Are 70 de ani, dar vorbeste ca un ntelept de 100 si are o memorie de invidiat. Maricel Dorofte locuieste ntr-un sat de lng Brlad si spune c, de cnd se stie, a fost btaia de joc a regimurilor politice n care a trit. Asta ns nu l-a mpiedicat s se informeze n permanent despre ct mai multe lucruri din jurul su. Nea Maricel se exprim la obiect, coerent si numai despre ce cunoaste, iar una dintre constantele suprtoare ale vietii sale este aceea c este luat n derdere de niste neica nimeni”, fiindu-i clcate n picioare demnitatea si, n definitiv, viata. Dac bgam mna n buzunar, aprea imediat un medic, nu? Iat c nu am bgat-o si nici nu o voi bga vreodat (…)”, spune btrnul, a crui aventur prin meandrele sistemului public, dar si privat, de sntate i-a lsat un gust amar si i-a prilejuit constatarea din titlu.
Btranul ne-a vizitat zilele trecute la redactie, suprat mai mult pe el decat pe ceea ce tocmai ptise. Se deplaseaz, aproape zilnic, de la Trestiana, unde locuieste, pan la Barlad pe o biciclet. Vine in oras s aduc lapte la abonati, care ii cumpr marfa de peste 25 de ani. Desi are ceva probleme cu vederea, sufer de sinuzit, il mai dor si rinichii si coloana vertebral, e glumet foc. Problemele de sntate le-a dobandit in urma unei vieti de munc. Este pensionar si trieste dintr-o pensie de aproape 1.000 de lei. Sotia sa are putin peste 500 de lei pensie. ‘Asa a vrut sistemul, asa este el conceput, asa ne chinuie de-o viat. Sunt lctus mecanic de meserie si mi-am fcut la timp toate specializrile care mi-au iesit in drum, tocmai pentru a scpa de traiul greu de acas. Am zis c, dac am carte, o s scap de muncile grele. N-a fost asa, pentru c meseria pe care mi-am ales-o a inceput s fie din ce in ce mai putin cutat. La un moment dat, in fabrica in care lucram, directorilor li s-a fcut mil de mine, pentru c eram foarte bun pe meserie. Si, ca s nu m dea afar, mi-au propus s fiu, o perioad, paznic. Am acceptat, pentru c nu mi-a fost niciodat fric de munc. Am respectat oamenii, pentru c asa e corect. Trebuie s respecti, ca s fii respectat. Mi-am completat cunostintele generale, cat am fost paznic, pentru c aveam timp berechet de citit. Si cand m-am mutat de la Galati la Barlad am continuat s citesc, s m informez mereu. Zilnic citesc presa, tocmai pentru a intelege cat mai bine ce se intampl in jurul meu. La stiri, m uit doar la ProTv. Probabil intelegeti ce vreau s spun…’, ne-a povestit Nea Maricel, fcandu-ne cu ochiul strengreste. n redactia ziarului nostru a spus c a venit s ‘fac o reclamatie’. Nu ne-a fost prea clar, initial, la adresa cui, dar ne-a luminat repede Nea Maricel. ‘Toat viata mi-am dedicat-o copiilor. Si, ca orice printe care stie, un copil se creste cu mult munc. Eu si sotia nu am putut avea copii pan tarziu. Acum, ne-a dat Dumnezeu trei, un biat si dou fete. Biatul a ajuns preot, la Deleni, o fat a terminat facultatea iar cealalt este inc student. Foarte mult am muncit la tar s ii tin la scoli. Chiar dac eu am ptit-o cu scolile, am zis c ei sigur vor reusi. Si am muncit pmantul, mi-am luat animale, am tras ca un animal de povar pentru a face un bnut s li-l pot trimite s rman la studii. Asa mam imbolnvit! Acum ins, de cateva zile, am constatat c nu mai aud bine. Stiu cum functioneaz sistemul sanitar si, prin urmare, mi-a luat cardul de sntate si am mers intai la medicul de familie. Acesta a constatat c am niste dopuri de cear in urechi. Mi-a dat trimitere si am venit la spital, la Barlad. Aici, sistemul m-a lovit inc o dat! Am fost la Urgente, unde mi s-a spus s merg la Registratur, de unde mi s-a spus s merg in Ambulatoriu. Aici, mi s-a spus s astept un pic pentru c domnul doctor este ‘iesit putin’. Dup dou ore de asteptat am aflat c, de fapt, doctorul pe care il asteptam eu iesise… de cinci luni la pensie! M-am interesat, prin oameni, si am aflat de un cabinet particular. Acolo, nu exista ORL-ist. Am mers la alt cabinet, unde au spus c, in baza unei programri, peste trei sptmani pot fi vzut de un alt ORL-ist care vine de la Iasi… M-am intors la spital, am cerut s fiu trimis la un director din cei trei. Am ajuns la directorul medical. Acestuia, i-am pus o singur intrebare: Eu merg pe biciclet mereu. Dac nu aud claxonul unei masini iar bietul sofer m accidenteaz, cine e de vin? Mi s-a rspuns c prostul de sofer. Si am plecat fr alte comentarii. Oricum, erau inutile!’, spune Nea Maricel.
In definitiv, ce vrea Nea Maricel?
Respect si implicare civic, acestea sunt solutiile la problemele de comportament (si lips de personal) din sntate. Cine pe cine ar trebui s respecte si cum se poate suplini lipsa personalului medical este o intreag discutie, pe care Nea Maricel a rezumat-o in doar cateva fraze, memorabile. ‘Mcar noi, astia, care mai suntem lucizi, desi avem o varst, s ajutm cu experienta noastr sntatea asta tot mai bolnav. Oamenii cu cap s nu mai accepte s fie atat de usor inlocuiti de aciuati ai sistemului, de clienti politici, de neosecuristi. Dac bgam mana in buzunar, aprea imediat un medic ORL-ist, nu? Iat c nu am bgato si nici nu o voi bga vreodat, pentru un drept al meu, atat de greu muncit. Pan la urm, stiti cum mi-am rezolvat problema cu urechile? Am reusit, dup o zi intreag, s dau in tot acel spital de doi oameni care isi iubesc meseria, care iubesc oamenii si care, in primul rand, se respect pe ei insisi. Si ei, ca si mine, totusi nu intelegem un lucru: hotii si talharii n-au conditii speciale in puscrii. Dar noi avem in spitale?’, a incheiat Maricel Dorofte.
