„Est 44“, o carte care trebuie citita

Recent, a fost lansatã lucrarea „Est 44”, scrisã de prof. Paul Munteanu. Cartea trateazã întâmplãri adevãrate din cel de-al doilea rãzboi mondial trãite pe front de Gavril Munteanu, tatãl autorului, dar si consãteni ai acestuia. „Cartea reprezintã un testament verbal al tatãlul meu, iar pentru mine o „spovedanie” pe care mi-a fãcut-o acesta. Era o dorintã mai veche de-a mea de a o scrie. Încã din 1968, pe când aveam 29 de ani, mi-am dorit sã public cartea. Nu am reusit decât dupã mai bine de 40 de ani, iar motivele sunt multiple”, ne-a precizat Paul Munteanu.

Autorul spune cã respectiva lucrare a fost scrisã în amintirea si în memoria tatãlui sãu si cã si-ar fi dorit foarte mult ca ea sã vadã lumina tiparului pânã ca pãrintii sã plece la cele vesnice. „Era bine ca aceastã carte sã fie scrisã când omul acesta încã mai trãia. Nu am fãcut-o, cu toate cã se putea. Acum nu mai pot face decât o spovedanie. Dacã va fi primitã, soldatul acela, care a fost tatãl meu, va rãmâne printre noi. Ne va lumina iadul prin care a trecut. Si atunci Dumnezeu ne va feri sã mai facem un asemenea drum, dacã vom sti sã ne întoarcem si sã ascultãm, cum se cuvine, pe soldatii care mai sunt încã în viatã”.

Publicatã abia dupã patru decenii

Naiv fiind, dupã spusele sale, acesta gândea cã poate strecura cartea în acele vremuri tulburi în care comunistii si bolsevicii erau la putere. Autorul a încercat pentru prima oarã sã publice lucrarea în august 1968, la exact 24 de ani de la evenimente. A mers la un coleg si amic din Iasi, care era angajat la „Conica”. Acesta s-a zbãtut în încercarea de a o publica, însã cartea nu a vãzut lumina tiparului atunci. „Am dorit sã aparã imediat dupã ’90, însã am fost implicat în evenimentele din decembrie ’89 si nu am gãsit rãgazul necesar. Anii au trecut si în 1996 am mai fãcut o tentativã de a o publica, la o editurã din Bucuresti, însã cei de acolo au „pierdut” manuscrisul. Nu stiu exact ce s-a petrecut, poate cã l-au dosit. Cert este cã l-am scris din nou”, ne-a mãrturisit Munteanu.

Rusii, rupti de foame, mâncau un fel de lãturi

Întâmplãrile prezentate de autor sunt dramatice, cutremurãtoare chiar si de necrezut. Mare parte din lucrare vizeazã aspecte din luptele duse pe frontul Chisinãu-Iasi în august 1944. „Rusii au intrat în tarã încã din martie. Ordinul lui Stalin cãtre armata sa era sã rupã acest front. Erau la capãtul puterilor din toate punctele de vedere. În primul rând erau rupti de foame. De altfel, ajunseserã sã mãnânce tãrâte cu sfeclã. Le trebuiau provizii dar vizau si pozitia geograficã a României”, ne spune Munteanu. Acesta ne-a precizat cã personajele apãrute în lucrarea sa sunt pur autentice. Consãteni ai lui Munteanu i-au povestit, de-a lungul anilor, fapte reale si incredibile din timpul celei de a doua conflagratii mondiale. „Nu puteam scrie chiar orice. Am ales ceea ce am crezut de cuviintã, fapte cât mai edificatoare si mai dramatice. Am selectat ce mi s-a pãrut demn de interesul publicului larg”.

Lupte disperate la Stânca Roznovanului

Românii au luptat eroic si la Stânca Roznovanului (judetul Iasi). Fapt real dar si de necrezut, rusii s-au atacat între ei. Astfel, la 19 august 1944 aviatia si tancurile de la Moscova si-au atacat propria infanterie, „(…) Doamne ce a mai fost acolo în ziua aceea de 19 august(…)Te bâzâiau mustele din toate pãrtile. Erau mari si verzi cãt tãunii. Nu aveai cum sã te aperi de asa ceva. Peste transee plutea un miros greu de cadavre. De sus, de la Stâncã în jos, spre Valea Lungã, erau mii de morti rãsturnati ca bostanii toamna în grãdinã… A fost atunci, în acea zi a anului 1944, un atac dramatic si ciudat. Au iesit rusii din transeele lor mânati cu pistoale din spate de comisarii bolsevici. Unul dintre acestia se afla în vizorul cuibului de mitraliere. Era scund, cu un binoclu care-i atârna pânã la picioare. Steaua de pe sapcã strãlucea sângerie în soare. Din pistolul cu roatã a început sã tragã rafale în masa de soldati. Se auzeau rãcnete înãbusite. De peste pãdure au apãrut avioanele rusesti de vânãtoare si bombardament. Cu un huruit groaznic bombardierele cenusii cu botul ascutit au trãsnit, în plin, în masa de rusi. Acolo se întâmpla ce nu mai vãzusem în tot rãzboiul din Rusia…” „Este un fapt cât se poate de autentic. Era ordin venit direct de la Stalin. În acest fel considera conducãtorul „armatei rosii” cã se puteau „cãli” soldatii”, a mai precizat autorul.

Aprecieri pentru lucrare

Lansarea cãrtii a avut loc acum câteva sãptãmâni. Invitat pentru a o prezenta a fost conf. dr. Constantin Dram, de la Univ. „A.I. Cuza” Iasi, cel care a scris si prefata: „(…)Cei care vor citi aceastã carte vor avea, pe bunã dreptate, plãcuta surprizã sã afle cã nu e vorba doar de o simplã relatare ce cuprinde o anume perspectivã a evenimentelor istorice, asa cum le întelege un soldat-tãran. Cartea cuprinde cu mult mai multe”. Cum autorul a fost lãudat de cei care au parcurs lucrarea si având în vedere cã are la dispozitie alte multe materiale documentare, Munteanu a luat hotãrârea sã publice încã cel putin un volum, în care sã prezinte întâmplãri strict autentice petrecute dupã încheierea celui de-al doilea rãzboi mondial.