Rude, prieteni, fosti colegi si fosti elevi l-au condus, ieri, pe ultimul drum pe cel care a fost profesor, director al mai multor unitãti de învãtãmânt, metodist, inspector scolar, consilier local si judetean, Constantin Poianã. Printre cei prezenti la Biserica „Adormirea Maicii Domnului”, acolo unde a fost sustinutã slujba religioasã, alãturi de membrii familiei, marelui dascãl i-au fost pentru ultima datã alãturi reprezentanti ai Inspectoratului Scolar Judetean Vaslui, ai Consiliului Judetean si Primãriei, reprezentanti ai clasei politice.
Slujba religioasã a fost sustinutã de un sobor de trei preoti, condusi de pãrintele Vasile Parcãlabu, care la final, in alocutiunea sa, a evocat viata, faptele, amintirile trãite impreunã, tinuta moralã a celui care a fost un devotat slujitor al invãtãmantului vasluian. Pãrintele Parcãlabu a vorbit despre copilãria lui Constantin Poianã, al cãrui tatã, invãtãtor, a murit pe front cand el avea doar doi ani si jumãtate iar mama sa era refugiatã de la Cernãuti. Gimnaziul si primii doi ani de liceu i-a fãcut intr-o comunã din judetul Ploiesti, iar dupã decesul mamei, a ajuns la Fãlticeni, unde a fost institutionalizat la Casa de copii din localitate. Tot acolo a terminat si studiile preuniver – sitare. La 21 de ani, a intrat pentru prima datã intr-o clasã in postura de profesor, dupã absolvirea Facultãtii de Filologie din cadrul Universitãtii „Alexandru Ioan Cuza” Iasi, fiind repartizat la Scoala Muntenii de Sus, unde, in scurt timp, a ajuns director. De-a lungul anilor, Constantin Poianã a fost directorul mai multor unitãti de invãtãmant, si la fiecare si-a lãsat amprenta. La Scoala pentru Surzi Vaslui s-au construit internatul, cantina si a fost montatã centrala termicã, la Scoala nr. 7 a fost schimbat mobilierul in toate sãlile de clasã si in laboratoare si au fost modernizate instalatiile sanitare. Si-a adus contributia la construirea si amenajarea Taberei Poiana Cãprioarei, a fost metodist la Casa Corpului Didactic si inspector scolar, activitãti pe care le-a indeplinit cu constiinciozitate, seriozitate si cu rezultate foarte bune. Scoala sa de suflet a rãmas insã Scoala nr. 4 „Elena Cuza” Vaslui, unde a fãcut demersuri pentru finalizarea constructiei clãdirii si dotarea sãlii de sport, pentru dotarea laboratoarelor si cabinetelor. Si-a iubit elevii si i-a respectat pe pãrinti, rãmanand credincios ideii cã „Scoala reprezintã sufletul, lumina si bunãstarea unui popor”. Constantin Poianã a jucat un rol important si pe scena politicã vasluianã, unde si-a sustinut permanent opiniile si convingerile social-democrate, mai intai ca simplu membru de partid, apoi ca unul dintre cei mai remarcati consilieri locali. Respectului pe care colegii de breaslã i l-au purtat i-a dat glas, intr-un discurs emotionant, prof. Sorin Popoiu, directorul Scolii „Stefan cel Mare” Vaslui, dar si Corala „Fantasia”, condusã de prof. Vasile Negurã. În cele din urmã, toti cei prezenti l-au insotit pe prof. Constantin Poianã la Cimitirul „Eternitatea”, acolo unde s-au inãltat din nou rugãciuni pentru linistea sa vesnicã. De ieri, prof. Constantim Poianã nu mai este fizic printre noi, dar amintirea sa va rãmane nestearsã in arhivele invãtã – mantului vasluian si in sufletele celor care l-au cunoscut. Dumnezeu sã-l odihneascã in pace!
