„Părintele Mina Dobzeu – Duhovnicul Hușilor. Documente (1946-2011)” – Recenzie

„Eu sunt Calea, Adevărul și Viața.” – Iisus Hristos

În Anul Mântuirii 2021, pe 5 noiembrie s-au împlinit o sută de ani de la nașterea Părintelui Mina Dobzeu, simbol al monahismului din Eparhia Hușilor. Așa cum se cuvenea de Centenar, din inițiativa Preasfințitului Părinte Ignatie, Episcopia Hușilor a organizat pe parcursul anului mai multe manifestări dedicate acestui mare monah, opozant tenace al regimului comunist, cu prilejul împlinirii a trei ani de la trecerea la cele veșnice (7 iunie) și o sută de ani de la naștere.

La 5 iunie 2021 s-a desfășurat la Huși Simpozionul Național „Părintele Mina Dobzeu, duhovnic și mărturisitor în comunism”. În cadrul reuniunii omagiale s-au susținut comunicări care au subliniat activitatea misionară a Părintelui Mina Dobzeu, insistându-se pe abuzurile, detenția și represiunea politică din timpul regimului comunist.

Cu acest prilej a fost lansat volumul „Părintele Mina Dobzeu – Duhovnicul Hușilor. Documente (1946-2011)”, editat de cercetătorii Adrian Nicolae Petcu ( CNSAS), pr. Nicolae Cătălin și Maria Buțcu, apărut în acest an la Editura Horeb în colecția „Din trecutul Episcopiei Hușilor”. Tot în memoria Părintelui Mina a fost prezentat documentarul video, DVD: „Un om de flacără: Părintele Mina Dobzeu, duhovnic și mărturisitor”, realizat de Televiziunea Trinitas TV, a Patriarhiei Române, în colaborare cu Episcopia Hușilor. Cartea a apărut în condiții grafice deosebite, are 613 pagini și cuprinde 333 de documente inedite (cereri, note informative, adrese, procese-verbale, rapoarte, declarații, memorii etc.), însoțite de Anexe documentare și fotografice care dau consistență lucrării.

Lucrarea este prefațată de chiriarhul locului, Preasfințitul Ignatie, cu un frumos expozeu: „ Părintele Mina Dobzeu – un om de flacără”, în care se arată că monahul a fost un duhovnic și mărturisitor al credinței creștine în vremuri prigoană. Ierarhul l-a cunoscut în ultimii ani de viață și relevă în chip magistral calitățile esențiale ale acestuia: entuziasmul, lumina, detestarea întunericului moral, faptul că a iubit sincer oamenii și s-a dăruit total lui Dumnezeu. Părintele Mina a iubit simplitatea, stând într-o chilie cu un pat sărăcăcios și câteva cărți religioase. Din volumul de documente de la Securitate reiese faptul că monahul a iubit curajul și a manifestat o rezistență permanentă față de oficialitățile comuniste, ridicându-i pe toți împotriva lui, conchide ierarhul.

Părintele Mina Dobzeu și-a legat numele de Mănăstirea „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” – Catedrala Episcopală din Huși, unde a viețuit vreme de aproape 49 de ani, fiind și stareț, vreme de un deceniu (1978-1988), al acestui așezământ monahal. 

Avea numele de mirean Mihail și a văzut lumina zilei la 5 noiembrie 1921 la Grozești, județul Lăpușna, în Basarabia. Monahul și-a luat numele de la Sfântul Mina care este sărbătorit de Biserică în fiecare an la 11 noiembrie. Acest sfânt a fost unul din martirii creștinismului, născut în Egipt, fiind considerat protectorul celor păgubiți. A fost soldat în armata romană sub împărații Dioclețian și Galeriu, opunându-se persecutării creștinilor. Pentru refuzul de a se închina idolilor a suferit chinuri groaznice. În final i-au tăiat capul. Trupul a fost salvat din flăcări de creștini, iar moaștele făcătoare de minuni au fost descoperite în timpul împăratului Constantin cel Mare. Ceva din spiritul de luptător al acestui sfânt se regăsește și în viața Părintelui Mina, ceea ce ne îndeamnă să credem că tânărul basarabean a înțeles de timpuriu că trebuie să lupte pentru apărarea Bisericii Ortodoxe Române și a Basarabiei, rană sângerândă a neamului nostru.

