Alexandru Ioan Cuza �n constiinta rom�nilor (I)

Alexandru Ioan Cuza s-a n�scut la data de 20 martie 1820, intr-o mahala a localit�tii Barlad. P�rintii s�i, vornicul Ioan Cuza si Soltana Cozadini, de obarsie greac�, i-au asigurat o copil�rie fericit� la mosia lor din localitatea B�rbosi, judetul F�lciu (a nu se confunda cu Barbosi din judetul Galati). Si-a f�cut studiile gimnaziale in Iasi, in cadrul pensionului lui Victor Cuenin, des�varsindu-si instruirea la Paris, unde a urmat liceul si apoi cursuri de medicin� si de drept. �n perioada 1837-1840, Alexandru Ioan Cuza (Alecsandru Ioan Cuza, dup� unele surse) a fost cadet in armat� (aspirant la gradul de ofiter), la arma cavalerie. Apoi a lucrat in calitate de membru al Judec�toriei Covurlui, ins� in octombrie 1845 si-a dat demisia, participand al�turi de tinerii revolutionari romani la preg�tirea revolutiei burghezo-democrate din martie 1848, in Moldova. A fost arestat impreun� cu tat�l s�u, Ioan, cu Costache Negri, cu Vasile Alecsandri, precum si cu alti nou� revolutionari socotiti periculosi. Toti au fost transportati in cateva c�rute, la Galati, si imbarcati pe o corabie, pentru a fi trimisi la Constantinopol. Interventia hot�rat� a Elenei Rosetti-Cuza, fiica postelnicului (membru al sfatului domnesc) Iordache Rosetti-Solescu si a Ecaterinei (n�scut� Sturza, la Micl�useni, lang� Roman) cu care se c�s�torise la data de 30 aprilie 1844, la Solesti, judetul Vaslui, si a consulului englez, Cumingam, a reusit s� devieze corabia ce se indrepta spre M�cin, ajutandu-i s� scape cu viat�. �n luna mai 1848, Alexandru Ioan Cuza a participat la adunarea de pe Campia Libert�tii, de la Blaj, al�turi de alti revolutionari moldoveni, munteni, b�n�teni si transilv�neni. Dup� un autoexil, la Paris si Constantinopol, Cuza a revenit in Moldova, insotindu-l pe noul domn al Moldovei, Grigore Alexandru Ghica (1849-1856), adept al unirii Principatelor Romane. �n timpul domniei lui Grigore Ghica, Alexandru Ioan Cuza a fost numit Presedinte al Judec�toriei Covurlui, lucrand in Galati pan� in anul 1851, apoi Director al Ministerului de Interne, la Iasi, pan� in 1853 si ag� (sef al politiei), in anii 1853-1856, in Iasi. La data de 6 iunie 1855, Grigore Ghica i-a acordat titlul de vornic (reprezentant al domniei) cu drepturi depline in administrarea orasului Galati si, de la data de 7 iulie 1856, parc�lab (administrator) al portului si orasului Galati. �n timpul caimacanului Nicolae Vogoride, Alexandru Ioan Cuza a fost incadrat in armat�, acordandu-i-se, succesiv, gradele de sublocotenent (6/12 martie 1857), locotenent (24 aprilie / 6 mai 1857), c�pitan (28 aprilie / 10 mai 1857) si maior (3/15 mai 1857). Interceptand o scrisoare a lui Nicolae Vogoride, din care rezulta intentia murdar� acestuia de a falsifica alegerile, Alexandru Ioan Cuza a trimis-o lui Petre Ispirescu, care a transmis-o spre tip�rire si difuzare, compromitindu-l pe caimacan. Alexandru Ioan Cuza si-a dat demisia din armat�, la data de 6/18 iulie 1857, protestand impotriva acestui act antiunionist. Dup� repetarea alegerilor, in septembrie 1857, Alexandru Ioan Cuza a fost rechemat in armat�, avansat colonel, si numit in inalta functie de loctiitor al hatmanului militiei. Ales deputat de Galati si membru al Divanului ad-hoc de la Iasi, Alexandru Ioan Cuza a contribuit la preg�tirea alegerilor din ziua de 5/17 ianuarie 1859. Cu mare entuziasm si deosebite eforturi, fortele unioniste din Moldova si Muntenia (Tara Romaneasc�) l-au