Pandemia cu coronavirus – între precauție și prudență (o retrospectivă necesară) (I)

”Pericolul primordial în viață este să-ți iei

prea multe măsuri de precauție.” – Alfred Adler

Este avertismentul pe care o celebritate a medicinei din secolul al XX-lea, discipol al nu mai puțin celebrului Sigmund Freud (părintele psihanalizei și istoricelor raporturi între Id, Ego și super Ego) îl dădea omului și comunităților umane atunci când trebuiau să se raporteze la factorii naturali1. Acei factori ce pot influența viața individuală și colectivă, cum sunt catastrofele naturale și pandemiile; previzibile sau nu, așteptate sau neașteptate, preventibile sau nu, dar cu un potențial uriaș de influențare a vieții comunităților umane, având la bază, printre altele și incertitudinele științifice ale momentului.

Dacă încercăm o comparație între afirmația de mai sus, emisă totuși de un savant celebru, cu categorica aserțiune prezidențială emisă într-un context tensionat, că ”în fața unei boli, ori ești precaut, ori ești prost”10, ajungem la niște adevăruri care pot lămuri multe din realitățile momentului, privind îndeosebi relațiile între autoritățile statului și cetățeanul obișnuit în condiții deosebite.  

Nu vom face nici un fel de comentariu la afirmația prezidențială, dar nu putem să nu apreciem sinceritatea ei. Pentru că da, a fost un moment în care șeful statului și-a exprimat într-un mod cât se poate de onest adevărata părere și adevăratele sentimente pe care le nutrește față de poporul pe care îl conduce. Atunci a fost el cu adevărat și prin el a grăit o întreagă istorie a raporturilor dintre cele două etnii.

Între precauție și prudență ca alternativă

De acord cu faptul că precauția înseamnă o serie de măsuri (uneori draconice) care să prevină sau să diminueze consecințele unui fenomen natural cum este pandemia cu coronavirus în cazul de față, dar să nu uităm că prudența ne atrage atenția că nu orice măsură de precauție se justifică pentru că, nu rareori, consecințele acestora depășesc chiar pe cele ale fenomenului în cauză, ceea ce pare că se întâmplă și în cazul de față după primele evaluări ale impactului economic și social2. Prin urmare, chiar dacă precauția îndeamnă la măsuri radicale, prudența îți cere să cântărești atent riscurile și beneficiile precauției, pentru că aceste măsuri sunt aplicate unei comunități vii și mereu schimbătoare.

Pentru a discerne între cele două (precauția sau prudența) însă, este nevoie de înțelepciune, pentru că în viața unei comunități, ca și în viața unui individ, ”există o vreme pentru a îndrăzni și o vreme pentru a fi precaut, iar un om înțelept știe care din acestea se cer a fi aplicate la un moment dat” (Tom Schulman)15. Acum, când pandemia cu coronavirus pare că se apropie de sfârșit, este cazul ca înțelepciunea umană să facă diferența între precauție și prudență, între adevăr și minciună, între exagerare și realitate, între natură și tehnologie, în sfârșit între știință și umanism. Dacă nu vom reuși să facem aceste diferențe, vom ajunge la ceea ce pe drept cuvânt spunea Omar Bradley: ”dacă vom continua să dezvoltăm tehnologia fără înțelepciune sau prudență, servitorul nostru (tehnologia, n.n.) se va dovedi a fi călăul nostru”4 sau poate la fel de evocator spusele lui C. Maximilian cu referire la raporturile omului cu știința sa când definea bioetica: ”bioetica este punctul de întâlnire al tuturor celor care urmăresc destinul uman supus presiunilor științei”12.

Privite lucrurile astfel se poate spune că între precauție și prudență există o diferență majoră, atât în definirea lor ca termeni, cât mai ales în conținut și consecințe. Caracterul preventiv al precauției este viciat de faptul că nu întotdeauna măsurile sunt eficiente, ba mai mult, pot avea consecințe grave în derularea vieții unei comunități dovedită cu asupra de măsură cu ocazia acestei pandemii, resimțită cu precădere pentru extremele de vârstă și purtătorilor de patologie cronică. Și atunci intervine prudența care îți cere să te ferești de vorbe, fapte sau gesturi care să producă neajunsuri la fel de mari, sau chiar mai mari decît cele cauzate de boala însăși5.

Se poate spune pe drept cuvânt că dacă precauția este mama prevederii (sau fiul cel mare al înțelepciunii, după cum afirma Victor Hugo), prudența este mama înțelepciunii, ceea ce înseamnă că precauția și prudența trebuie să se regăsească în orice situație critică, dar mai ales atunci când situația este amenințătoare de viață. La scara istoriei evenimentele naturale, chiar dacă ne referim numai la catastrofe în lumea inanimată: (erupții vulcanice, cutremure, inundații, secetă urmată de foamete), nu au fost nici mai mici nici mai mari, ele s-au derulat fără un calendar anume, deși au înregistrat o anumită periodicitate, așa cum și lumea vie, supusă fenomenelor naturale și-a găsit un echilibru prin interacțiunea celor cinci regnuri care alcătuiesc biosfera pământeană: bacterii, fungi, protiști, plante sau animale. În mediul lor natural, fiecare din aceste mari categorii care alcătuiesc încrengături, familii, genuri, specii, chiar dacă au prieteni sau dușmani, realizează un tot armonios care asigură continuitatea vieții pe pământ.

