Liceul Pedagogic Al. Vlahuta – file de istorie

Scoala Normal de nvttori „Principele Ferdinand”, nfiintat la Brlad n 1870, adic actualul Liceu Pedagogic „Al. Vlahut” are o trecut foarte interesant si presrat de amintiri ale absolventilor. Chiar dac numai cei foarte bogati aveau acces la cursurile predate n aceast intitutie de nvtmnt, a reusit nu numai s se mentin „n viat” pn acum, ci si s continue s educe viitori profesori, educatori si nvttori.

Scolile normale de nvttori sau liceele pedagogice, cum au fost denumite ulterior, au constituit timp de peste un secol si jumtate o component esential a sistemului nvtmntului public din Romnia. Au fost concepute n perioada modernizrii trii, n a doua jumtate a secolului al XIX-lea, unele dintre ele existnd n spatiul ardelean nc din secolul al XVIII-lea. Acestea au fost create dup modelul celor mai naintate sisteme de nvtmnt din Europa Occidental a vremii, n special dup cel german si cel francez. Scolile normale romnesti au reusit s- si formeze un profil distinct si s instituie o veritabil traditie n formarea generatiilor succesive de nvttori (pedagogi) romni, contribuind astfel n mod substantial la ridicarea calittii nvtmntului. n timp, unele dintre aceste scoli normale s-au impus ca adevrate izvoare locale de civilizat ie si cultur, mai ales n mediile rurale, acolo unde figura nvttorului venit din scoala normal a constituit, n mod constant, un factor de stabilitate si coagulare social.

nceputurile Liceului Pedagogic „Al. Vlahut” Brlad

Ca urmare a eforturilor Societtii pentru nvttura poporului romn – sectiunea Tutovei (1867), la 29 noiembrie 1870, s-a nfiintat la Brlad o Scoal Normal a 6-a din Vechiul Regat si, dup actualul Colegiu National „Gh. Rosca Codreanu”, al doilea mare focar de cultur al orasului. Scoala Normal de nvttori „Principele Ferdinand” a avut o evolutie constant, fapt demonstrat de altfel de mentinerea ei ca institutie de nvtmnt cu prestigiu si n contemporaneitate. ntr-o prim etap, scoala a functionat n casele lui Panainte Velicovici, din cartierul Podeni, si, din 1893, n casele „Drouhet” unde a functionat si un pension cu acelasi nume. Simtindu-se necesitatea unui local propriu, ntre 1893-1897, n partea nordic a orasului s-a construit o impuntoare cldire dup modelul Arsenalului din Venetia, edificiu ce a constituit podoaba arhitectonic a orasului. Deasupra intrrii se afla un ceas din bronz aurit, ce a supraviet uit pn n anii ’60. Ansamblul de cldiri se ntindea pe o suprafat vast de la actuala Cas Rosie si pn la Grdina Public. Pentru recrutarea primei serii de elevi, nc din aprilie 1870, primul director al scolii, Ioan Popescu, nsotit de ctre institutorul Daniel Montani, ardelean si el, au „colindat” cu cruta din sat n sat, tinnd examen la fata locului. Au reusit astfel s selectioneze dintre absolventii cursului primar 60 de bieti considerati corespunztori pentru a urma cursurile unei scoli ce se dorea a fi de elit. Cum era de asteptat, promovarea acestei noi forme de nvtmnt a ntmpinat foarte multe greutti. ns, necesitatea ei era mai mult dect evident, mai ales odat cu reforma nvtmntului realizat de domnitorul Alexandru Ioan Cuza n anul 1864. Dar, la fel ca si acum, nevoile financiare si imposibilitatea des- vrsirii studiilor prin continuarea unor cursuri universitare, n cazul celor mai dotati absolventi, au constituit un impediment destul de dificil pentru a fi depsit cu usurint. Dac n nvtmntul primar problema s-a rezolvat n mod satisfctor, n cel secundar greuttile au fost aproape insurmontabile. ntretinerea si taxele mult prea mari fceau ca doar copii din rndul familiilor mai nstrite s poat accede n asemenea institutii de educatie, marea majoritate rmnnd cu cunostinte minime dobndite n cele patru clase primare. Dincolo de aceste dificultti specifice unei societti aflate n plin proces de tranzitie spre modernitate, amprenta iluminist a avut ultimul cuvnt.

Din experienta unui brldean normalist

Pentru a consemna pentru generatiile viitoare ce nsemna s fii n trecut elev „normalist”, n continuare vom prezenta fragmente din memoriile inedite ale unui fost absolvent brldean, respectiv Gheorghe Silion. „O mare plcere care mi-a ncntat privirea si a desteptat simtul frumosului n sufletul meu a fost vederea normalistilor mbrcati n costume nationale mergnd perechi pe trotuarul bulevardului (G. D. Palade – actualul Republicii) din fata Spitalului „Brlad si Elena Beldiman”. Am spus mamei, atunci, cu bucurie n cuvinte putine: eu vreau tare mult s nvt si eu la scoala lor. Nu-mi puteam da seama ce va fi nsemnnd aceast scoal, ca si cuvntul „normal”. Nu-mi nchipuiam nc pentru ce se pregtesc, dup cum nu stiam si nici nu mi spusese nimeni de nvtatul la liceu. Pregtirile au fost complicate si ndelungate dup examenul de concurs din septembrie 1909 si a dat mult btaie de cap mamei la confectionarea lucrurilor necesare (aproape ca la o fat mare de mritat!). „Trusoul” ncepea cu asternutul: plapum cu dou cearsafuri, saltea de ln cu dou cearsafuri, dou sau o pern mare de puf cu dou fete, ptur de pat, papuci la pat, tolic; 4 cmsi, 4 ismene, dou servete de sters pe fat, dou servete de mas; dou perechi de ciorapi, o jumtate de metru de molton pentru obiele, batiste, cciul, plrie, ghete, cizme; past de dinti, periut de dinti, spun de fat, spun de baie, at alb si neagr (cte o mosorea cu 10 ace de diferite mrimi), perii de baie, ghete cu cioc, o cutie de crem sau vacs. Cine nu avea trusoul complet la intrarea n scoal sttea cu bagajul la portar pn le procura. Celelalte, adic uniforma si costumul national, se convenea depunnd costul lor la cancelarie pentru confectionare prin licitatie. Pentru uniform se ddeau 60 de lei: manta, veston si pantaloni; pentru costumul national, printii ddeau o declaratie scris c l vor procura pn la data de 1 aprilie. Termenul era scurt, de la examenul de admitere situat temporal la mijlocul lunii septembrie si pn la nceputul cursurilor, erau aproximativ dou sptmni. Dar problema cea mai grea pentru printi o constituia achitarea taxei, achitat n avans pe jumtate de an, n valoare de 150 de lei plus nc 200 de lei pentru haine si garantie, n eventualitatea unor geamuri sparte si usi de reparat”. Pentru a constientiza valoarea acestei sume n perioada nceputului de secol XIX, pe baza acestor memorii, se impune precizarea c suma de 500 de lei echivala cu doi boi din cei falnici ori dou hectare de teren arabil de bun calitate. Educatia impunea sacrificii, mai ales pecuniare, dar reprezenta si o posibilitate de a transcende pe scara social, ntr-o perioad n care veniturile reprezentau un etalon al participrii la viata politic.

Reportajul a fost realizat cu sprijinul profesorului Marcel Proca, vicepresedintele Societtii de Stiinte Istorice-filiala Brlad.

2 COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.