ales pe Alexandru Ioan Cuza domn, atat in Moldova (la data de 5/17 ianuarie 1859), cat si in Muntenia (la 24 ianuarie / 5 februarie 1859), aceast� dubl� alegere avand un extraordinar ecou pe toat� intinderea p�mantului romanesc, de o parte si de alta a muntilor Carpati. Pan� la 11/23 februarie 1866, cand potrivnicii t�rii, din interior si exterior, l-au obligat s� abdice, Alexandru Ioan Cuza a organizat inf�ptuirea unor reforme progresiste in domeniile: militar, politic, economic, inv�t�mant, cultur� si legislatie. �n timpul domniei sale s-au adoptat m�suri pentru unificarea administrativ� si organizarea institutiilor moderne ale statului, inclusiv cea dintai imp�rtire administrativ� a teritoriului Romaniei, in judete si comune. A fost modificat sistemul de m�suri si greut�ti, acesta fiind inlocuit cu sistemul european, in vigoare si ast�zi. Au fost adoptate Codul Penal si Codul Civil modern (napoleonian) precum si alte acte legislative, in spirit european, potrivit c�rora se impunea egalitatea cet�tenilor in fata legii si a impozitelor. Au fost organizate comertul, meseriile, industria si transporturile. �n timpul domniei sale, a fost promulgat� legea pentru organizarea instructiunii publice, prin care inv�t�mantul primar de 4 clase devenea obligatoriu, general si gratuit si au fost asezate pe baze temeinice inv�t�mantul secundar si superior, acesta din urm� fiind beneficiar al infiint�rii universit�tilor din Iasi (1860) si din Bucuresti (1864). S-a generalizat folosirea alfabetului latin in administratie si inv�t�mant. Ajutat de sfetnici apropiati, in frunte cu Mihail Kog�lniceanu, Alexandru Ioan Cuza a desfiintat claca si a impropriet�rit t�ranii, r�manand permanent in constiinta lor, a adoptat legea electoral� si a inf�ptuit secularizarea averilor tuturor m�n�stirilor, toate acestea fiind actiuni energice si curajoase, care au contribuit la progresul general al t�rii si racordarea Romaniei la cerintele civilizatiei europene. Chiar dac� s-au eludat unele prevederi ale Conventiei de la Paris, din 7/19 august 1858, care a functionat drept Constitutie a t�rii, la data de 2/14 mai 1864 a fost dizolvat� Adunarea Deputatilor si s-au adoptat, prin decret, Legea electoral� si Legea rural�. Activitatea autoritar� a lui Alexandru Ioan Cuza a fost impus� de nevoia acceler�rii reformelor si a luptei impotriva conservatorilor si a unor proprietari care se opuneau reformelor progresiste. Domnul Alexandru Ioan Cuza a acordat o atentie special� Armatei Romane, punand in practic� multe dintre prevederile programelor stabilite in anul 1848. Cu sprijinul ministrilor de r�zboi Constantin Milicescu, Ion Emanoil Florescu si Savel Manu, Armata Roman� a fost organizat� pe baze moderne, adoptandu-se urm�toarele m�suri progresiste: – dislocarea, in luna martie 1859, a unor unit�ti de infanterie si cavalerie din Iasi, la Bucuresti, si mutarea altora din Bucuresti la Iasi, pentru omogenizarea armatei; – organizarea Taberei Militare de la Floresti, Prahova, care si-a desf� – surat activitatea in perioada aprilieseptembrie 1859, aici instruindu-se 12.000 de ostasi din Moldova si Muntenia (din armele infanterie, cava – lerie, artilerie, gr�niceri si dorobanti), aprofundandu-se apropierea sufle – teasc� si intelegerea originii comune a participantilor; – inmanarea, la data de 1/13 septembrie 1863, in cadru solemn, pe Campia de la Cotroceni, a noilor steaguri (drapele de lupt�), cu culorile rosu, galben si albastru, pe care erau scrise cu fir