Traditii de Mos Nicolae sau S�nnicoar�

Sf�ntul Ierarh Nicolae s-a n�scut pe la anul 270, �n orasul Patara, din vestita provincie Licia a Asiei Mici, din partea asiatic� a Turciei de azi. P�rintii s�i, Teofan si Nona, se bucurau de o aleas� faim� �naintea �ntregului tinut, prin bog�tia lor, dar mai ales prin credinta lor crestin� si r�vna de a ajuta pe s�raci. Pe acesti buni crestini, Dumnezeu �i r�spl�ti cu binecuv�ntarea Sa, �mplinindu-le dorinta de a avea si ei un copil, c�ruia prin botez i-au dat numele de Nicolae, un vechi nume propriu, gr. Nikolaos, folosit �n Grecia antic� cu multe secole �naintea erei noastre. Dup� ce i-au murit p�rintii, Nicolae si-a �mp�rtit averea s�racilor si a �ntemeiat m�n�stirea Sionului, fiind cardinal de Myra si a fost recunoscut si onorat ca sf�nt �ncep�nd cu secolul VI, ap�r�tor al dreptei credinte �n Iisus, si care a preluat din Calendarul crestin numele si data de celebrare ale Sf. Nicolae. �n ultima parte a vietii s-a retras la m�n�stirea ctitorit� de el. Se crede c� Sf�ntul Nicolae a trecut la cele vesnice �n perioada anilor 340-350, pe 6 decembrie. Dup� opt ani, �mp�ratul Justinian a ridicat la Constantinopol o biseric�, �n cartierul Vlaherne, cu hramul numelui s�u. Duc�ndu-se vestea c� din morm�ntul s�u izvor�ste mir, crestinii din �ntreaga lume au f�cut pelerinaj, vindec�ndu-se de boli incurabile. Moastele Sf�ntului Nicolae sunt prezente la Catedrala din Bari, �n Italia, �ntr-o cript� din care izvor�ste un lichid incolor, numit Mana sau Santa Mana. Potrivit traditiei, episcopul acestei eparhii amestec� acest lichid cu ap�, �l binecuv�nteaz� si-l �mparte credinciosilor. La biserica Sf�ntul Gheorghe Nou din Bucuresti se afl� o parte din m�na Sf�ntului Nicolae. Este cunoscut �n Transilvania si sub numele de S�n-Nicoar� sau S�nicoar�, Sf�ntul Nicolae este cel mai popular sf�nt �n Ardeal. De-a lungul secolelor au ap�rut povesti si legende despre viat� si binefacerile Sf�ntului Nicolae. Toate acestea au ajutat la �ntelegerea caracterului extraordinar al acestuia si de ce a fost at�t de mult �ndr�git si considerat protector al celor neajutorati si neputinciosi. Nu mai putin de 21 de miracole �i sunt atribuite, Sf�ntul Nicolae devenind cunoscut pentru credinta, zelul si dragostea pentru semeni, si �n special pentru copii. Una dintre cele mai cunoscute legende este a celor trei surori, fetele unui s�rman, care datorit� situatiei financiare precare nu se puteau m�rita. Se spune c� atunci c�nd fata cea mare a ajuns la vremea m�ritisului, tat�l din lipsa zestrei ar fi dorit ca fetele s� fie oferite spre desfr�nare, dar Nicolae, ajuns deja cardinal, ca s� scape fetele de asa rusine, a l�sat noaptea, la usa casei o pung� cu bani de aur. Povestea s-a repetat �ntocmai si c�nd a venit vremea de m�ritis pentru cea de a doua fat�. C�nd i-a venit vremea si celei de a treia fete, s�rmanul a stat de paz� toat� noaptea s� afle cine-i cel care le-a f�cut at�ta bine fetelor lui. Astfel l-a v�zut pe cardinal cum a l�sat s�culetul cu aur. Se spune c� Sf�ntul Nicolae s-ar fi urcat pe acoperis si a dat drumul pungii prin hornul casei, �ntr-o soset� pus� la uscat si de aceea a ap�rut obiceiul ag�t�rii sosetelor de