Pentru că fiecare dintre acestea au un rost bine definit. De pildă, bacteriile asigură reintegrarea lumii vii (animată) în lumea materială (inanimată), iar virusurile, care nu sunt decât ”viață in potenția”, au rolul de a regla echilibrul între formele de viață, prin urmare este de presupus că fiecare specie are propriul virus din cele peste 320.000 de specii cunoscute. În acest context, este de asemenea de presupus că izbucnirile epidemice sau pandemice naturale își au rostul lor în economia generală a vieții pe pământ.

Interesant este și faptul că până nu demult virusurile erau considerate ca microorganisme dăunătoare omului și în general formelor de viață, prin faptul că supraviețuirea și răspândirea lor este condiționată de parazitarea unei celule vii ale cărei metabolism și posibilități de multiplicare sunt folosite pentru propria replicare și răspândire. Rostul lor nu ar fi decât unul distructiv sau cel mult reglator, aserțiune valabilă până la descoperirea bacteriofagilor (virusuri care parazitează bacteriile), a fragmentelor de ADN, sau ARN viral în diferite țesuturi până la observația că virozele banale, sezoniere, au un rol de stimulare a sistemului imunitar făcându-l eficient față de agresiunea externă.

Mai mult, faptul că secvențe genice virale pot fi folosite în scop terapeutic și chiar la fabricarea vaccinurilor (tehnologia prin ARN mesager) a încurajat cercetarea științifică pe aceste forme primitive de viață ca fiind mai facilă, dar nu lipsită de riscuri. Concomitent, a apărut și manipularea genetică, asimilată de știința umană ca un veritabil progres științific, manipulare ce pare mai simplă pe genomul viral, de aici o întreagă rețea de laboratoare capabile să lucreze pe genomul oricărei ființe viețuitoare, de unde și speculațiile inerente.

Dincolo de beneficiile pentru știință în general și pentru sănătate în special, sunt riscurile pe care o asemenea tehnologie le presupune, pentru că, așa cum spunea Ellie Wolman, ”este o greșeală să se creadă că progresul științific este benefic pentru umanitate, deoarece creșterea cunoștințelor creează tot atâtea probleme pe cât rezolvă”. Odată cu beneficiile evidente pe care știința le aduce în viața omului, sunt în egală măsură riscurile, ușor de anticipat, dar greu de gestionat sau anihilat, pe care le aduce cu sine orice progres științific. Printre acestea, și tehnicizarea actului medical, utilizarea pe scară largă a tehnologiilor moderne, uneori fără discernământ, proceduri medicale invazive bazate doar pe parametrii pe care monitorizarea electronică le furnizează, ceea ce face din medicină o profesie riscantă și uneori chiar abuzivă prin mijloacele pe care le utilizează (vezi utilizarea abuzivă a antibioticelor, supralicitarea vaccinurilor pentru boli banale, tehnologizarea excesivă a actului medical, ca să nu mai vorbim de telemedicină și multe altele).

O evaluare necesară

Acum, când pandemia este pe sfârșite, iar șocul ”pandemiei spirituale”14 intenționat creată și întreținută pare depășit, o serie de fapte, abordări și atitudini pot fi evaluate la modul rațional și logic, fără patimă, fără incriminări, ci doar în spiritul adevărului pentru că doar de aici putem extrage învățăminte și atitudini pe care să ni le însușim pentru a le depăși, nu atât în spiritul preacauției cât mai ales al prudenței, cu atât mai necesară atunci când este vorba de sănătatea individuală și îndeosebi de cea colectivă.

Declararea tardivă a pandemiei, bâlbele medicale privind măsurile necesare prevenirii răspândirii virusului SARS CoV 2, tentativa de a mușamaliza evenimentele de la Wuhan au ridicat numeroase suspiciuni care au condus la speculații și abordări catastrofice. Toate acestea au indus deopotrivă îngrijorare, teamă, spaimă și chiar panică, având la origine asaltul de presă pe toate canalele mass-media cu susținerea și participarea autorităților în domeniu, atât naționale cât și supranaționale. Această atmosferă a fost susținută și augmentată de incertitudinile terapeutice bazate în principal pe mijloace empirice (multe dintre ele s-au dovedit dăunătoare prin efectele lor secundare), depășirea extrem de rapidă a capacității sistemelor medico-sanitare și mai ales al serviciilor de terapie intensivă, la care s-a adăugat și goana nestăvilită pentru descoperirea unui vaccin eficient și salvator.

Până ca lumea să se dezmeticească, au trecut trei valuri pandemice, iar astăzi, aceeași lume este îndemnată cu obstinație să se pregătească de valul patru care, negreșit, va veni și va face ravagii. Acest val este anunțat cu o plăcere sadică de majoritatea canalelor de știri și de aceiași ciocli apocaliptici cu care ne-am obișnuit și pe care nu-i mai crede nimeni. Suspiciunea unei conspirații la nivel global a fost alimentată și de comportamentul particular al virusului SARS CoV 2, care a acționat țintit pe patologia cronică (indiferent de vârstă) și pe vârstele înaintate, unde uzura biologică accentuau în mod firesc gradul de vulnerabilitate a celor infectați.

(va urma)

Valeriu Lupu – doctor în științe medicale

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.