Liceul Pedagogic �Al. Vlahuta� – file de istorie

Scoala Normal� de �nv�t�tori „Principele Ferdinand”, �nfiintat� la B�rlad �n 1870, adic� actualul Liceu Pedagogic „Al. Vlahut�” are o trecut foarte interesant si pres�rat de amintiri ale absolventilor. Chiar dac� numai cei foarte bogati aveau acces la cursurile predate �n aceast� intitutie de �nv�t�m�nt, a reusit nu numai s� se mentin� „�n viat�” p�n� acum, ci si s� continue s� educe viitori profesori, educatori si �nv�t�tori.

Scolile normale de �nv�t�tori sau liceele pedagogice, cum au fost denumite ulterior, au constituit timp de peste un secol si jum�tate o component� esential� a sistemului �nv�t�m�ntului public din Rom�nia. Au fost concepute �n perioada moderniz�rii t�rii, �n a doua jum�tate a secolului al XIX-lea, unele dintre ele exist�nd �n spatiul ardelean �nc� din secolul al XVIII-lea. Acestea au fost create dup� modelul celor mai �naintate sisteme de �nv�t�m�nt din Europa Occidental� a vremii, �n special dup� cel german si cel francez. Scolile normale rom�nesti au reusit s�- si formeze un profil distinct si s� instituie o veritabil� traditie �n formarea generatiilor succesive de �nv�t�tori (pedagogi) rom�ni, contribuind astfel �n mod substantial la ridicarea calit�tii �nv�t�m�ntului. �n timp, unele dintre aceste scoli normale s-au impus ca adev�rate izvoare locale de civilizat ie si cultur�, mai ales �n mediile rurale, acolo unde figura �nv�t�torului venit din scoala normal� a constituit, �n mod constant, un factor de stabilitate si coagulare social�.

�nceputurile Liceului Pedagogic „Al. Vlahut�” B�rlad

Ca urmare a eforturilor Societ�tii pentru �nv�t�tura poporului rom�n – sectiunea Tutovei (1867), la 29 noiembrie 1870, s-a �nfiintat la B�rlad o Scoal� Normal� a 6-a din Vechiul Regat si, dup� actualul Colegiu National „Gh. Rosca Codreanu”, al doilea mare focar de cultur� al orasului. Scoala Normal� de �nv�t�tori „Principele Ferdinand” a avut o evolutie constant�, fapt demonstrat de altfel de mentinerea ei ca institutie de �nv�t�m�nt cu prestigiu si �n contemporaneitate. �ntr-o prim� etap�, scoala a functionat �n casele lui Panainte Velicovici, din cartierul Podeni, si, din 1893, �n casele „Drouhet” unde a functionat si un pension cu acelasi nume. Simtindu-se necesitatea unui local propriu, �ntre 1893-1897, �n partea nordic� a orasului s-a construit o impun�toare cl�dire dup� modelul Arsenalului din Venetia, edificiu ce a constituit podoaba arhitectonic� a orasului. Deasupra intr�rii se afla un ceas din bronz aurit, ce a supraviet uit p�n� �n anii ’60. Ansamblul de cl�diri se �ntindea pe o suprafat� vast� de la actuala Cas� Rosie si p�n� la Gr�dina Public�. Pentru recrutarea primei serii de elevi, �nc� din aprilie 1870, primul director al scolii, Ioan Popescu, �nsotit de c�tre institutorul Daniel Montani, ardelean si el, au „colindat” cu c�ruta din sat �n sat, tin�nd examen la fata locului. Au reusit astfel s� selectioneze dintre absolventii cursului primar 60 de b�ieti considerati corespunz�tori pentru a urma cursurile unei scoli ce se dorea a fi de elit�. Cum era de asteptat, promovarea acestei noi forme de �nv�t�m�nt a �nt�mpinat foarte multe greut�ti. �ns�, necesitatea ei era mai mult dec�t evident�, mai ales odat� cu reforma �nv�t�m�ntului realizat� de domnitorul Alexandru Ioan Cuza �n anul 1864. Dar, la fel ca si acum, nevoile financiare si imposibilitatea des�- v�rsirii studiilor prin continuarea unor cursuri universitare, �n cazul celor mai dotati absolventi, au constituit un impediment destul de dificil pentru a fi dep�sit cu usurint�. Dac� �n �nv�t�m�ntul primar problema s-a rezolvat �n mod satisf�c�tor, �n cel secundar greut�tile au fost aproape insurmontabile. �ntretinerea si taxele mult prea mari f�ceau ca doar copii din r�ndul familiilor mai �nst�rite s� poat� accede �n asemenea institutii de educatie, marea majoritate r�m�n�nd cu cunostinte minime dob�ndite �n cele patru clase primare. Dincolo de aceste dificult�ti specifice unei societ�ti aflate �n plin proces de tranzitie spre modernitate, amprenta iluminist� a avut ultimul cuv�nt.

