La nceputul lui decembrie 1978, dup ce trecusem recent printr-o mare tragedie personal si nc mai lucram n nvtmnt, am primit un telefon prin care eram invitat la Sesiunea stiintific a Muzeului Judetean „Stefan cel Mare” din Vaslui. Putin derutat, am telefonat la aceast institutie, n legtur cu natura temei pe care urma s o prezint. Mi-a rspuns cineva care era la curent cu preocuprile mele si mi-a lsat libertatea alegerii ei. Era IOAN MANCAS, iar invitatia sa a avut cele mai benefice urmri. Sustinerea lucrrii, discutiile care au urmat si mi erau foarte favorabile mie, precum si cunoasterea unor cercettori cu aceleasi orientri spirituale au nsemnat prima raz de bine si de sperant n starea de marasm n care m aflam. Dup putin timp, pe baza crtii de vizit pe care am prezentat-o, regretatul IOAN MANCAS si un alt mare regretat, GHENUT COMAN, m-au recomandat unui adevrat om de omenie, DUMITRU BRAN – cel care, trecnd peste faptul c nu eram membru al PCR, m-a nscris ntre „culturnicii” judetului. Aceasta a nsemnat foarte mult pentru mine, iar – printr-o activitate intens si variat si prin deplasrrile frecvente n teren – am reusit treptat s-mi depsesc starea depresiv. De atunci a nceput si colaborarea noastr, mult mai fructuoas dup 1981, cnd a venit la Comitetul de Cultur, pe atunci diriguitor a tot ceeea ce se ntmpla n judet privitor la acest domeniu. Pe lng aspectele „oficioase” ale colaborrii, mai importante erau ntlnirile „tte tte”, n cadrul crora stabileam de comun acord unele luri de pozitie, considerate necesare. n acest sens, ne ntlneam la birou duminica – n perioadele fr teren – si redactam mpreun mici materiale. Totul se rezolva n maximum dou ore, mai mergeam o or n alt parte, pe urm si vedea fiecare de drumul su. Perioadele fr teren erau, de regul, n miezul verii, cnd se considera c tranii cooperatori sunt la muncile cmpului, deci nu mai avea rost s-i deranjm si noi cu actinuni culturale. Iarna ns, bteam mpreun drumurile nzpezite ale judetului, nghetnd prin cminele culturale, croind crri prin zpad, brat la brat. Ceea ce l distingea net pe IOAN MANCAS ntre ceilalti inspectori de la Cultur era remarcabilul su spirit organizatoric. Reusea s vad n perspectiv, la dimensiuni reale, tot ce era posibil s se ntmple n zona noastr de activitate. De aici, evitarea unor derapaje, asa cum adesea erau ntlnite cnd altcineva si ddea cu prerea, n mod nefericit, dar cu autoritatea functiei. Totodat, era un fel de ambasador n relatiile cu cei de la Bucuresti, de la ministerul nostru care-si schimba mereu denumirea. Druirea sa total – am putea spune, fr exagerare – pentru organizarea oricrui tip de actiune cultural a fost bine apreciat si foarte util pentru noi ceilalti, nu n aceeasi msur si pentru el. Practic, s-a risipit mereu, deoarece pentru fiecare dintre manifestrile culturale pe care le sustineam, el se implica total, de la problemele de ansamblu pn la cele mai mici amnunte. Pn n 1989 si n primii ani de dup, manifestrile de acest gen cunosteau o amploare si o frecvent care au devenit deja istorie. Pe ct posibil, IOAN MANCAS a cutat s instituie o oarecare continuitate. n 1990, cnd am trit cu totii drama disparitiei lui ION IANCU LEFTER, el si-a manifestat compasiunea si la modul concret, practic, implicndu-se n toate cele legate de prsirea crestineasc a acestei lumi. Un mare merit al su este aparitia cu regularitate a publicatiei de specialitate „ACTA MOLDAVIAE MERIDIONALIS” – un adevrat forum al istoricilor preocupati de sudul Moldovei si nu numai. La baza aparitiei sale au stat de fiecare dat Sesiunile stiintifice ale Muzeului Judetean „Stefan cel Mare” Vaslui. Aceast institutie si-a pstrat si sia amplificat statutul apreciat n timp, ncepnd din 1975. Sustinerea editorial a lui IOAN MANCAS a fost departe de a se mrgini la prestigioasa publicatie citat mai sus. Sub egida Muzeului – si implicit a sa – au aprut studii istorice care i-au consacrat pe unii cercettori din judet, dar si volume de literatur, mai ales de versuri. IOAN MANCAS a fost deosebit de atasat de Festivalul Umorului „Constantin Tnase”. Salonul de caricatur – pe care l-a patronat nc de la nceputurile sale – si-a cstigat si, mai ales, si-a mentinut un prestigiu de neegalat, rmnnd o sectiune a Festivalului de o valoare neclintit nici pn la ultima editie. Si aceasta, n pofida unor tendinte de disipare, evidente peste tot n tar, referindu-ne la festivalurile de acelasi profil. Albumele rezultate dup Saloanele de caricatur au rmas adevrate jaloane n considerarea umorului transpus plastic. n vrtejul contemporan al schimbrilor de pozitie, al abjurrii vechilor conceptii si mbrtisrii unora noi de cteva ori pe zi, IOAN MANCAS si-a pstrat ncrederea n valorile fundamentale romnesti si nu s-a entuziasmat niciodat fat de gunoaiele culturale din Occident, slvite de attia dintre contemporanii nostri din jur. De aici curajul su de a se declara nationalist, pe cnd majoritatea, dintr-un jalnic oportunism, se prefac nspimntati de acest termen. Iar dac mai aud si de Antonescu – pe care MANCAS l amintea adeseori – lesin ca fecioarele din secolul al XIX-lea. NELU MANCAS vorbea adesea de o triplet, care n Vaslui mbina cultura si atitudinea national cu unele note de boem: el, eu si ION MT. Acesta s-a dus cel dinti, apoi – att de recent – IOAN MANCAS, urmtorul este n „stand by”…
Dan Ravaru