 Părintele Mina Dobzeu a intrat, la vârsta de 13 ani, ca frate la Mănăstirea Hâncu. În anul 1938, a mers la Mănăstirea Căldărușani, unde a învăţat sculptura bisericească. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial a fost pe front, la Timișoara şi în Ungaria, devenind astfel veteran de război al Armatei Române.

După război, a urmat cursurile Şcolii de Cântăreți de la Constanța şi ale Seminarului Teologic de la Mănăstirea Neamț. În anul 1946 a fost tuns în monahism la Schitul Brădicești, aflat atunci în Episcopia Huşilor, fiind hirotonit ierodiacon în anul 1948 şi ieromonah în 1955. A slujit la Mănăstirea Nicula şi în Parohia Jimbor din judeţul Cluj, vreme de cinci ani.

În timpul regimului comunist, monahul a fost arestat de trei ori. Prima oară a fost închis în anii 1948-1949, pentru că a protestat față de înlăturarea religiei din școală și desființarea Episcopiei Hușilor, având o relație apropiată cu episcopul martir, Grigorie Leu care l-a tuns în monahism. Astfel, încă din primii ani ai regimului ateu, părintele Mina Dobzeu a fost anchetat de Securitate și arestat 11 luni. Din volumul de documente reiese că a fost un caz atipic, fiind printre puținii clerici ortodocși care au ales ca formă de opoziție manifestul la adresa regimului ateu. Atunci, în februarie 1948, a lipit un manifest în mai multe exemplare pe gardurile unor gospodării din satul Brădicești, județul Iași.

A doua oară, a fost mai greu, întrucât a protestat împotriva Decretului 419/1959 prin care se desființau mănăstirile și se reducea personalul monahal. În acel an, arhimandritul Mina Dobzeu trimite o scrisoare în 13 exemplare conducerii Institutului Teologic de Grad Universitar din București și ierarhilor Bisericii Ortodoxe Române , prin care solicita să nu se colaboreze cu regimul comunist pentru că se dorea distrugerea acestei instituții. A fost exmatriculat de la Facultatea de Teologie, din anul II și închis. În detenție a fost coleg de suferință cu mari personalități ale culturii românești, precum: Nicolae Steinhardt, Constantin Noica, Dinu Pillat, Alexandru Paleologu, Sergiu Al. Grigore, Alexandru Zub, Al. Ivasiuc și Vasile Vasilache. Acesta din urmă era originar din Vutcani și în exil a construit prima biserică românească din SUA, în New York. În timpul anchetei părintele Mina a fost interogat asupra relației pe care o avea cu profesori de la Institutul Teologic București, îndeosebi cu Dumitru Stăniloaie și cu membrii Rugului Aprins, precum părintele Benedict Ghiuș. Prin Decizia nr.658 din 30 aprilie 1960 a Tribunalului Militar București, părintele Mina este condamnat la șapte ani închisoare și patru ani interdicție corecțională. A fost în detenție în închisorile Jilava, Văcărești, Salcia-Ostrov, Giurgeni, Periprava și Gherla. În închisoare, la 15 martie 1960, la Jilava a avut loc botezul scriitorului evreu Nicolae Steinhardt, deținut politic în lotul Noica- Pillat și închis între anii 1958- 1964. Mai târziu, a scris „Jurnalului fericirii”, carte emblematică pentru memorialistica românească a închisorilor comuniste. După ieșirea din închisoare între cei doi s-a cultivat o frumoasă prietenie. În fiecare an de ziua botezului, viitorul monah de la Rohia, obișnuia să trimită o felicitare părintelui Mina. Chiar l-a vizitat de mai multe ori pe părintele Mina la mănăstirea „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Huși .Cu puțin timp înainte de a muri (30 martie 1989), părintele Mina a fost la spitalul județean din Baia Mare unde l-a spovedit și împărtășit, pregătindu-l pentru drumul spre Cer. Foarte rar un evreu se convertește la creștinism, părintele Nicolae fiind atras de spiritualitatea ortodoxă.

A treia oară, părintele Mina a fost arestat opt luni, în 1988, în urma celor șapte scrisori de protest adresate lui Nicolae Ceaușescu, pentru „răzvrătire” și „uneltire împotriva siguranței statului”. L-a făcut pe conducătorului statului „păcătos”, cerând libertatea credinței, încetarea persecuțiilor religioase și a dărâmării bisericilor din București.

