Dacã nu ati gãsit încã o explicatie pentru strãnut, mâncãrimile nasului, ochilor sau gâtului, pentru lãcrimãrile dese sau pentru disparitia simtului mirosului, ca sã nu mai vorbim de cefalee si proasta dispozitie din ultima perioadã, rãspunsul este simplu: aveti o alergie de primãvarã. Desi sunt neplacute, alergiile pot fi tinute sub control. Peste trei milioane de români suferã de boli alergice. Cele mai des întâlnite sunt rinita alergicã, conjunctivitele, astmul si sinuzitele alergice, care apar la un numãr crescut de persoane si la vârste fragede. Primele reactii apar de obicei în copilãrie si, în general, se atenueazã odatã cu înaintarea în vârstã. Majoritatea oamenilor vin în contact cu substante alergenice, dar nu toatã lumea reactioneazã la fel. Cauzele acestor diferente nu pot fi explicate încã, dar s-a dovedit deja cã alergia este o „boalã de familie”. Astfel, pentru un copil ai cãrui pãrinti sunt alergici, probabilitatea ca el sã dezvolte reactii alergice este de 75-80%, si de doar 25%, în cazul în care numai un pãrinte este alergic. Expunerea precoce a copilului la alergeni (animale de companie, polen) sau iritanti (fum de tigarã) creste probabilitatea ca acesta sã reactioneze la ele.
Ce sunt alergiile respiratorii?
Alergia este reactia exageratã de apãrare a organismului împotriva unui anumit alergen (praf, polen, substante chimice, organice etc.). Pentru a elimina „intrusul” din cãile respiratorii, organismul declanseazã mecanismele de apãrare cunoscute: secretie nazalã, strãnut, mâncãrimi – ca manifestãri ale alergiei. Alergicii cunosc foarte bine simptomele, chiar dacã adesea nu stiu ce reprezintã sau nu le iau în seamã. Manifestãrile apar la câteva secunde de la contactul cu substanta care le-a provocat si constau în strãnut, mâncã rimi ale nasului, ochilor, gâtului, secretie nazalã apoasã, nas înfundat, lãcrimare, disparitia simtului mirosului, congestia si umflarea fetei, respiratie suierãtoare si dispnee, cefalee, proastã dispozitie.
Alergenii respiratorii
Substantele care provoacã alergii existã în cantitãti mari în mediul înconjurãtor si intrã în organism prin intermediul aerului inspirat. Vântul si schimbãrile dese de presiune atmosferica cresc cantitatea de alergeni din aer. Polenul florilor, gramineele (grâu, ovãz, secarã), arborii (mesteacan, alun, fag, stejar, arin, tei), mucegaiurile, parazitii (acarienii), pãrul, blana, penele si dejectiile de animale (câine, pisicã, iepure, hamster, porcusor de Guineea, cal, papagal, porumbel, ratã, gãinã etc.) pot constitui factori declansatori ai unei alergii. Alergia apare la contactul cu alergenul si constã într-o serie de manifestãri ca reactii ale sistemului imun. „Vinovatã” de aceste reactii este histamina, o substantã eliberatã de organism în mari cantitãti în timpul reactiei alergice. Reactiile alergice pot varia de la manifestãri minore, de usor disconfort, pânã la reactii severe, amenintãtoare de viatã, cum sunt crizele severe de astm bronsic. Bolnavii de astm au o sensibilitate crescutã la diversi iritanti, iar numãrul persoanelor suferinde de astm a crescut cu aproape 60% din 1950 si pânã în prezent. Un motiv suficient, credem, pentru a nu neglija reactiile alergice, mai ales atunci când este vorba de copii.
