Considerat, n vechile calendare, drept celebrare a Anului Nou, fapt sustinut si de numeroasele practici magice ale Ajunului, Crciunul a pstrat pn la urm cu preponderent imaginea srbtorii crestine, n care mai pot fi puse n evident vagi urme de ritualuri pgne. Sub influenta lui Mos Ajun, a aprut si un Mos Crciun, figur controversat, de un demonism accentuat. Mai nti ostil momentului Nasterii, convertit (uneori pedepsit) ad-hoc n fata minunii pogorte asupra sotiei sale, Crciunoaia, devine simbol al srbtorii, al drniciei si al crezului, lui i se atribuie obiceiul darurilor fcute copiilor, dup modelul celor oferite pruncului Iisus. De cealalt parte, obiceiul colindatului pare s nu- si gseasc pe deplin explicatii crestine: fie c obiceiul exista nc nainte de nasterea lui Iisus fie c este practicat ca element component al unor ritualuri escatologice, atunci cnd nu se vor mai auzi colinde si cnd nu se vor mai nrosi ou, va veni sfrsitul lumii si n care este vorba mai putin de colindele specifice, n care este preamrit Nasterea. Toate aceste explicatii sunt valabile pentru colindele agricole de sfrsit de an, avnd ca punct de plecare ziua de 23 decembrie si ncheindu-se undeva n jurul zilei de 7 ianuarie. n traditia popular, zilele sptmnii s-a personificat n Sfnta Luni, Sfnta Vineri, Sfnta Smbt, ba, mai mult, chiar si submprtirile zilei si noptii, Miaznoapte, Miazzi, Zoril, Murgil sau Negril, care sunt fiinte reale pentru popor, cu oaresce puteri de netgduit. Tot asa a fcut din zilele nsemnate, Ajunul si Crciunul, dou personaje, Mos Ajun si Mos Crciun. Ei sunt cunoscuti drept mosi, deoarece s-au artat totdeauna cu brbile albe de zpad. Si apoi sunt si btrni, tare btrni, ei existnd din vremuri demult uitate, din veacuri de mult apuse, sunt de o vrst cu Soarele si Luna. Ei se aseamn unul cu altul ca doi frati gemeni, ca dou picturi de ap: btrni, cu brbile lungi pn la pmnt, stufoase si albe ca zpada, amndoi sunt buni si darnici, amndoi cutreier lumea de la un capt la altul, rspndind veselia n jurul lor, prin darurile bogate si mbelsugate. Darurile sunt n special pentru copii, pentru care scot totdeauna din marii si n veci interminabilii lor saci, amndoi umbl pe acelasi drum si n veci nedesprtiti unul de altul, cum Dumnezeu si Sfntul Petru de asemenea umblau amndoi pe un loc, tot asa de buni si btrni amndoi. Deosebirea dintre ei este la darurile mprtite. Mos Ajun druieste nuci, pere, covrigi, colaci, colindete, plcinte, prjituri, bomboane si alte dulciuri si mncruri plcute lor. Mos Crciun le aduce haine, ncltminte, jucrii, crnati, caltabosi si sorici de purcel. n traditia popular, se povesteste c Maica Domnului, fiind cuprins de durerile facerii, a cerut adpost lui Mos Ajun. Acesta, motivnd c este om srac, o refuz, ndrumnd-o spre fratele su mai mare si mai bogat, Mos Crciun. Crciun era stpnul staulului unde au gzduit Iosif si Maria. Cnd s-a nscut Hristos, baba lui Mos Crciun, Crciuneasa s-a dus de a mosit pe Maica Domnului. Cnd a auzit Mos Crciun c femeia sa a lucrat n ziua lui, i-a tiat minile pe loc. Atunci, Crciuneasa s-a dus la Maica Precista si, plngnd, i-a spus ce-a ptit si i-a artat minile. Maica Precista a suflat peste minile Crciunesei si ndat minile i s-au fcut frumoase si curate, iar nu zbrcite, cum erau nainte de aceasta. De bucurie c nevasta lui a scpat de pedeapsa lui necugetat, Crciun aprinde un rug de cioate de brad n curtea lui si joac hora cu toate slugile sale. Dup joc mparte Fecioarei Maria daruri pstoresti (lapte, cas, urd, smntn) pentru ea si fiul ei. Astfel, Mos Crciun reprezint o transfigurare a magilor ce i-au adus daruri lui Iisus la nasterea sa si c este simbolul tipului creator. Mai mult de un mileniu crestinii au srbtorit Anul Nou n ziua de Crciun, n imediata apropiere a solstitiului de iarn: la Roma, pn n secolul al XIII-lea, n Franta, pn n anul 1564, n Rusia, pn n vremea tarului Petru cel Mare, n Trile Romne, pn la sfrsitul secolului al XIX-lea. La romni amintirea acelor vremuri este nc proaspt, de vreme ce, n unele sate bntene si transilvnene, ziua de 1 ianuarie se numeste