Alegerile parlamentare din noiembrie 1946 în județele Fălciu, Tutova și Vaslui (II)

0
637

 

„Nu contează cine votează. Contează cine numără voturile” – Iosif Vissarionovici Stalin

Campania electorală a început oficial la 2 iunie 1946, prin vizita primului ministru Petru Groza la Iaşi, pregătită cu mare fast de guvernanţi. Se înmânează cu acest prilej primele titluri de proprietate unor ţărani din Moldova, în cadrul unui miting electoral organizat de comunişti. În timpul vizitei la Iaşi, primul ministru primeşte titlul de cetăţean de onoare al urbei.

După mai multe amânări, în şedinţa guvernului din 15 octombrie, Petru Groza a propus ziua de 19 noiembrie pentru desfăşurarea alegerilor. Unul din motive era faptul că în momentul votării recolta se afla în hambare, contându-se pe îmbunătăţirea situaţiei economice a ţărănimii, care ar fi putut influenţa creşterea popularităţii Blocului Partidelor Democratice. Amânarea de mai multe ori a datei alegerilor de către guvern s-a făcut sub motivul că acestea nu pot să se desfăşoare înainte de înscrierea în liste de alegători şi de culegerea recoltei. Explicaţia întârzierii este simplă. Cu toate eforturile făcute de-a lungul unui an de guvernare, comunismul rămânea în ochii românilor un fenomen de import și P.C.R. era în continuare un partid fără susţinere populară. În aceste condiţii, o campanie electorală mai lungă era benefică pentru comunişti, în încercarea lor de „conciliere” cu societatea românească şi de întărire a poziţiei lor politice.

În arsenalul de mijloace folosite, violenţa şi forţa au coexistat cu persuasiunea şi convingerea de la om la om. Pe de o parte, a fost înăsprită cenzura presei de opoziţie sau a celei independente, iar adunările şi întâlnirile organizate de partidele de opoziţie erau fie interzise, fie tulburate de apariţia echipelor muncitoreşti „democrate”. Tot acum a început instrumentarea de noi procese aşa numiţilor „criminali de război” şi „reacţionarilor” care complotau împotriva noii ordini democratice. Un loc distinct îl ocupa desfășurarea procesului mareşalului Ion Antonescu din mai 1946, prin prezentarea ideii vinovăţiei partidelor istorice că au fost complice cu Mareşalul pentru a se lovi în opoziţie.

Pe de altă parte, beneficiind de sprijin armat, financiar şi logistic din partea sovieticilor, comuniştii şi-au început campania prin propaganda demagogică a marilor realizări ale guvernului Groza. Membrii guvernului şi liderii P.C.R., aflaţi în vizite de lucru, au început împărţirea titlurilor de proprietate ţăranilor îndreptăţiţi prin decretul-lege din 23 martie 1945, în cadrul unor manifestaţii populare (cum sunt denumite de ziarele comuniste ale epocii). Opoziţia, prin diferite măsuri a fost timorată şi împiedicată să-şi desfăşoare cu toate forţele activitatea. Totuşi, partidele istorice P.N.Ţ. şi P.N.L., au desfăşurat o ample acțiuni de mobilizare a tineretului la sate şi promovarea unei propagande anticomuniste. Oratorii au subliniat pericolul comunist şi intenţiile guvernului de a face colhozuri după alegeri.

 Campania electorală a Blocului Partidelor Democratice s-a desfăşurat în două etape:

 În prima din ele, în perioada 2 iunie – 20 august, după o bună pregătire teoretică (concretizată prin organizarea unor cursuri intensive cu activiştii de partid unde erau prezentate metodele de luptă electorală ale comuniştilor), s-a trecut la constituirea comisiei specializate pentru rezolvarea problemelor logistice ale alegerilor. Se avea în vedere organizarea Birourilor Electorale Regionale Judeţene, Orăşeneşti etc., preluarea prevederilor Platformei Program de guvernare a B.P.D. și a legii electorale.

 A doua etapă a debutat la 20 august, manifestându-se prin intensificarea muncii politice de masă cu ajutorul organismelor special create în structurile administrative şi cele de partid locale. Pe lângă aceste activităţi, supradimensionate de istoriografia oficială dinainte de 1989, s-a desfăşurat şi campania de convingere şi lămurire individuală sau colectivă în cadrul nou înfiinţatelor „Case ale alegătorului”, cu scopul de a sensibiliza opinia publică românească.