semineu. Nicolae surprins de tat�l fetelor l-a rugat s� p�streze secretul, dar bine�nteles c� acesta prin natura uman�, nu a putut fi tinut. De atunci, oricine primea un cadou neasteptat �i multumea lui Nicolae pentru el. Cele trei pungi de aur f�cuti cadou fetelor au devenit simbolul Sf�ntului Nicolae sub form� a trei bile de aur. De atunci si p�n� �n zilele noastre, �n fiecare noapte a Sf�ntului Nicolae, cei dragi nou�, si �n special copiii, primesc daruri, de la Mosul care nu li se arat� niciodat�. O alt� istorioar� spune c�, dup� c�l�toria pe care a f�cut-o �n Tara Sf�nt�, �ncerc�nd s� mearg� pe urmele lui Iisus, Nicolae s-a �ntors �n tara lui pe mare. O furtun� teribil� s-a ab�tut pe mare si corabia st�tea gata s� se rup�. Nicolae a stat si s-a rugat la Dumnezeu, iar marinarii au r�mas surprinsi de oprirea neasteptat� a furtunii. De atunci, Sf�ntul Nicolae a devenit patronul marinarilor si al c�l�torilor. Se mai spune c� erau odat� trei studenti teologi care c�l�toreau spre Atena. Ei au �nnoptat la un han, unde au fost jefuiti si omor�ti de proprietarul hanului, iar r�m�sitele lor au fost ascunse. Cardinalul Nicolae c�l�torea pe acelasi drum si a �nnoptat la acelasi han. Noaptea, el a visat despre crim� s�v�rsit� si astfel a aflat unde au fost �ngropati cei trei tineri. Nicolae i-a dezgropat si, prin post si rug�ciune, a reusit s�-i readuc� la viat�. �n secolul al X-lea, Tarul Vladimir al Rusiei, �n timpul unei c�l�torii la Constantinopol, a auzit povestile minunate despre Sf�ntul Nicolae si a decis s�-l fac� patronul spiritual al Rusiei. De-a lungul secolelor, Sf�ntul Nicolae a devenit unul dintre cei mai populari sfinti, �n amintirea si celebrarea lui fiind ridicate mii de biserici. S�rb�toarea de pe 6 decembrie prefigura victoria binelui asupra r�ului, a luminii asupra �ntunericului: la Sf. Nicolae se �ntoarce noaptea la ziua cu c�t se suceste puiu-n g�oace, cum spune o zical� muscelean�. S�rb�toarea lui a generat un adev�rat folclor, de la darurile de „Mos Neculai” si p�n� la obiceiurile si legendele diferentiate de la sat la sat. Aceleasi simboluri optimiste apare si din legend� ardelean� despre Sannicoar� si Suntoader, p�zitori ai Soarelui, ca si din traditia bucovinean� care sustine c� S�nnicoar� poate fi v�zut �n noaptea de Anul Nou �ntr-o lumin� mare, atunci c�nd cerurile se deschid de trei ori. Legendele si traditiile dedicate lui S�n Nicoar�, �n esenta precrestine, vorbesc de puterea sa neobisnuit� invocat� de soldatii care porneau la lupt�, de ajutorul dat, ca st�p�n al apelor, cor�bierilor, de sprijinul acordat fetelor s�race la m�ritat, de grija purtat� sufletelor si multe altele. Distanta de numai sase zile care separ� Suntandreiul de S�nnicoar� a favorizat o vie circulatie a motivelor si practicilor rituale, astfel c� cercet�torul �nt�mpin� serioase dificult�ti c�nd �ncearc� stabilirea semnificatiilor calendaristice. Suntandreiul este plasat �ntr-un timp sumbru, �nv�luit de spiritele malefice care devin extrem de violente �n „Noaptea Strigoilor”. Puterea fortelor potrivnice �ncepe s� scad� dup� miezul noptii, la c�ntatul cocosilor. Lumea ce p�rea c� merge spre pr�busire este salvat� �ns� �n fiecare an de S�nnicoar�, personaj