Crciunul Mic, nu Anul Nou. n unele zone se cred c, mai nainte vreme, foarte multe rutti fceau oamenii, din pricin c si uitaser de Dumnezeu. Pentru a-i scpa de pcate, Dumnezeu a lsat colindele, ca n fiecare an la Crciun numele cel sfnt al Domnului s vin neaprat la urechile oamenilor si astfel s se abat de la calea ruttilor. Atunci cnd colindele nu se vor mai auzi pe pmnt, vor iesi diavolii si astfel lumea va ncpea pe mna lor. Traditiile contemporane spun despre sfntul Crciun, Mosul darnic si bun, ncrcat cu daruri multe, sunt printre putinele influente livresti ptrunse n cultura popular de la vest la est si de la oras la sat. Derivatul de mos din numele su nseamn ntemeietor, ziditor, nceptor. n noaptea de Crciun exist obiceiul de a se pstra n vatr focul aprins. Se pune n aceast noapte un bustean n foc, numindu-se busteanul Crciunului. nc din timpuri strvechi, tranii din ntreaga Europ, obisnuiau ca n anumite zile ale anului, primvara si la solstitiul de var, dar prin n unele locuri, si la sfrsitul toamnei sau n cursul iernii, de Crciun si n ajunul Bobotezei, s aprind focuri sau ruguri si s danseze n jurul lor sau s sar peste ele. Un vestigiu probabil a superstitiilor omului primitiv care, observnd miscarea aparent a Soarelui a considerat c acesta l poate ajuta. Solstitiul de iarn fiind socotit de cei din antichitate a fi n jurul datei de 25 decembrie, au fost trecute si obiceiurile legate de foc la aceast dat. Cenusa busteanului care arde n noaptea Crciunului e mprstiat prin grdini pentru a promova rodirea lor. n ajun si Crciun se pun pe o mas, lng o fereastr nchis, dou pini, sare, peste, gru si un pahar cu ap pentru rudele decedate din familie ce se credea c vin si mnnc din acele bucate. La mesele de Crciun nu se bea rachiu. el fiind un produs inventat de diavolul, ce apoi l batjocoreste pe cel ce-l bea, zicnd c rachiul are ntietate naintea tuturor bucatelor. n ziua de Ajunul Crciunului, pn a nu rsri soarele, se ncepe a lucra cte putin din toate treburile si se lucreaz cte putin cu uneltele cu care se doreste s se lucreze cu drag si cu mult spor peste an. Se posteste total n ziua de Ajun pentru spor n anul ce vine. n ziua de Ajun, cine iese cel dinti afar de dimineat, la napoiere este obiceiul s ia cteva surcele de la tietor n mn si, cnd se intr n cas, mprstiind una cte una surcelele prin cas se rosteste: Bun dimineata lui Ajun, C-i mai bun a lui Crciun! Pui, vaci, cai, oi, bani, purcei, Bogtie, sntate, C-i mai bun dect toate! Dup care se intr n cas. Aceste surcele se numesc pui si vor aduce gospodriei spor si belsug n decursul anului. Strinul care intr n curtea unui gospodar nu trebuie s nchid poarta, ci gazda singur s o nchid, pentru a nu i se nchide norocul, iar la fete de mritat s nu i se taie calea petitorilor. Acestea sunt, potrivit traditiei populare, practici apotropaice din categoria magiei primei zile n vederea obtinerii sporului, a norocului, a puterii de munc necesare n anul ce vine, precum si pentru a evita nenorociri sau boli. n ajunul Crciunului si la Crciun este cerul continuu deschis si se aude o toac din cer btnd, coruri de ngeri cntnd iar cocos ii se pornesc a cnta, dar minunea aceasta n-o pot vedea dect cei buni la Dumnezeu. ncepnd cu Ajunul Crciunului si sfrsind n ziua de Boboteaz, se umbl cu steaua. Copiii care umbl cu steaua se numesc stelari, colindtori sau crai, pe cap avnd coroane de hrtie colorat. Prin Vicleim sau Irozi se ntelege datina tineretului de a reprezenta la Crciun Nasterea lui Iisus Hristos, venirea Magilor dup stea, poftirea lor de ctre Irod, siretenia acestuia de a afla pruncul prin mijlocirea celor trei Crai si, adesea, nfruntarea necredintei, personificate printr-un copil sau un cioban. Turca umbl de cnd Irod mprat a omort cinci mii de prunci. El nu stia cum si ce s fac, pentru a-i scoate pe femeile cu copii afar pentru a omor toti pruncii. Astfel a fost ales un om urt, mbrcat n piele de tap, cu coarne n cap si cu pene de cocos n crestet si clopot la spate si narmat cu o mciuc mare n mn. O reminiscent a Tapului Ispsitor din vremea grecilor. Cine