«La sfârsitul fiecãrei zile socoteste nu ceea ce au fãcut altii pentru tine, ci ceea ce ai fãcut tu fatã de altii.» Nicolae Iorga
Angajamentele unor persoane sau hotãrârile unor structuri administrative, ca de exemplu adunãrile generale ale unor institutii, se mãsoarã în fapte si este foarte, foarte înãltãtor atunci când rãspunsurile sunt oglindite în cuvintele „multumesc” si „multã sãnãtate vã dorim” Este si mai înãltãtor atunci când aceste angajamente si hotãrâri se rãsfrâng asupra celor în necaz sau în nevoie, cum sunt multi dintre pensionarii nostri. Expresia dragostei si respectului fatã de oameni, în general, si fatã de membrii vârstnici ai Casei de Ajutor Reciproc a Pensionarilor Vaslui, în special, s-a concretizat în demararea unor initiative care sã le îmbunãtãteascã tonusul psihic, sã-i scoatã pentru un moment din monotonia vietii de zi cu zi, mai ales a vârstnicilor din mediul rural, întãrindu-le în acelasi timp senzatia cã sunt respectati si cã sunt tratati ca cei de la oras, care oricum au mai multe posibilitãti de a-si ocupa timpul si de a participa la evenimente cultural-artistice. O astfel de actiune, realizatã cu mari eforturi financiare, a fost organizatã de doamna presedintã CARP Vaslui, Valentina Lupu, pe 7 si 8 august 2017, sub forma unui pelerinaj religios intitulat PELERINAJUL LA MÃNÃSTIRILE DIN ZONA MOLDOVEI. Pentru unii pelerini, a fost o minune de la Dumnezeu cã au reusit sã vadã, pentru prima datã în viata lor, marile realizãri din Moldova lui Stefan cel Mare si Sfânt, iar cei care în anii tineretii mai fuseserã pe aceste meleaguri s-au bucurat de momentele nostalgice pe care retrãirea vechilor amintiri ti le provoacã. Bucuria pelerinilor a fost cu atât mai mare cu cât semnificatia istorico-religioasã a mãnãstirilor a fost prezentatã în toatã splendoarea ei de preacucernicul pãrinte Nicolae Bãdãrãu, creând prin evocãrile sale momente de adevãratã trãire duhovniceascã. Pelerinii au aflat astfel si despre stilurile si tehnicile de picturã bisericeascã, despre mãiestria artistilor vremii, dar si despre evlavia domnitorilor tãrii care închinau lui Dumnezeu asemenea monumente. Iatã de ce mãnãstirile se constituie în mãrturii peste veacuri ale smereniei si strãdaniei înaintasilor nostri, ridicate întru slava neamului si a credintei în Dumnezeu. Sã le pretuim asadar si sã fim mândri, pentru cã prin ele avem încredintarea cã binecuvântarea Domnului a fost mereu si va rãmâne cu noi pânã la sfârsitul veacurilor, iar spiritul jertfelnic de credintã, de iubire fatã de Mântuitorul nostru Iisus Hristos si fatã de tara strãmosilor nostri trebuie sã fie permanent viu în constiinta noastrã, iar generatiile care vin vor trebui sã stie prin aceste mãrturii cã cine este fiu al Bisericii noastre crestine, este si fiu al pãmântului românesc. „Desteptati-vã, români, cã ati dormit destul!”, spunea Mihai Viteazul gândindu-se în întelepciunea lui cã acest popor n-a venit de aiurea si cã a venit vremea sã se regãseascã în granitele sale firesti. Prin grija pãrintelui Nicolae Bãdãrãu si a doamnei presedinte al CARP Vaslui, la mormântul regretatei Zoe Dumitrescu-Busulenga s-a fãcut o pomenire pentru dânsa si adormitii celor prezenti. Desigur, roadele unei initiative împlinite nu au unitate de mãsurã, ele se exprimã printr-un simplu multumesc, ceea ce poate cuprinde în el, pe lângã satisfactie, si acea dozã de optimism care sã lumineze viata si sã ofere celui în cauzã un alt mod de a gândi problematica vietii. Este ceea ce de fapt au oferit cele 2 zile ale pelerinajului. A fost si un prilej binecuvântat