TRADITII SI OBICEIURI DE SF�NTUL LUCA, ZIUA LUPULUI SAU LUCIN

Cea de-a treia s�pt�m�n� a lunii octombrie este perioada c�nd se s�rb�torea Brumalia, la romani, precum si Anul Nou Dacic, corespunz�nd cu Dionisiacele C�mpenesti si fermentarea vinului, la populatia trac�, iar �n credinta ortodox�, Sf. Evanghelist Luca.

Sfantul Evanghelist Luca, originar din Antiohia, Siria antic�, a fost un om cu o educatie aleas�, de profesie medic, un bun cunosc�tor al filosofiei, dar si un talentat artist plastic. A devenit ucenic al Sfantului Pavel, c�ruia i-a si urmat pan� la moarte. Toate aceste talente avea s� le pun� in mod str�lucit in slujba credintei crestine. �n c�utarea adev�rului, el ajunge la Ierusalim, unde �l cunoaste pe Iisus. Apropierea de El i-a schimbat cu totul destinul, c�ci, de la vindecarea trupeasc� a pacientilor s�i, Evanghelistul Luca avea s� se dedice cu totul celor spirituale. De la Sfantul Apostol Luca avem cea de-a treia Evanghelie. Se spune ca nu a fost c�s�torit si c� ar murit la varsta de 84 de ani, in Boetia. Lucinul sau Ziua Lupului, o alt� traditie pastoral� mostenit� din p�ganism dedicat� lupului, ce deschide s�rb�torile toamnei prin Filipii de Toamn�, Filipul cel Mare, Vovidenia, Suntandrei, Noaptea Strigoilor, T�rbacul Cainilor, Zilele Bubatului, s�rb�tori ce formeaz� un scenariu ritualic de innoire a timpului, un adev�rat ciclu de zile festive inchinate lupului, animal totem al dacilor, c�ruia calendarul popular romanesc ii consacr� nu mai putin de 35 de s�rb�tori populare, dintre care 18 cu dat� fix�. Dou� serb�ri mai importante ale lupului le reg�sim la 16 ianuarie de Sf. Petru de iarn�, denumit si �Lantul lui Sf. Petru� sau �Nedeea Lupilor� si la 29 iunie unde se serbeaz� Sf. Petru de var�, cand patronul spiritual ii dezleag� si le d� voie s� m�nance din vitele si din oile oamenilor. Romanii, tr�ind in acest spatiu deschis influentelor str�ine, si-au conturat un cult aparte al lupului pe baza unor cutume autohtone amplificate si de o trans-culturatie specific�, animalului oferindu-i-se mai multe zile din an drept s�rb�tori populare. Dovedit este faptul c� r�d�cinile cultului lupului, in spatiul carpatic, dateaz� inc� din vremuri ancestrale, undeva prin paleoliticul timpuriu, dar, se crede si c� poporul roman s-a n�scut sub semnul lupului, adic� un neam predestinat r�zboaielor, infrunt�rii invaziilor si cotropirilor repetate dar si curajului dus pan� la sacrificiul suprem. F�r� s� fi avut un cult de prim rang intro implicare politic� a vremii, lupul a fost un animal deosebit de respectat in spatiul carpatic, lui oferindu-i-se o mitologie bogat� ale c�rei reminiscente au d�inuit mult� vreme, asociat la un moment dat ca simbol emblematic organiz�rii cetelor de r�zboinici, aceasta avand drept baz� o origine totemic� a triburilor pre-getice, dovad� fiind si simbolul lupului alb care ghideaz� este un simbol solar imortalizat pe stindardul dacic de mai apoi, dragonul cu cap de lup si trup de sarpe, sintetizeaz� simbolismul zalmoxian, pentru c� ambele animale se refer� la principiile creatoare. Animalului mitic i s-a atribuit si un fel de gandire supranatural�, el fiind investit cu un rol sacru, evoluand c�tre adorare, totul in limitele unui cod etic mereu improsp�tat, prin transfigurarea realului in sacru, credintele specifice venind de la sine. Acest aspect il intalnim si la alte popoare, in special