Respectuos si jovial, un btrnel ma agtat de mn, ntr-o zi, spunndu-mi: Nu stii cine sunt, da’ am s-ti spui dac m lasi s vin ntr-o zi la matale. Stiu eu unde te gsesc. N-aveam de ce s nu accept provocarea si nu-mi st n fire s refuz pe cei mai n vrst. Simte omul nevoie unei descrcri si, cum eu i-am iesit n cale, s-a gndit s devin confidentul dumnealui. A nceput s-si descarce bagajul emotional prezentndu-s i un mic siviu. I-a fost dat s triasc ntr-un ev aprins, acum i este dat s treac si prin criza asta. Bat-o vina! Mai sper s triasc o vreme, sapuce si el s vad cum se trieste bine, fiindc asa srac ca anul aista si ca de cnd se stie parc n-a fost niciodat. Nu stiu cum le potriveste viata asta, da’ unora le merge si prea le merge! Pentru el, binele a nsemnat ceea ce si-a furit singur si ceea ce a fcut mpreun cu altii pentru altii. Asa a vzut el mai binele, n sudoarea oamenilor de la el din sat, si asa l-a nvtat, mai apoi, uzina. L-au trimis ai lui s nvete meserie, s nu mai bea ap cald din ulcior, pe tarla. S bea ap de la ghivet, s munceasc la combinat si s cstige mai bine. Care printe nu vrea s-i fie mai lesne urmasului?! Uite-asa, de la saptesprezece ani, a trudit la umbra marilor citadele industriale, ntemeindu-si o familie, dobndind o alta la locul de munc si afirmndu-se n plan profesional ca bun meserias. Uzina i-a oferit ceea ce putine alte locuri de munc ofer. Atunci cnd crestinezi un noun scut al colegului, cnd mpreun cu toti cei de la serviciu mergi la defilare, dar si la inundatii, cnd te ajuti reciproc ntr-un moment fast, dar si n unul de cumpn, cnd mnnci din aceeasi cantarol, cnd esti chemat de-acas urgent s rezolvi o problem la un utilaj, deci, dup ce a traversat astfel de momente, a fost sigur c a dobndit o a doua familie. Gndirea lui suferea de complementaritate, semn c fcea parte dintr-o echip. Viata l-a nvtat s fie altruist si solidaritatea i-a devenit crez. n cadrul cettii, a rmas un ilustru anonim si a servit la cozi care mai de care. Asta este! S-a demonstrat c uzinele nu produc elite. Elitele erau acolo unde sperantele se agtau de vrful pixului, acolo unde functiona un sistem relational de tip pecere, ceva ce intr n zona de azi a preocuprilor DNA. Asa c tnrul meu pensionar, dup patruzeci de ani de munc si de contribut ii, continu s serveasc cozi conforme cu ce-i permite punga. Acum, este preocupat si ncurcat, n acelasi timp, ca tot romnul, de ordonantele lui Boc si de ceea ce se spune pe la televizor. Mai n ajun de Crciun, l frmnta gndul c plafonarea indemnizatiei de crestere a copilului la trei salarii medii pe economie ar fi o treab bunicic. De ce? Simplu, spune el. Am fcut un calcul cu ct am contribuit eu la fondul social si cu ct a contribuit combinatul. Deci, am contribuit si eu la indemnizatie de asta? Da. Am luat eu, mosneagul din fata ta, asa ceva? ti spui c nu, nu am luat. Da’ cei care au mai multi copii? Au ei contributii egale cu un multiplu al numrului copiilor? Apoi s le spui, dom’le, celor grosi la pung, c-aista-i fond ce presupune solidaritate. Cu pensia, alta-i parascovenia, da’… altdat. Revine sugubt, dup nceputul anului, s m ntrebe cum ar putea s-si rotunjeasc si el pensia, dar s nu-l pasez spre mediul privat sau spre afaceri economice. Am fcut la viata mea destul PIB si destule tone de otel pe cap de locuitor. La sfrsit, am fcut un chef, colegii mi-au multumit pentru cte i-am nvtat, mi-au dat o plrie si-un baston si… Asta a fost! Mai trec, cteodat, peacolo. Se descurc si fr mine! Acu’, as vrea si eu altceva, o functie acolo. Cum pe tine te stiu, c esti de-al nostru, tentreb: ce crezi, se poate? Aud c multi nu se mai descurc cu pensia. Eu, ca mai toat lumea, am primit de la stat doar un apartament, care, dac nu era la parter, era la ultimul etaj. Altceva nam primit niciodat, n-am primit uniforme, cizme cazone, loc mai n fat, iesire timpurie la pensie, vacante, privilegii. Am primt multumiri, si mi-a ajuns. Ehei, n cte buzunare am pus eu plicuri! Am glumit, nu vreau nici o functie. Nu-mi ajunge pensia, dar capul si astea dou mini ale mele nc mai stiu a face cte ceva. Da’ ti mai spun nc ceva: cei mai tineri vor continua s plece dac nu vor avea unde s-si fac debutul. Apropos, nu contest pe nimeni; eu ntreb. Am respect pentru toat lumea, cu sau fr pregtire academic, respect toate somittile, m nclin n fata tuturor celor ce-au dobndit glorie si reputatie, dar, dup ce au trudit o viat la stat iar acum sunt ca mine, pensionari, nu au dreptul si ei la initiativ privat? Nu tu trebuie s-mi rspunzi la bazaconiile mele, c sunt destui pltiti din banii nostri care trebuie s ne rspund. S fii sanatos s le poti duce pe toate! Am prezentat un punct de vedere, pe care nu-l comentez.
Gheorghe Croitoru
