Folosindu-ne de o scurt monografie, rmas inedit, intocmit in 1941 de Emilia V. Pascal (numele de fat, Leonte), dar si de alte surse arhivistice, incercm s creionm trecutul scolii din Vetrisoaia de la infiintare si pan in 1941 si s completm lipsurile din lucrarea poetului Ioan Macnea- Vetrisanu. Emilia Pascal a fost numit in invtmant in 1923 si a sustinut examenul de definitivat in 1927, iar gradul II in 1933. Se implic in activittile Cminului cultural Alexandru Ioan Cuza din Vetrisoaia, unde conduce sectiunea Bunele Gospodine si seztorile culturale. Sustine o serie de comunicri, cum ar fi: Foloasele scoalei, datinile strmosesti la srbtorile Crciunului, Cultura canepii si inului si Aprarea pasiv in caz de rzboi. n biserica slujit de sotul su tine conferinta Unirea Ardealului la Patria Mam. n cadrul seztorilor scolare coordoneaz organizarea dansurilor populare si interpretarea diverselor arii muzicale populare, dar vorbeste si despre Sfantul Gheorghe, patronul Strjii Trii. Conduce sectia Femeile Ortodoxe din Vetrisoaia, adun si imparte ajutoare celor sraci cu prilejul Crciunului si a nvierii Domnului. Din 1936 activeaz la cantina Crucii Rosii. Ca directoare a scolii din anul scolar 1939 / 1940, conduce cantina ambelor scoli din comuna Vetrisoaia, frecventat de 100 de copii. n anul scolar 1940 / 1941, impreun cu elevele sale lucreaz o flanel care s-a dat celui mai nevoias soldat din compania de Grniceri, care este de paz in regiunea Vetrisoaia. Totodat, lucreaz diverse obiecte destinate celor concentrati. Monografia scolii din Vetrisoaia a fost intocmit in cursul anului 1941 pentru sustinerea gradului I. Emilia Pascal va functiona la scoala din Vetrisoaia pan la pensionarea sa din 1953. n introducerea lucrrii face si cateva consideratii asupra comunei Vetrisoaia, format in 1941 din trei ctune: Vetrisoaia, Satu Nou si Bumbta. Redm cateva afirmatii ale autoarei: Numele de Vetrisoaia il are din anul 1863, Maiu, inainte se numea Siminesti, nume ce se spune c il luase de la un mare proprietar ce ar fi avut aceste locuri. / Dup spusa celor btrani, acest proprietar era tare ru, c btea si trata ru pe oamenii de pe mosia sa. Din aceast cauz multi oameni si-au luat lumean cap fugind peste Prut in Basarabia, formand alte sate ca: Hnsenii, Tocenii. / Numele de Vetrisoaia s-ar fi intrebuintat de la un sat de peste Prut. Acestei comune i se mai zicea si Clugreasca, fiindc in vechime aceste locuri erau inchinate clugrilor si mnstirilor. / Tot din spusa celor btrani, cu multi ani inainte, incepuse s se infiinteze satul Vetrisoaia in partea sudic a comunei la locul ce i se zice Gura Srtii, dar din cauza nvlirilor ttare care prdau mereu aceste locuri, satul s-a imprstiat, o parte din gospodarii acestui sat s-au alipit la satul Siminestii. / Siminestii erau partea despre Nord, la mijloc Vetrisoaia, care era lipit cu Siminestii, si la o mic deprtare de aceste ctune, Satul Nou, cu o populatie de la inceput de vreo 26 suflete. Informatiile prezentate mai sus au fost culese de la btranii satului. Discutiile privitoare la satul Vetrisoaia si a scolilor de aici le le gsim in lucrarea Atingerea mitului Vetrisoaia -475 de ani 1528-2003 – File de monografie, Iasi, Editura Timpul, 2003, semnat de Ioan Macnea- Vetrisanu, care leag inceputurile satului Vetrisoaia (Vetrisni) de Toader Vetris si urmasii si, atestati de un suret (copie, traducere de la 26 aprilie 1762) din 31 martie 1528 (vezi DIR, XVI. A. Moldova, vol. I, p. 288- 289, nr. 255). Localizarea unor vechi mosii si sate trebuie revizuit in viitoarea lucrare. Spatiul si scopul articolului nu ne permit reluarea discutiilor si emiterea unor aprecieri de ordin istoric, dar facem referire la dou documente publicate recent. La 27 iunie 1783, Ionit Marza, blnar din Iasi, se plangea domnului in pricina cu egumenul mnstirii Sfantul Sava pentru a cincea parte din mosia Budesti, de la tinutul Codrului, din jumtate(a) satului pe Srata, pe din jos de gura paraului Cptiroasa, cuprins de egumenul respectiv cu numele mosiilor Vetrisoaia Nou s(i) Albotestii (Costin Clit, Documente husene, Iasi, Editura PIM, 2016, vol. IV, p. 152, nr. 164). Mrturia hotarnic din 14 ianuarie 1786 mentioneaz drumul lui Vetris (Ibidem, p. 161-163, nr. 177). nfiintarea scolii Lista scolilor si a numrului elevilor din judetul Flciu, transmis Ministerului la 25 mai 1867, nu inregistreaz vreo scoal in Vetrisoaia sau Siminesti. La 27 iunie 1867, prefectul judetului Flciu informa Ministerul Cultelor si Instru – ctiunii Publice despre prevederile bugetare ale comunelor Vetrisoaia, Ranceni, Rusca si Epureni in vederea infiintrii scolilor si procurrii