„Faceti ceva pentru sanatatea natiunii!“

În anul 2003, dr. Gheorghe Silvestrovici, seful Sectiei de Psihiatrie din cadrul Spitalului Judetean de Urgentã Vaslui, adresa o scrisoare deschisã presedintelui României, Ion Iliescu. Era si disperare, si multã revoltã în aceastã scrisoare, îndreptatã împotriva subfinantãrii sistemului de sãnãtate. Bugetul alocat Sãnãtãtii, în 2009, este o întoarcere la vremurile de atunci. Desi nu se înregistreazã încã sincope în aprovizionarea cu medicamente sau materiale sanitare, dr. Silvestrovici crede cã nu sunt departe zilele în care se vor ivi iarãsi astfel de probleme. „Scrisoarea mea este la fel de actualã si acum. Mã doare cã în atâtia ani nu s-a fãcut nimic pentru oameni, cã nu s-a fãcut nimic pentru atragerea de personal în domeniu. Am militat si voi milita mereu pentru sãnãtatea sistemului medical în care lucrez“, a spus dr. Silvestrovici. Ziarul nostru publicã din nou aceastã scrisoare, cu atât mai mult cu cât problemele semnalate de dr. Silvestrovici, în 2003, si-au pãstrat si în 2009 actualitatea. Singura modificare este destinatarul.

Domnule Presedinte,

În anul 1972 am absolvit Facultatea de Medicinã din Iasi. În mod deosebit în ultimii 20 de ani, am trãit si sentimente de rusine, de umilintã si de neputintã, din cauzã cã mereu ni s-a spus: „nu sunt bani pentru sãnãtate“, neputând trata pacientii asa cum am fost învãtati sã o facem si asa cum ar fi trebuit. Aceastã scrisoare v-o adresez si în amintirea profesorilor de medicinã de la Iasi, care au trecut în nefiintã, sperând si pledând pentru o asistentã medicalã adecvatã pentru toti românii. În anul 2009, bugetul alocat pentru sãnãtate, în România, este unul dintre cele mai mici bugete din Europa. Vã rog sã analizati urmãtorii indicatori demografici si de sãnãtate: sporul natural este scãzut – mor mai multi oameni decât se nasc, indicele de fertilitate este de 1,3 copii pentru o femeie, speranta de viatã este cu 7 ani sub media europeanã, incele divortialitãtii este ridicat, morbiditatea generalã si mortalitatea generalã sunt printre cele mai mari din Europa, rata emigrã rii este în crestere exponentialã. Dacã politica socialã va fi în continuare întocmai ca cea din ultimii 20 de ani, tranzitia va fi încheiatã fãrã români: fie decedati prematur, fie plecati în alte tãri. În ultimii ani, ati condus sau ati influentat major politica din România. Veti rãmâne în istoria României ca o personalitate politicã dintr-o perioadã crucialã, hotãrâtoare. De ce nu impuneti, prin prerogativele pe care le aveti, alocarea de bani pentru sãnãtate, din PIB, cel putin la nivelul mediei europene? Acesta ar fi primul pas cãtre o reformã sanitarã realã si cãtre o asistentã medicalã decentã. Restul ar fi vorbãrie si demagogie politicianistã. Dreptul la o viatã sãnãtoasã, cu risc scãzut de îmbolnãvire si dreptul la o suferintã si moarte decente pot fi împlinite acum, dupã 20 de ani, când tranzitia se va fi încheiat, sau mult mai târziu. Grija fatã de omul suferind este esentialã pentru o natiune civilizatã si responsabilã. În mod sigur, veti influenta major si în urmãtorii ani viata politicã a tãrii, dar atunci, pentru multi români va fi prea târziu, ei trecând în nefiintã. Ati auzit de vreo tarã în Europa în care ministrul de finante se rãsteste la directorii de spitale: „Este inadmisibil! Este inadmisibil! De ce se cheltuie atâtia bani în spitale? De ce s-au depãsit fondurile alocate?“ Ati auzit de vreun secretar general al Guvernului ce se face cã nu stie care sunt banii asiguratilor si ce se face cu acesti bani? Ati auzit de vreun ministru al sãnãtãtii care vrea sã punã conduceri militare în spitale sau vrea sã desfiinteze spitale? Aceastã tarã din Europa este România si aceste fapte s-au întâmplat în tara pe care o conduceti! În mod sigur, stiti cum se moare în România! În România se moare mult mai devreme, multi oameni în vârstã mor de frig, de subnutritie si fãrã medicamente. La bilantul vietii, fiecare îsi pune aceste întrebãri: ce am vrut sã fac, ce regrete am avut, ce bucurii am avut? Domnule presedinte, ati fãcut totul pentru sãnãtatea natiunii? Ati fãcut tot ce ati fi dorit sã faceti pentru bolnavii din România? Ce veti face pentru acel om suferind care vrea sã se trateze decent cu medicamentele necesare? Un român la 50-60 de ani are mai multe boli decât cu un om de aceeasi vârstã din alte tãri, speranta lui de viatã fiind cu sapte ani mai micã decât speranta de viatã a unui european. Ce veti face pentru a prelungi speranta de viatã a românilor? Cu acesti ani în care mai aveti decizie politicã majorã nu vã veti mai întâlni. Pentru numele lui Dumnezeu, faceti ceva pentru suferinzi si pentru sãnãtatea natiunii! Acum!

Asa sã ne ajute Dumnezeu!

Dr. Gheorghe Silvestrovici,
Vaslui