auriu cuvintele HONOR ET PATRIA, precum si num�rul si numele unit�tii militare. Cu acest prilej, domnul a tinut o emotionant� cuvantare: ‘Ofiteri, subofiteri, caporali si soldati, ast�zi va fi una din cele mai insemnate in datinile noastre. Primind steagurile cele noi, aduceti-v� pururea aminte c� v� incredintez onoarea T�rii. Steagul e Romania! Acest p�mant binecuvantat al Patriei, stropit cu sangele str�bunilor nostri si imbelsugat cu sudoarea muncitorului. El este familia, ogorul fiec�ruia, casa in care s-au n�scut p�rintii si copii vostri! Steagul este inc� simbolul devotamentului, credintii, ordinii si a disciplinei ce reprezint� oastea. Steagul e totodat� trecutul, prezentul si viitorul T�rii, intreaga istorie a Romaniei. �ntr-un cuvant, steagul reprezint� toate victoriile si virtutile militare, care se cuprind in acele dou� cuvinte s�pate pe vulturii romani: ONOARE SI PATRIE! Ofiteri, subofiteri, caporali si soldati, jurati s� p�strati cu onoare si f�r� pat� steagurile voastre si astfel veti corespunde increderii si astept�rii ce am pus, cu Tara intreag�, in voi. Jurati a le ap�ra in orice intamplare ca un sfant depozit ce incredintez bravurei si patriotismului vostru.’; – introducerea uniformei militare comune si a echipamentului unic pentru ofiteri si trup�; – extinderea aplic�rii Codicei Pe – nale si a Regulamentului Serviciului In – te rior moldovean in intreaga armat�; – unificarea instructiei la toate armele din compunerea armatei; – infiintarea Statului Major General (12/24 noiembrie 1859), menit s� coordoneze intreaga activitate din armat�; – unificarea Ministerului de R�zboi din Moldova cu cel din Muntenia (Tara Romanesc�), in 1860, numindu-l in fruntea noului organism de conducere a armatei romane pe colonelul Ion Emanoil Florescu, avansat la gradul de general, in luna mai 1860; – infiintarea unui corp specializat de administratie si intendent� (august 1860); – crearea unui corp specializat de genisti militari (octombrie 1860); – unirea intregii flotile de Dun�re intr-un corp unic (octombrie 1860); – organizarea Serviciului Sanitar Unificat sub conducerea dr. Carol Davilla; – centralizarea scolilor militare, mai intai la Iasi, apoi mutarea lor in Bucuresti, si unificarea programelor de inv�t�mant ale acestora; – infiintarea scolii militare regimentare si a scolii militare de gimnastic�; – infiintarea de noi unit�ti militare si reorganizarea pe principii moderne a celor existente; – infiintarea de noi caz�rmi pentru cazarea trupelor (in Ploiesti a fost construit�, in anul 1863, cazarma de pe strada Torc�tori, pentru cartiruirea Batalionului 1 din Regimentul 7 Linie- Infanterie Bucuresti-Ploiesti, si cartiruirea unui escadron de cavalerie intr-o cazarm� situat� pe strada Rudului); – dotarea armatei cu mijloace moderne de lupt�, provenind atat din import (Franta, Italia si Belgia), cat si din tar�, pentru aceasta fiind infiintate noi unit�ti manufacturiere de fabricatie si reparatie a armamentului: Pirotehnia de la Bucuresti, Pulber�riile de la L�culete (Dambovita) si Targsor (Ploiesti), Arsenalul Armatei din Dealul Spirii (1863), Fonteria de la Targoviste, pentru construirea tevilor de tun; – cresterea num�rului personalului militar, in anul 1865 efectivul armatei permanente ridicandu-se la 19.365 de ostasi, iar cel al trupelor teritoriale fiind de 24.548 de oameni, asa cum ii comunica �mp�ratului Napoleon al III-lea, sfetnicul s�u.

– continuare �n num�rul viitor –

* Colonel (rtr.) Constantin CHIPER