Radiografia unei istoriografii mincinoase

Recent, a ap�rut la Chisin�u, la editura Pontos (2009), o lucrare de specialitate cu un titlu incitant at�t ca tematic�, dar si prin implicita sa ancorare �n actualitate: „Procesele etno-culturale din spatiul carpato-nistrian �n secolele II-XIV. Istoriografia sovietic�”. Autorul, Sergiu Matveev, foarte t�n�r pentru un cercet�tor cu doctorat, studii �n Germania, 37 de lucr�ri publicate, realizeaz� la 35 de ani o necesar� sintez� cu puncte de vedere originale, sustinute de o bibliografie exhaustiv�. Vom �nt�lni, pe parcursul acesteia, titluri �n mai mai multe limbi, cunosterea spatiului stiintific rusesc fiind benefic� �n acest context. De la �nceput este subliniat efortul arheologilor rusi si sovietici de a demonstra o c�t mai accentuat� si mai timpurie prezent� slav� �n spatiul carpato-nistrean, prioritar �ntre Prut si Nistru. Desigur, d�nd dovad� de obiectivitate, autorul va sublinia multitudinea nuant�rilor, nota general� r�m�n�nd cea subliniat� mai sus. Astfel, culturii Suntana de Mures-Cerneahov din secolul al IV-lea i se atribuie inexistente tr�s�turi slave. Iat� tocmai de unde, �n timp, caut� rusii si mancurtii argumente contra caracterului rom�nesc al Basarabiei! Din multimea de exemple similare m� opresc la unul singur, cel legat de crestinarea rom�nilor. Plec�nd de la terminologie, subestim�nd aspectul latin initial, rusii sustin crestinarea rom�nilor dup� bulgari, adic� dup� 864. �n combaterea acestei afirmatii, �mi permit s� citez dintr-o lucrare a mea, „Comuna Alexandru Vlahut�” (2000): „S� amintim c�tiva termeni: angelum (�nger), altar (altarium), a boteza (baptizare), biserica (bazilica), crestin (christianus), cuminecare (communicare), c�slegi (caseum ligare), c�rnelegi (carnem ligare), Dumnezeu (Dominus Deus), cruce (crux, crucem) etc.. Tot din aceast� perioad� provine si un prim strat de antroponime crestine, nume de sfinti preluate direct din limba latin� (inclusiv „sunt”, din „sanctus”) si supuse legilor fonetice ale limbii rom�ne: Suntion (Sanctus Ioannes), la fel S�nchetru, S�npaul, S�nv�s�i, S�ngeorz, Sumedru. Dup� impunerea limbii slavone, �n biseric� se va rosti: Sf�ntul Ioan, Petru, Pavel, Vasile, Gheorghe, Dumitru”. �n final, moldovenismul, at�t de evocat �n prezent. Cit�ndu-l si pe reputatul Eugen Coseriu, lingvist de valoare international�, originar tot din Basarabia, autorul face o util� si inedit� clasificare: exist� un moldovenism ca form� a rom�nismului si unul opus acestuia. Cel din urm� este, la r�ndul s�u, de dou� tipuri: unul naiv, datorat ignorantei provocate de ascunderea adev�rurilor, si altul mincinos, promovat de cei �n cunostint� de cauz�, care ur�sc, �ns�, tot ce este rom�nesc. Nu era uimitor, �n urm� cu c�tiva ani, s� te adresezi unui rom�n basarabean �n limba rom�n�, iar el s�-ti r�spund�, cu nevinov�tie, „Nu stiu rom�neste”. Situatia este amintit� de Sergiu Matveev si, �n acelasi sens, as evoca o �nt�mplare istoric� din primul r�zboi mondial: la Odessa, basarabeanul Ion Codreanu povesteste c� a �nt�lnit un s�rb �n uniform� austro-ungar� care trecuse de partea rusilor. La un pahar de vin, „s�rbul” se �ncurc� �n limba rus� si �ncepe s� vorbeasc� rom�neste, ca �n satul s�u din Balcani, �nteleg�ndu-se apoi perfect cu basarabeanul. Aceast� unitate rom�neasc�, peste granitele imperiilor vremelnice, se afirm� tot mai mult �n zilele noastre, c�nd adev�rul despre rom�ni iese la iveal� �ncet, dar sigur. Pentru rom�nii de peste Prut, cu inima curat�, o astfel de carte �i poate determina s� se descopere pe ei �nsisi…

Dan Ravaru