pentru fiecare de a se ruga din toata inima pentru a li se împlini dorinta de sãnãtate pentru ei si cei apropiati si izbãvirea de necazuri pentru cei dragi lor. Au fost douã zile în care apropierea de Dumnezeu a fost mai mare ca oricând, cãtre EL îndreptându-se gândurile si sperantele fiecãruia. Si cum repeta adesea pãrintele Bãdãrãu, „numai punând pe Dumnezeu în locul bunurilor materiale ce le avem acasã (facând abstractie de problemele zilnice), dovedim cã am înteles care este adevãrata cale moralã în viatã si numai astfel primim ce-i cerem prin rugãciunea inimii!” Iubitoare de culturã si spiritualitate, presedinta noastrã a tinut sã sublinieze cu fiecare prilej ivit pe parcurs locurile unde personalitãti emblematice au marcat cultura noastrã. De subliniat cã au participat la acest pelerinaj si unii din cei mai sãraci membri ai CARP „SOLIDARITATEA” prin initiativa consiliului director al unitãtii, cãpãtând astfel contur o promisiune mai veche, asteptatã cu nerãbdare si consideratã ca o actiune de suflet si autenticã trãire afectivã. Este, pânã la urmã, o încercare a conducerii CARP Vaslui de a transforma monotonia zilelor în activitãti care sã arate cã si vârsta a treia poate fi activã, interesatã si ancoratã în realitatea cotidianã. Cã implicarea în actul de culturã oferã sansa de a îmbãtrâni frumos si sãnãtos. Initiativa si strãdania în a materializa acest proiect cultural-spiritual, indiferent de dificultãtile inerente unui asemenea demers, este o dovadã grãitoare cã vorba trebuie sã devinã de fiecare data faptã si bineînteles, semnalele pozitive n-au întârziat sã aparã (cuvinte de multumire, de satisfactie deplinã a unor participanti îndeosebi din mediul rural – Dragomiresti – de exemplu). Cuvinte onorante, încurajatoare si motivante pentru a continua si cu alte activitãti care sã le aducã vârstnicilor, nu numai bucurie si liniste sufleteascã, ci si dorinta de a se implica si ei in activitãti utile lor si altora. aNu fii orb în fata celor ce au necazuri”, pentru cã darurile se înmultesc prin binecuvântare. aCând dãruiesti altora cu iubire milostivã si cu smerenie, hranã, haine sau bani, desi se goleste partial comoara noastrã, totusi se umple inima noastrã de bucuria duhovniceascã a harului lui Dumnezeu Cel milostiv”, a spus în cuvântul de învãtãturã, Preafericitul Pãrinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române (30 iulie 2017). Este si o modalitate de a diminua sentimentul de inutilitate atât de chinuitor si descurajant pentru acei care au atins vârsta senectutii. Dragostea fatã de oameni, în general, fatã de vârstnici, în special, persoane singure fãrã copii, ajunsi într-o situatie criticã pentru cã fiii lor sunt plecati sã munceascã peste hotare, ne-au motivat sã pornim la drum Dorinta a fost sã venim în întâmpinarea suferintelor lor si credem cã am reusit. Am ajuns la concluzia cã pentru a-i ajuta mai mult este nevoie de colaborare, efort si mai ales de ajutorul oamenilor ce manifestã acea starea de suflet numitã OMENIE, în mãsurã sã dãruiascã neconditionat si chiar sã se implice în activitãti care sã ducã la îmbunãtãtirea vietii persoanelor vârstnice. Am constatat cu satisfactie cã dupã pelerinaj am devenit mai buni, mai toleranti, mai întelegãtori si plini de sperantã, pentru cã trãim convingerea cã rugãciunile noastre si acatistele date au influentat în bine relatiile din familie si din societatea în care trãim. Multumiri tuturor celor care s-au implicat si ne-au ajutat în realizarea acestui minunat proiect, în mod special Primãriei Municipiului Vaslui.
* Prof. Lorica Strat