se mbrac n turc se spune c nu poate merge la biseric sase sptmni. De Crciun, toate lucrurile mprumutate se rentorc acas, la stpnul de drept. La cele trei srbtori mari: Crciun, Paste si Rusalii, traditia popular cerea splatul ritualic pe fat cu ap n care s-a pus un ban de argint pentru a avea bani multi n tot timpul anului si un obraz curat precum argintul. n ajunul Cr- ciunului se d copiilor s mnnce bostan, ca s fie dolofani si rumeni peste an. n serile de Ajun si de Crciun din vechi timpuri se coace un colac deosebit, numit stolnic sau colacul plugarilor, ce se aseaz pe masa din odaia de curat nconjurat cu un lant de fier. Acest colac se pstreaz pe mas din Ajunul Crciunului si pn la Anul Nou, uneori pn la Boboteaz, cnd este sacrificat ritualic si mprtit la toti ai casei, pentru a fi feriti de boli iar covata n care a fost frmntat se pune n fnul care se d la vite s fie spornice iar lantul cu care a fost nconjurat masa se aseaz n fata grajdului, pentru a trece vitele peste el. Aceast practic magic ajut pentru sntatea vitelor din bttur si pentru aprarea de lupi numit n popor si Legatul fiarelor. Pe alocuri acest colac are rol apotropaic, pentru ca dracul s nu fure copiii din cas, cci legendele populare spun c odat dracul ar fi vrut s fure un copil, dar colacul a rspuns la cele zece ntrebri-ghicitori iar dracul a pleznit de necaz. La toate ajunurile srbtorilor de iarn se pun pe mas dou pini, sare, peste, gru si un pahar cu ap, si se crede c noaptea vin rudele decedate din familie si mnnc din acele bucate. n ziua de Ajun este interdictia de a consuma carne. Exceptie face doar carnea de vrabie, cci astfel munca din timpul anului va fi usoar ca zborul vrbiei. Tot acum ncepe mperecherea ps- rilor. n ziua de ajun femeile, pn a nu mnca nimic, mtur casa si cenusa din vatr, si le arunc peste ogor, zicnd: Cum n-am mncat eu diminetile ajunurilor, asa s nu mnnce nici o lighioaie roadele. n ajunul Crciunului se tiau copacii ce nu rodeau. Femeia gospodarului, arunc cu piatra n ei sau pune cenus din vatr la rdcina lor pentru a-i nspimnta si astfel creznd c vor mbuntti rodul lor pentru anul viitor. Ct tin zilele Crciunului, furca de tors trebuie ascuns, cci altfel cel ce o va vedea n aceste zile la var va fi muscat de un sarpe att de gros si att de lung, ca o furc. Scalda n ziua de Crciun ajut pe toti ai case spre a fi usori si sprinteni tot anul. n ziua de Crciun finii merg pe la nasi cu daruri. Prognozele populare spun c dac la Crciun e cald, nct se pot tine usile deschise, la Pasti va fi frig. Dac n prima zi de Crciun va fi vreme senin, frig si ger, atunci vara va fi bun. n noaptea sfnt de Crciun s lsm deoparte grijile si suprrile pentru a ne deschide inima spre a primi o pictur din binecuvntarea ce se revars peste toat lumea. CRCIUN FERICIT!
Dan Horgan
Bibliografie: – Adrian Fochi – Datini si eresuri populare de la sfrsitul secolului al XIX-lea, Editura Minerva, Bucuresti, 1976; – Arthur Gorovei. – Credinti si superstitii ale poporului romn, Editura Grai si Suflet – Cultura National, Bucuresti, 1995; – Antoaneta Olteanu – Calendarele poporului romn, Editura Paideia, 2001; – Elena Niculita Voronca – Datinile si credintele poporului romn, Editura Polirom, Iasi ,1998; – Ion Ghinoiu – Obiceiuri populare de peste an, Editura Fundatiei Culturale Romne, 1997; – Ion Ghinoiu – Srbtori si obiceiuri romnesti, Editura Elion, Bucuresti, 2002; – Ion Ghinoiu – Zile si mituri. Calendarul tranului romn 2000, Editura Fundatiei PRO, Bucuresti, 1999; – Ion Talos – Gndirea magico-religioas la romni, Dictionar, Editura Enciclopedic, Bucuresti, 2001; – Irina Nicolau – Ghidul Srbtorilor Romnesti, Editura Humanitas, 1998. – Narcisa Stiuc – Srbtoarea noastr cea de toate zilele, vol. II, editura Cartea de Buzunar, 2006; – Romulus Vulcnescu – Mitologie Romn, Editura Academiei R.S.R. Bucuresti, 1985; – Simion FIorea Marian – Srbtorile la romni, Editura Grai si Suflet – Cultur National, 2001; – Tudor Pamfile, Mitologia romn, Editura ALL, Bucuresti, 1997; – Vietile Sfintilor, Editura Episcopiei Romanului si Husilor, 1998.
