Fiesta Vasluiului (IV)

�ntre ramificatele manifest� ri ale Festivalului Umorului s-a propus, �n orizont cultural, instituirea unor simpozioane. M� voi referi �n continuare la unul organizat �nainte de ’89 si altul de dup� acest an, desf�sur�rile lor fiind semnificative pentru elevatia spiritual� a momentelor respective. „�nainte”, simpozionul a avut loc la Casa de Cultur�, �n sala de spectacole, cu toate scaunele ocupate si cu persoane �n picioare. Cei care am avut interventii (circa 7-8 cuv�nt�ri) st�team pe scen�, �n fotolii, ascultati cu religiozitate de sute de oameni, �ntrerupti doar de aplauze. �n comunic�ri au fost prezentati mari umoristi din literatura universal� si, bine�nteles, rom�ne; s-au f�cut referiri la aspectele stilistice. Eu am sustinut o lucrare despre umorul cronicarilor moldoveni, cu numeroase exemplific�ri din texte. Un exemplu semnificativ din Ion Neculce, �n leg�tur� cu Mihai Vod� Racovit�. C�nd i s-a propus domnia de c�tre boieri, a refuzat-o initial, proceda „ca o fat� mare care i-a zis unui fl�c�u: tu s� te faci a m� trage si eu oi merge pl�ng�nd”. Celelalte exemple fiind asem�- n�toare, sala a reactionat pe m�sur�, cu r�sete si aplauze. „Dup�”, simpozionul (mai precis intentia de simpozion) sa tinut la Sala Mare a Consiliului Judetean, �n prezenta participant ilor la diferite sectiuni ale Festivalului. Preg�tisem o lucrare despre r�d�cinile umorului modern, p�trunderea �n spatiul rom�nesc de la wit-ul englezesc prin intermediul witz-ului vienez, contradictia la rom�ni, �n consecint�, dintre umorul urban si cel rural, observat� de Kesserling. M� adresam doar unor specialisti! Mi-am �nceput cuv�ntarea �ntro liniste care, prin al saselea simt, mi se p�rea suspect�; au urmat susoteli tot mai evidente si apoi un strig�t plin de sincer� revolt�: „L�sati-ne cu povestile, pe noi ne intereseaz� cu c�t se pl�teste o caricatur�, c�ti bani se iau la o colaborare �n versuri sau �n proz�, astea sunt problemele noastre”. Anania Gagniuc si Cornel Udrea au �ncercat s� mai dreag� busuiocul, primul cu o epigram� binevoitoare, al doilea cu o referint� la Kesserling si Spectrul Europei, dar totul a fost zadarnic. Proiectatul simpozion a fost un deplin fiasco, toti vociferau pe aceeasi „nobil�” tem�, a remunerat iilor de la reviste sau a cuantumurilor premiilor de la Festivaluri. Numai Culit� Viziteu t�cea profund �ntr-un colt si, dup� at�tia ani, �nc� �si exprim� admiratia pentru lucrarea pe care n-am reusit s� o prezint… Si domnul Pracsiu urma s� ne onoreze cu o comunicare; a t�cut, asa cum se cuvenea si, �ntrebat de ce nu a intervenit, a spus: „Nu ati v�zut ce a p�tit Ravaru?” Tot ca „victime colaterale” (repet, str�lucit� �mbinare contemporan� de cinism si umor) s-au ivit si c�teva publicatii tip�rite cu prilejul Festivalului. La una dintre acestea, �n 1982, am contribuit cu o culegere de snoave populare. Am �ncercat s� o introduc pe cea cu tiganul care si-a �nv�tat m�garul s� nu m�n�nce nimic, dar, tocmai c�nd �l �nv�tase cel mai bine, m�garul a murit. Un ochi vigilent a observat aluzia la „alimentatia rational�” de pe atunci – era si greu de v�zut! – si a eliminat de la tipar snoava „subversiv�”. Despre editiile de dup� ’89 nu prea am multe de spus. Ele s-au redus �n timp at�t ca durat�, ceea ce este mai putin important, �ns� mai ales din punct de vedere calitativ. S-a modificat mai �nt�i structura Festivalului: de la ponderea principal� apartin�nd Concursului de interpretare al forma- tiilor de amatori s-a trecut la punerea �n prim-plan a formatiilor profesioniste de teatru. Nu este vina nim�nui, cauzele sunt perfect obiective. Umorul se generalizeaz�, cap�t� forme subtile de exprimare si o deosebit� m�iestrie �n reflectarea autenticei st�ri de spirit a populatiei doar sub dictatori. Sub Stalin si Hitler, anecdotele si textele umoristice au cunoscut o inegalabil� emulatie, la noi, sub Ana Pauker, Gheroghiu- Dej, Ceausescu. Se petrecea rezistenta prin umor, ca s� nu spunem �n genunchi. Dup� ’89, c�nd poti s�-l �njuri �n fat� pe Presedintele T�rii si nu p�testi nimic (cel mult ti se spune „m�i, animalule!” sau primesti o palm�), ce rost mai are s�-ti fr�m�nti mintea �n c�utarea unor subtilit�ti umoristice? Maimut�rind cu tenacitate Occidentul preasl�vit, umoristii contemporani s-au aruncat cu furie asupra sexului, produc�nd texte si caricaturi �mbibate de activit�ti procreative f�r� finalitate… Dac� �n Occident ele au un firesc rol stimulativ (ca si filmele si revistele porno), foarte necesar, dat� fiind starea b�rbatilor de acolo �n acest domeniu (pot da m�rturii calificate „profesionistele” rom�nce �n cercetare), ce rost au pentru rom�ni? Le fel, pentru occidentalii educati secole �ntregi �n spiritul unei pudori poate excesive, folosirea limbajului frust poate c�p�ta valente artistice, �n spectacole mai ales. Dar ce sens are la noi, unde p�n� si suavele liceene recurg la un limbaj al�turi de care cele din Ferentari sau de la imaginara us� a cortului devin conversatie de salon! Poate la dezastrul economic trebuiau s� se adauge si aceste dezastre, inclusiv cel al umorului �n general, �ntr-o societate �n care piesele lui Caragiale nu mai trebuie jucate; ele sunt reprezentate zilnic �n Parlament si la toate �ntrunirile politice. Si, poate, dac� mai r�t�cim printr-un simbolic Sinai, ca si evreii sc�pati din robia egiptean�, ar mai fi vreo 20 de ani s� ajungem �n Canaan, dar ne lipseste un Moise. S� fim �ns� optimisti; cred c� am ajuns la jum�tatea paharului, cea goal�. Poate �ncepe cea plin� si vom sti aceasta urm�rind tot ce se va �nt�mpla la Festivalul Umorului „Constantin T�nase”, ajuns la 40 de ani, v�rst� matusalemic� pentru perenitatea unui act de cultur� �n Rom�nia.

Dan Ravaru