loca – lurilor specifice (Costin Clit, Docu men – te inedite privind scolile din fostul judet Flciu (1867-1870), in Elanul, nr. 62, aprilie 2007, p. 5, nr. II). Ioan Macnea-Vetrisanu stabileste infiintarea scolii in 1869 din informatiile culese de la cettenii cei mai btrani ai satului (vezi p.145). Emilia Pascal sustine infiintarea scolii la 1878, dat oferit si de Constantin Lascr in lucrarea Contributiuni monografice asupra scoalei primare din judetul Flciu, tiprit in 1936 (vezi p.11). Pan atunci nu exista scoal pe aceste locuri. Tot btranii spun c boierii isi invtau copiii la orase. Prima scoal din 1878 a fost instalat in casele lui Costache Mihordea (fiul su Ioan Mihordea tria la 1941), situate in mijlocul satului. Cursurile se deschid intr-o cas trneasc cu dou odi si un antret, cu lut pe jos, inchiriat de primrie. Efectuarea reparatiilor intarzie inceputul anului scolar pan la 3 noiembrie 1878, cand preotul Nicolae Gheorghiu asigura sfintirea apei. Se pare c primar al comunei era Dumitru Voinov, care participa la examinarea elevilor. Prin 1880, scoala se mut din casa Dumitrache (?) Mihordea mai in centrul satului intro cas boiereasc, aproape de locui – torul de azi Ioan Gadei (1941 – N.A.). Printre cei 40 de elevi (bieti si fete) se gsea si un evreu. n anul 1879 clasa a II-a inregistra un singur elev. Inventarul scolii consta in dou bnci, dou scaune, o mas si o tabl, lipsind dulapul pentru arhiv, cofa pentru ap si chiar icoana. Paralel cu aceste cursuri, se desfsurau din 1879 si cele ale copiilor clrasilor si dorobantilor aflati in comun, in zilele de Joi, dup mas, si Duminica dup iesirea preotului din biseric. Clasa a III-a a scolii a fost infiintat la 1880. Insuficienta spatiului de scolarizare si conditiile igienice de slab calitate duc la construirea unui local de scoal cu cheltuiala lui Costache State, proprietarul de atunci, ce se inrudea cu Emil Juvara, ce-si avea mosia in 1941 in partea de nord a comunei Vetrisoaia. Construirea localului l-a costat pe Costache State 1500 de lei, la care s-a adugat si contributia de 400 lei a Prefecturii Judetului Flciu. Amintim construirea bisericii de zid cu hramul Sfintii Ioachim si Ana in anii 1893- 1895 de ctre Ecaterina si Ana State (sotia, si, probabil fiica lui Costache State). Localul de scoal se cldeste din vltuci cu paie, este acoperit cu stuf, are cerdac si balcon. nluntru, cu patru camere si un antret. Prima camer este destinat pentru scoal, are 4 ferestre, a II-a camer are 3 ferestre, iar celelalte camere / 2 / au numai cate un singur geam. / Toate camerele sunt dusumite. Localul a fost inzestrat cu portretul regelui Carol I (1866-1914), pictur in ulei, cu rama aurit, un ceas, sase hrti, o tabl, cinci bnci si un clopotel. Inaugurarea localului de scoal sa efectuat in octombrie 1884 de ctre membrii consiliului comunal, a primarului Ilie Cioarec (?), invttor si elevi, oficierea serviciului divin revenindu-i preotului paroh N. Popescu (preot permutat de la Stuhulet, care a slujit intre 1878 si 1888, cand a decedat). Cursurile scolare din 1884-1885 erau frecventate de 30 de elevi. Statele de plat inregistreaz pe invttorul N. Enciu din aprilie 1890, cand se face mentiunea: luat in sarcina statului in ziua de 1 febr(uarie) a.c.. Cornel Pop Pcuraru (Revizoratul scolar al judetelor Vaslui-Flciu) inainteaz in martie 1890, ministrului instructiunii si cultelor, trei exemplare de state personale de constatare a prezentei si achitarea salariilor invttorilor V. Stirianu (scoala din Oteleni) si N. Enciu (scoala din Vetrisoaia). Statul roman doneaz comunei Vetrisoaia conacul boierului Iorgu Aslan, cere detinea proprietti, vite si grajduri in curtea imobilului amintit (informatiile sunt culese in 1941 de Emilia Pascal de la factorul postal Tasache Coad). Totusi, Emilia Pascal nu a putut constata prin ce imprejurare acest proprietar Iorgu Aslan pleac de aicea si conacul cu locul de prinprejur ajungea proprie – tatea STATULUI. Conacul respectiv a fost destinat in 1902 ca spatiu de scoal de statul roman, fiind compus dintr-o camer mare si trei odi mici. Prin dramarea prtilor luntrice, prin repararea geamurilor, a usilor, acest conac se transform intr-o sal cu dou camere de clase, o mic cancelarie si un antret. Sala mare are urmtoarele dimensiuni: L. 10,87 m., ltimea 4, 68 m., inltimea peretilor inluntru, 2, 37 m. Are 7 geamuri mici cu L. 1 m. Si ltimea 4, 68. Cancelaria: lungimea 2, 17m., ltimea 1, 90, cu un singur geam, iar ltimea antretului L. 1, 93 si lung(imea) 2,20. Toate odile sunt dusumite. Peretii scoalei sunt de crmid, grosi de 0,50 m.
– continuare n numrul viitor –
Costin Clit