mitologic imaginat ca un mos cu barb� alb�, c�lare pe cal, a c�rui atributie principal� era vegherea portii cerului dinspre apus, pe unde �ncearc� soarele s� se strecoare �n tinuturile de miaz�noapte. Acelasi rol �l avea, sustine legenda, Suntoaderul care p�zea poarta dinspre r�s�rit a cerului. S�nnicoar� c�ntat �n colinde, dar si pozitia sa privilegiat� �n Panteonul rom�nesc, este un personaj mitologic al c�rui cult se asem�n� cu cel al Suntoaderului, S�ngiorzului, Suntiliei si S�medrului. Se presupune c� unele atributii ale lui S�nnicoar� au fost preluate, treptat, de s�rb�torile vecine: Suntandrei si de s�rb�torile de iarn�. De Sf�ntul Nicolae, se fac pronosticuri meteorologice. �n noaptea de 5 spre 6 decembrie se spune c� Mos Nicolae vine la geamuri si vede copiii care dorm si sunt cuminti. Dimineat� ei g�sesc �n ghetute bomboane, pr�jituri, mere si nuci. Mai veche este �ns� traditia pedepsirii copiilor lenesi si neascult�tori cu nuielusa de m�r l�sat� �n �nc�lt�rile lor �n noaptea de 5 spre 6 decembrie. Crengutele se pun �n ap�, pentru a �nflori p�n� la Nasterea Domnului, ocazie cu care se prognozeaz� si rodul livezilor pentru anul viitor, dar si c� sf�ntul a mijlocit pentru iertarea celui c�ruia i-a dat crenguta flori albe. Tot cu aceste crengute de m�r �nflorite se face si vestita sorcov� cu care copiii pornesc la colindat. Ziua de 6 decembrie �ncheie ciclul de s�rb�tori si practici magice, dedicate �n special lupilor si spiritelor mortilor-strigoi, �nceput la mijlocul lunii Noiembrie (Filipii de Toamn�, Filipul cel Schiop, Vovidenia, L�satul Secului de Cr�ciun, Noaptea Strigoilor si Suntandrei) si �ncheiat la �nceputul lunii decembrie (Zilele Bubatului, Varvara, Mos Andrei), specific unui str�vechi �nceput de an autohton, Anul Nou dacic. �n Ardeal, fetele de m�ritat se adun� �n ajunul s�rb�torii de Mos Nicolae la casa uneia dintre fete si fac pl�cinte, iar la 9 seara fl�c�ii se prezint� la casa fetelor de m�ritat unde se continu� petrecerea �nceput� de Sf. Andrei la „p�zitul usturoiului”. Sf�ntul Nicolae p�zeste Soarele care �ncearc� s� se strecoare pe l�ng� el spre t�r�murile de miaz�noapte pentru a l�sa lumea f�r� lumin� si c�ldur�. Soarele e pus de Dumnezeu s� lumineze p�m�ntul, dar el, �ngrozit de r�ut�tile c�te le vede pe p�m�nt si s�tul de acelasi drum vesnic, �ntr-una vrea s� fug� si s� scape de vederea p�m�ntului. Dar Dumnezeu nu voieste lucrul acesta si de aceea a pus str�jer la miaz�-noapte pe S�n-Nicoar� si la miaz�-zi pe S�n-Toader, ca s� tie calea soarelui si s�-l abat� din cale. Atunci prim�vara ajunge soarele �n fug� lui pe la S�n-Toader si atunci ia cu el nou� babe rele si aduce ploi si ninsori si pr�p�denii de vreme rea. Si mai-mai s�-l scape S�n-Toader, c�ci soarele apuc� s� fug� �nainte; dar atunci S�n-Toader, cu nou� cai, are s� se ia dup� soare si-l fug�reste, �l alearg� s�-l prind�. Si fuge dup� soare treisprezece s�pt�m�ni, si abia �l ajunge colo departe – departe spre miaz�zi. Si cum �l ajunge, �l si �ntoarce de la miaz�zi spre r�s�rit. Si se �ntoarce soarele si merge, merge spre r�s�rit, dar c�nd ajunge la locul lui cel or�nduit de Dumnezeu, nu se ast�mp�r� ci fuge �nainte spre miaz�noapte, ca