la vechii la gali sau romani unde lupul era tratat ca un zeu, Lupercus, ocrotitor al turmelor, iar sub influenta greceasc� este confundat cu zeul Pan-lupul. La multe popoare primi – tive intalnim traditia metamorfoz�rii omului in lup. �n mitologia popular� romaneasc�, el inseamn� mult mai mult astfel c� pan� la mijlocul secolului trecut, s�rb�toarea era preg�tit� cu mare fast, fiind data care marca strangerea lupilor in haite, urmat� de imperecherea lor. Ziua era patronat� de una dintre divinit�tile protectoare ale acestor animale, Lupul, sinonim cu s�lb�ticia, este atat un simbol al luminii, soarelui si focului pentru c� vede in intuneric, cat si al demonilor care s�l�sluiesc in ascunzisuri. Lupul, ca simbol mitologic, deriv� dintr-un animal real, cultul, destul de r�spandit, fiind intalnit in cultura traditional� in domenii precum: p�storit, medicina popular�, meteorologie popular�, in folclorul juridic, precum si in diferite credinte, datini si superstitii, toate argumentand perpetuarea totemic� a animalului pan� destul de recent. Interesant este faptul c� gandirea magic� a poporului a eliminat m�stile de lup in cadrul ceremonialului de Anul Nou, al�turi de alte reprezent�ri mitozoomorfe (ursi, cerbi, capre, c�iuti etc.), dar aici au fost multe s�rb�tori populare dedicate temutului animal. Aceste practici magice, unele inc� vii in mediul pastoral, se imbin� perfect cu cele religioase, ciobanii obisnuind s� tin� post si s� fac� rug�ciuni in Ziua Lucinului, pentru ca turmele s� le fie ferite de lupi. Lucinul a preluat numele Sfantului Apostol si Evanghelist Luca, pr�znuit in aceeasi zi de Biserica Ortodox�. La fel s-a intamplat si in cazul Filipilor de Toamn� (10-30 noiembrie), care au preluat numele Sfantului Apostol si Evanghelist Filip, pr�znuit pe 14 noiembrie. �n acceptia t�ranului roman, aceast� zi anunt� inceputul r�stimpului in care lupii se inmultesc, perioad� care va dura 80 de zile, pan� la Filipii de Iarn�, in ziua numit� Dragostitele. Tema lupului apare, pe pridvoarele pictate ale man�stirilor Horezu, Voronet, Sucevita, Gura Humorului, sub forma unei guri enorme de balaur ce semnific� Gura Iadului care inghite p�c�tosii ce nu pot trece V�mile V�zduhului. Penduland intre benefic si malefic, lupul st� sub semnul Lunii, fiind considerat de t�rani drept patron al iernii infrigurate. Acest animal-devorator al Soarelui si al Lunii, datorit� faptului c� vede noaptea, este adesea asociat cu simbolurile luminii iar in mediul pastoral, lupul nu este v�zut doar ca distrug�tor al turmei, ci si c� singurul animal ce poate vedea dracii, alung� bolile copiilor mici si c�l�uzeste sufletul mortului. Totodat�, lupul continu� s� fie o prezent� simbolic� de necontestat in momentele cheie din viata omului. Copiii boln�viciosi sau sl�biti fizic primeau in aceast� zi un nume nou, cel de Lupu, pentru ca bolile s� nu-i depisteze, acestia fiind de acum in permanent� sub ocrotirea lupului. Aceast� schimbare de nume poart� denumirea de �botezul p�gan al copiilor� si se face pentru a-l int�ri pe noul n�scut si a-l face puternic, precum lupul. Dealtfel, copilul care era imb�iat in apa unde s-au sc�ldat lupii, era p�zit pentru totdeauna de lupi. Prezenta masiv� a numelui Lupu sau a derivatelor sale, Lupascu, Lupan, Lupei, Lupusor, Pascu, Pascan etc., in onomastica traditional� romaneasc�, se explic� prin schimbarea numelui adev�rat, de