Din experienta unui b�rl�dean �normalist�

Pentru a consemna pentru generatiile viitoare ce �nsemna s� fii �n trecut elev „normalist”, �n continuare vom prezenta fragmente din memoriile inedite ale unui fost absolvent b�rl�dean, respectiv Gheorghe Silion. „O mare pl�cere care mi-a �nc�ntat privirea si a desteptat simtul frumosului �n sufletul meu a fost vederea normalistilor �mbr�cati �n costume nationale merg�nd perechi pe trotuarul bulevardului (G. D. Palade – actualul Republicii) din fata Spitalului „B�rlad si Elena Beldiman”. Am spus mamei, atunci, cu bucurie �n cuvinte putine: eu vreau tare mult s� �nv�t si eu la scoala lor. Nu-mi puteam da seama ce va fi �nsemn�nd aceast� scoal�, ca si cuv�ntul „normal�”. Nu-mi �nchipuiam �nc� pentru ce se preg�tesc, dup� cum nu stiam si nici nu �mi spusese nimeni de �nv�tatul la liceu. Preg�tirile au fost complicate si �ndelungate dup� examenul de concurs din septembrie 1909 si a dat mult� b�taie de cap mamei la confectionarea lucrurilor necesare (aproape ca la o fat� mare de m�ritat!). „Trusoul” �ncepea cu asternutul: plapum� cu dou� cearsafuri, saltea de l�n� cu dou� cearsafuri, dou� sau o pern� mare de puf cu dou� fete, p�tur� de pat, papuci la pat, tolic; 4 c�m�si, 4 ismene, dou� servete de sters pe fat�, dou� servete de mas�; dou� perechi de ciorapi, o jum�tate de metru de molton pentru obiele, batiste, c�ciul�, p�l�rie, ghete, cizme; past� de dinti, periut� de dinti, s�pun de fat�, s�pun de baie, at� alb� si neagr� (c�te o mosorea cu 10 ace de diferite m�rimi), perii de baie, ghete cu cioc, o cutie de crem� sau vacs. Cine nu avea trusoul complet la intrarea �n scoal� st�tea cu bagajul la portar p�n� le procura. Celelalte, adic� uniforma si costumul national, se convenea depun�nd costul lor la cancelarie pentru confectionare prin licitatie. Pentru uniform� se d�deau 60 de lei: manta, veston si pantaloni; pentru costumul national, p�rintii d�deau o declaratie scris� c� �l vor procura p�n� la data de 1 aprilie. Termenul era scurt, de la examenul de admitere situat temporal la mijlocul lunii septembrie si p�n� la �nceputul cursurilor, erau aproximativ dou� s�pt�m�ni. Dar problema cea mai grea pentru p�rinti o constituia achitarea taxei, achitat� �n avans pe jum�tate de an, �n valoare de 150 de lei plus �nc� 200 de lei pentru haine si garantie, �n eventualitatea unor geamuri sparte si usi de reparat”. Pentru a constientiza valoarea acestei sume �n perioada �nceputului de secol XIX, pe baza acestor memorii, se impune precizarea c� suma de 500 de lei echivala cu doi boi din cei falnici ori dou� hectare de teren arabil de bun� calitate. Educatia impunea sacrificii, mai ales pecuniare, dar reprezenta si o posibilitate de a transcende pe scara social�, �ntr-o perioad� �n care veniturile reprezentau un etalon al particip�rii la viata politic�.

Reportajul a fost realizat cu sprijinul profesorului Marcel Proca, vicepresedintele Societ�tii de Stiinte Istorice-filiala B�rlad.