Acțiunile curajoase ale părintelui ca slujitor al altarului s-au desfășurat în diferite mănăstiri din Ardeal, Moldova și după 1990, în Basarabia pe care nu a uitat-o niciodată. La activitatea pastorală se adaugă pasiunea pentru sculptura religioasă. Ne-a lăsat și 12 cărți religioase. La propunerea Episcopului Eftimie al Romanului și Hușilor, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române i-a conferit rangul de arhimandrit pe 6 decembrie 1982, fiind cel mai înalt rang monahal din Biserică.

A avut ca modele în viață renumiți ierarhi, precum: Grigorie Leu, Episcopul Hușilor, Teofil Herineanu, chiriarhul Episcopiei Romanului și Hușilor care i-a descoperit calitățile de slujitor al altarului și pe Episcopul Partenie Ciopron care l-a chemat la Huși. În ultimii ani misionarismul părintelui Mina s-a axat pe isihasm, propovădind rugăciunea inimii.

După evenimentele din decembrie 1989, părintele Mina a desfășurat o intensă activitate misionară în mijlocul societății ieșită de sub regimul comunist. Era chemat la numeroase conferințe, reuniuni științifice din țară unde avea intervenții despre regimul concentraționar sau ca duhovnic al rugăciunii inimii. Odată cu înființarea Episcopiei Hușilor a fost consilier cultural – misionar în instituțiile sociale și penitenciare din eparhie. A militat pentru reintroducerea Religiei în școli, predând această disciplină în instituțiile de învățământ din Huși.

Părintele Mina era o figură firavă, o mână de om afectat de boli și de slăbirea vederii în ultimii ani, dar această făptură plină de viață iradia o spiritualitate profundă, har și sfințenie. Avea multă bunătate și umor, manifestând bucuria de a trăi. Era blând și sever deopotrivă, uneori stângaci și neînțeles de unii, dar era un om plin de lumină, îngrijorat de soarta Bisericii. După 1990 a făcut eforturi de apropiere a celor două Mitropolii din Basarabia și a întreprins mai multe vizite pastorale la frații dintre Prut și Nistru.

L-am cunoscut în două ipostaze: în 1991 cu prilejul unui schimb de experiență la care au participat pentru prima dată profesorii de istorie basarabeni, veniți la Huși, când plângea de bucurie că își revedea frații de peste Prut. A doua oară a fost în 2015, spre sfârșitul vieții, când am însoțit un grup de elevi maramureșeni veniți la olimpiada de națională de fizică desfășurată la Vaslui. Ei voiau să-l vadă pe duhovnicul care îl creștinase pe Nicolae Steinhardt, monahul de la Rohia. A venit de două ori și la Parohia „Sfânta Paraschiva” din Vaslui unde a ținut predici impresionante. Cu puțin timp de trecerea la Domnul, a fost distins de Înalt Preasfințitul Mitropolit Teofan al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei cu Crucea Mitropolitană.

A murit în 2018 și mormântul său, recent înfrumusețat, se află lângă Catedrala din Huşi, odihnindu-se în apropierea a doi episcopi: unul dintre ei, cărturar de mare anvergură – Iacov Antonovici, iar celălalt, un martir – Grigorie Leu. Pe crucea sa se află încrustate următoarele cuvinte: „Așa ne-a găsit Europa, cultivând duhul neamului, în genunchi, cu palmele adunate pentru rugăciune ”. Fie ca îndemnurile sale pentru păstrarea credinței ortodoxe și a conștiinței naționale să ne încălzească inimile şi să ne dea încredere în viitor.

Așadar, arhimandritul Mina Dobzeu rămâne în conștiința colectivă prin încreștinarea părintelui Nicolae Steinhardt , prin acțiunile curajoase împotriva autorităților comuniste și învățăturile adresate credincioșilor de apărare a tradițiilor strămoșești. Personalitatea sa mărturisitoare este ea însăși un manifest adresat celor care mai simpatizează cu ideologia totalitară și îi pun în umbră ororile, monahul fiind exponentul declarat al rezistenței anticomuniste.

Această carte este un dar prețios, asemenea unei raze de lumină, pe care autorii îl oferă din prinosul inimii și ostenelii, iar cititorii ei simt bucuria regăsirii și trăirii vieții spirituale autentice.

Prof. dr. Nicolae Ionescu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.