botez, al copilului cu cel al animalului care e spaima duhurilor rele ale intunericului – care umbl� prin lume ca nori intunecosi cu forme fantastice de stafii si zmei si cate ar�t�ri de spaim�. �n Europa Evului Mediu se credea c� vr�jitorii se transform� in lupi pentru a merge la Sabat, iar vr�jitoarele isi punea jartiere din blan� de lup. Credint� popular� de origine slav�, care se reg�seste la multe popoare, din Europa pan� in SE Asiei, in licantropi sau varcolaci a existat in Europa inc� din antichitate, acestia fiind considerati una dintre intruchip�rile spiritelor p�durii, simbolismul perfect al lupului, cu o bogat� mitologie si un statut ambiguu; pe de-o parte temut si detestat, prezent mereu in timpul vietii si asociat cu credinta in licantropie; pe de alt� parte apreciat ca animal-c�l�uz� si ca insotitor al sufletului mortului, c�tre lumea de dincolo, intr-o lume mai bun�, unde nu exist� tristete ci doar inseninare. Semnificative sunt cuvintele bocetului: �Si-ti va mai iesi / Lupul inainte / Ca s� te sp�imante / S� nu te sp�imanti, / Frate, cum s�-l prinzi / C� lupul mai stie / Seama codrilor / Si-a potecilor / Si el te va scoate / La drumul de plai / La-un fecior de crai�. S� te duc�-n rai / C-acoloi de trai / In dealul cu jocul / C-acolo ti-e locul / �n camp cu bujorul / C-acolo ti-e dorul. Tot lupul apare, de data aceasta al�turi de vidr�, si in ipostaza de c�l�uz� a sufletului mortului spre lumea de dincolo: �C� vidra mai stie/ Seama apelor/ Si a vadurilor./ Si ea mi te-a trece/ Ca s� nu te-nece,/ Si mi te-a purta/ La izvoare reci/ S� te r�coresti/ Pe maini pan�-n coate/ De fiori de moarte./ Si-ti va mai iesi/ Lupul inainte,/ Ca s� te sp�imante./ S� nu te sp�imanti, /Frate bun s�-l prinzi,/ C� lupul mai stie/ Seama codrilor/ Si-a potecilor./ Si el te va scoate/ La drumul de plai,/ La-un fecior de crai,/ S� te duc�-n rai,/ C-acolo-i de trai./ �n dealul cu jocul,/ C-acolo ti-e locul,/ �n camp cu bujorul,/ C-acolo ti-e dorul�. Caracterul totemic al lupului este dat si de credinta in metamorfozarea oamenilor in lupi (pricolici, tricolici, varcolaci). Traditia popular� aminteste cum c� lupii au fost cainii lui Sanpetru pe cand acesta era cioban si c� obisnuia s� plece cu ei in c�utarea cailor furati si a dracilor. Simbolismul lupului in mitologia universal� are aspect atat pozitiv, cat si negativ. Pe de o parte, este simbolul luminii, al soarelui si al focului, pentru c� vede in intuneric; pe de alt� parte, are caracter demonic, satanic, infernal. Ca urmare, pe toate continentele, in toate civilizatiile si culturile, oamenii au simtit nevoia reprezent�rii temerilor lor si a rezolv�rii acestora prin ritualuri magice menite s� le aduc� s�n�tatea si prosperitatea in case. Sporadic, f�r� s� fie o cutum� precum Rusaliile, M�rtisorul, Caloianul sau Paparudele, Lucinul s-a p�strat cu prec�dere in satele romanesti de munte, in jurul stanelor, acolo unde mai dau tarcoale din cand in cand lupii. Aceast� s�rb�toare provoca in vechime o adev�rat� explozie a gandirii magice, care culmina cu adev�rate ritualuri de impiedicare a inmultirii lupilor si de indep�rtare a lor de turmele de oi. Oamenii de la sate, dar in special p�storii, il pr�znuiau simplu, odihninduse in acea zi in care s�varseau fel de fel de practici si indeplinind anumite datini populare si ritualuri magice pentru prevenirea pagubelor provocate de lupi. �n