doar� va putea fugi pe de cealalt� parte. Si atunci �i iese �n cale S�n-Nicoar� si-l prinde, si-l trimite �nd�r�t. Crestinii acelor timpuri au p�strat memoria numeroaselor sale minuni (readucerea la viat� a unui cor�bier c�zut de pe catarg, vindecarea unor boli incurabile, oprirea, prin rug�ciune si post, a furtunii de pe mare si multe alte minuni). Din veacul al XIX-lea, m�na dreapt� a Sf�ntului Nicolae se p�streaz� la Biserica Sf. Gheorghe Nou din Bucuresti, unde se g�seste si morm�ntul Sf�ntului voievod martir Constantin Br�ncoveanu cu cei patru fii ai s�i. Numeroase biserici din tar� si mai ales din Ardeal au hramul Sf�ntului Nicolae. Mos Nicolae apare pe un cal alb, este b�tr�n si are barb� alb�, aluzie la prima z�pad� care cade la �nceputul iernii, iar �n ziua de 6 decembrie el �si scutur� barba, ceea ce �nseamn� c� trebuie s� ning�. El p�zeste Soarele care �ncearc� s� se strecoare pe l�ng� el spre t�r�murile de miaz�noapte pentru a l�sa lumea f�r� lumin� si c�ldur�, este iscoada lui Dumnezeu pe l�ng� Drac, ajut� v�duvele, orfanii si fetele s�race la m�ritat, este st�p�nul apelor si salveaz� de la �nec cor�bierii, apar� soldatii pe timp de r�zboi, motiv pentru care este invocat �n timpul luptelor. �n noptile marilor s�rb�tori, c�nd se deschide cerul pentru o clip�, oamenii pot s�-l vad� st�nd la Masa �mp�r�teasc� �n dreapta lui Dumnezeu. Tot �n popor se spune c� Sf�ntul Ion �si face aparitia pe un cal negru, pentru a �ntoarce iarna. Sf�ntului Nicolae, pe data de 6 decembrie, este aproape de s�rb�toarea Cr�ciunului, de aceea, �n multe t�ri, acestea dou� s-au contopit. �n Germania �ns�, Olanda, Elvetia, Rom�nia si alte c�teva t�ri europene, ziua de Mos Nicolae si Cr�ciunul se s�rb�toresc separat. Peste 811.000 de romani �si s�rb�toresc onomastica de Sf�ntul Nicolae. Din totalul persoanelor care poarta aceste nume, aproape 540.000 sunt b�rbati (Nicolae, Niculai, Nicusor, Niculae, Nicu, Nicula, Nicoar�) iar aproximativ 280.000 sunt femei (Nicoleta, Niculina, Neculita, Nicolina, Nicola)”. Dintre aceste prenume, cel mai r�sp�ndit este Nicolae/ Nicolaie, apartin�nd unui num�r de 353.415 b�rbati, urmat de Nicoleta, prenumele a 191.030 de femei. La multi ani tuturor celor ce poart� numele de Nicolae si derivatelor!

Dan Horgan

Bibliografie:
� Revista „Memoria Ethnologica”, C.J.C.P.C.T. Maramures;
� Tudor Pamfile – „S�rb�torile de toamn� si Postul Cr�ciunului”, Bucuresti, 1914;
� Simion FIorea Marian – „S�rb�torile la rom�ni”, Editura „Grai si Suflet – Cultur� National�”, 2001;
� Tudor Pamfile – „S�rb�torile la rom�ni”, Editura Saeculum I.O., Bucuresti, 1997;
� Ion Ghinoiu – „Obiceiuri populare de peste an”, Editura Fundatiei Culturale Rom�ne, 1997;
� Gh. F. Ciausanu – „Superstitiile poporului rom�n”, Editura Saeculum, Bucuresti, 2005;
� Antoaneta Olteanu – „Calendarele poporului rom�n”, Editura Paideia, 2001;
� Constantin R�dulescu-Codin – „S�rb�torile poporului, cu obiceiurile, credintele si unele traditii legate de ele. Culegere din p�rtile Muscelului”, Bucuresti, 1909 (�n colaborare cu D. Mihalache);
� Arthur Gorovei – „Credinti si superstitii ale poporului rom�n”, Editura „Grai si Suflet – Cultura National�”, Bucuresti, 1995.