 În această perioadă şi maniştii fac o intensă propagandă la sate și orașe cu sprijinul primarilor, notarilor şi jandarmilor. La Bârlad, Huşi și Vaslui s-au răspândit manifeste antiguvernamentale de genul: „Nu vrem pâine, nici mălai, vrem pe regele Mihai” sau „România până la Nistru şi Maniu prim ministru” cu semnătura „Buni români”, precum şi sloganul electoral „ Doctorul Lupu e cu noi/ Ce ne scoate din nevoi/ De aceea, ţărani fraţi/ Două cercuri să votaţi”, iar la Codăeşti, într-un afiş electoral erau pozele lui Marx, Engels, Lenin, Stalin şi Truman cu sloganul: „ De la barbarie la civilizaţie cu lama Gillette”, îşi aminteşte cunoscutul matematician Radu Miron, membru al Academiei Române, originar din comună şi secretar al comisiei electorale din plasa Codăeşti, județul Vaslui. 

În raportul prezentat de Nicolae Penescu, secretarul general al P.N.Ţ., în urma vizitei din primăvara anului 1946, în filialele judeţene din Moldova ( Covurlui, Fălciu, Tutova, Vaslui şi Roman) se menţiona că în această regiune era un puternic curent antiguvernamental. Atât la sate cât şi la oraşe, populaţia era nemulţumită de actualul guvern şi se plasa pe o linie politică naționalistă, dar organizaţiile ţărăniste şi liberale se prezentau slab din punct de vedere organizatoric. Acest lucru se datora faptului că în Moldova măsurile ilegale ale guvernului şi ale P.C.R. s-au manifestat cu mai multă vigoare decât în celelalte provincii. Raportul lui Nicolae Penescu cuprindea o serie de date amănunţite cu privire la situaţia politică, economică şi socială specifică judeţelor Moldovei. În acest raport se propunea biroului partidului să formeze echipe speciale de propagandă cu mijloace auxiliare electorale pentru organizaţiile naţional – ţărăniste din Moldova în vederea alegerilor parlamentare. 

Activităţile informative, desfăşurate în această perioadă pe canalele oficiale (guvernamentale), prin pârghiile oferite de Ministerul de Interne și cele neoficiale, prin intermediul structurilor locale ale P.C.R. şi B.P.D., au permis identificarea adevăratei stări de lucruri din Moldova. Pe de o parte, anchetele întreprinse de instituţiile Ministerului de Interne – Poliţie, Jandarmerie şi inspectoratele administrative deși aveau sarcini de informare periodică a stării de spirit din mediul urban şi rural, rapoartele lor devin bilunare şi preponderent electorale.

Mult mai interesante sunt anchetele întreprinse de structurile subordonate Inspectoratului General de Jandarmi. Acestea urmăreau diferite evenimente din mediul rural, încercând să răspundă la întrebările legate de poziţia populaţiei faţă de activitatea B.P.D. şi modul de acţiune al opoziţiei etc. Deficienţele semnalate în activitatea B.P.D. erau” corijate” de Jandarmerie ce suferise deja procesul de epurare, organele acesteia indicând şi soluţiile pe care coaliţia de stânga trebuia să le adopte. În continuarea acestui efort erau întocmite şi prognozele referitoare la „pe ce se poate conta şi pe ce nu în alegeri”, indicându-se şi posibilele avantaje, care, probabil, au contribuit la anunţarea rezultatului oficial al alegerilor, alături de cele întocmite de structurile P.C.R. Spre exemplu, într-un raport elaborat de Inspectoratul General de Jandarmi Iaşi, din perioada 18-25 octombrie 1946, erau prezentate posibilele opţiuni electorale ale locuitorilor din judeţele Moldovei – Bacău (B.P.D. 65% şi opoziţie 35%), Neamţ (50% la 50%), Roman (45% la 55%), Vaslui (40% la 60%), Fălciu (70% la 30%), Iaşi (65% la 35%). Situaţia este asemănătoare şi pentru restul regiunilor ţării.

(va urma)

Prof. dr. N. Ionescu


Liviu Mărgineanu, Ofensiva comunistă în Moldova, în vol. Anul 1946- Începutul sfârşitului, Bucureşti, 1999, pp. 501-516.

 Idem, fond Preşedinţia Consiliului de Miniştri, stenograme, dosar 10/1946, f. 5.

 Virgiliu Ţârău, Aspecte privind tehnica şi practica electorală a Blocului Partidelor Democrate în alegerile parlamentare din 19 noiembrie 1946 – consideraţii preliminare, în volumul Anul 1946 – Scrisori şi alte texte (Analele Sighet 4), Bucureşti, 1997, p. 116.

 Ibidem, p. 117.

 ” Clopotul”, 4 iunie 1946.

 Mihai Fătu, Un vot decisiv, Bucureşti,1972, p.211.

D-l academician ne-a relatat acest fapt într-un interviu în 2003.

 Serviciul Român de Informaţii, Cartea Albă a Securităţii . Documente, vol I (1944-1948), Bucureşti, 1997, p 285.

 Ibidem.

 Arhivele Naţionale Bucureşti, Fond Ministerul de Interne, Direcţia Administraţiei de Stat, dosar nr. 7, 1946, ff. 5-6.

 Idem, Fond Inspectoratul General de Jandarmi, dosar nr. 27, 1946, f. 264.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.