credinta rural� se legau simbolic ochii si gura lupului prin inclestarea dintilor pieptenilor de sc�rm�nat lana si prin chituirea gurii sobei crezandu-se c�, prin analogie, se vor inclesta si dintii lupului si nu vor ataca oile. Altminteri in preajma s�rb�torilor de iarn�, se f�cea din f�in� de grau amestecat� cu f�in� obtinut� din oase de lup, o paine, denumit� �Stolnic�. A treia zi de Cr�ciun, st�panul casei o lega cu un lant, apoi o rupea buc�ti si d�dea tuturor membrilor familiei si animalelor din gospod�rie, cate un dumicat. Credinta era c� cel care a mancat din Stolnic, nu va mai fi atacat niciodat� de lup. De Lucin era interzis prelucrarea lanii, a pieilor de oi si a p�rului de animale, nu se umbla cu acul, foarfecele, nu se t�ia nimic iar femeile nu se piapt�n� pentru c� p�rul incalcit, lupii se incurc� si se pierd prin p�duri. Acum se repar� acoperisurile, se macin� fain� pentru iarna intreag�, se pun la conservare p�trunjel, morcovi, telina, sfecl�, bostani. Vitele nu mai ies la p�scut iarba verde pe izlazuri, ci se trec pe nutret uscat, scroafele se duc la vier, se scot ultimii cartofi din p�mant, se ar� miristile si multe altele. �n octombrie, dac� frunzele pomilor se ing�lbenesc si cad repede, anul ce urmeaz� va fi roditor iar dac� plou� mult in octombrie, va fi vant puternic in decembrie, iar dac� e mult� brum� sau chiar z�pad� in aceast� lun�, in ianuarie va fi timp frumos. Nu se imprumut� nimic in acea zi, nu se pronunt� cuvantul �lup�. �n mistica popular� se crede c� in aceast� perioad� lupoaicele calc� hotarul satelor, r�scolesc in gunoaie pentru a g�si t�ciuni aprinsi, pe care mancandu-i devin mai fertile. De Lucin singurul lucru ing�duit si chiar recomandat este sp�latul rufelor cu ap� clocotit�, c�ci numai astfel se poate op�ri gura lupului.

Dan Horgan

Bibliografie:

– Adrian Fochi – �Datini si eresuri populare de la sfarsitul secolului al XIX-lea�, Editura Minerva, Bucuresti, 1976; – Arthur Gorovei – �Credinti si superstitii ale poporului roman�, Editura �Grai si Suflet – Cultur� National�, Bucuresti, 1995; – Antoaneta Olteanu – �Calendarele poporului roman�, Editura Paideia, 2001; – Elena Niculita Voronca – �Datinile si credintele poporului roman�, Editura Polirom, Iasi, 1998; – Gh. F. Ciausanu – �Superstitiile poporului roman�, Editura Saeculum, Bucuresti, 2005; – Ion Ghinoiu – �Obiceiuri populare de peste an�, Editura Fundatiei Culturale Romane, 1997; – Ion Ghinoiu – �S�rb�tori si obiceiuri romanesti�, Editura Elion, Bucuresti, 2002; – Ion Ghinoiu – �Zile si mituri. Calendarul t�ranului roman 2000�, Editura Fundatiei PRO, Bucuresti, 1999; – Ion Talos – �Gandirea magico-religioas� la romani�, Dictionar, Editura Enciclopedic�, Bucuresti, 2001; – Irina Nicolau – �Ghidul S�rb�torilor Romanesti�, Editura Humanitas, 1998; – Marcel Olinescu – �Mitologie romaneasc�, Editura Saeculum I. O., Bucuresti, 2001; – Mihai Coman – �Mitologie populara romaneasc�, Editura Minerva, Bucuresti, 1988; – Narcisa Stiuc� – �S�rb�toarea noastr� cea de toate zilele�, vol. II, Editura Cartea de Buzunar, 2006; – Romulus Vulc�nescu – �Mitologie Roman�, Editura Academiei R.S.R., Bucuresti, 1985; – Simion FIorea Marian – �S�rb�torile la romani�, Editura �Grai si Suflet – Cultur� National�, 2001; – Tudor Pamfile – �Mitologia roman�, Editura ALL, Bucuresti, 1997; – �Vietile Sfintilor�, Editura Episcopiei Romanului si Husilor, 1998.