Omagiu Învățătorului

0
1282

”Cum arată astăzi şcoala, aşa va arăta mâine ţara.” – Spiru Haret

În spatele fiecărui om se află un dascăl care modelează caracterul şi sufletul copilului. Despre educator, psihologul Jean Piaget spunea că “orice copil poate învăţa orice, dacă se foloseşte metoda cea mai potrivită “. De aceea, când spui şcoală, în mintea fiecăruia dintre noi apare chipul învăţătoarei sau al învăţătorului. La început de cireşar, sărbătorim „Ziua învăţătorului”, a oamenilor care arată copiilor “corola de minuni a lumii” şi marchează profund dezvoltarea acestora.

Ziua învăţătorului este fiecare moment în care dascălul lasă la uşa clasei problemele sale pentru ca elevul să înveţe cum să reuşească în viaţă. Influenţa pe care o are asupra unui copil este eternă şi nu ştim unde se opreşte, pentru că fiecare elev are în minte o vorbă, un gest, o învăţătură a dascălului, care ajuns la maturitate, o va transmite mai departe copiilor săi.
Credem că se cuvine ca o dată pe an, să elogiem strădania oamenilor şcolii. De puţin timp se sărbătoreşte această zi la 5 iunie, deşi în tradiţia şcolii româneşti era pe 30 iunie, neschimbată nici de regimul comunist, fiind în preajma sărbătorii Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, pentru că asemenea acestora, răspândesc cuvântul roditor şi lumină pentru viitor. Pornind de la premisa că la români a existat de mult timp o adevarată vocaţie pentru educaţie, putem afirma cu certitudine că dascălul a contribuit la propăşirea neamului românesc.

Învăţătorul, de la Comenius încoace, conştientizează că şcoala este „drumul regal spre înţelepciune”. Întotdeauna, acesta a găsit resursele interioare pentru a depăşi conjuncturile neprielnice, contribuind la formarea marilor valori ale societăţii. Se ştie că “un dascăl bun echivalează cu un noroc în viaţă”. De la el porneşte cunoaşterea. Educând generaţii de copii în credinţă, muncă şi şi speranţa de mai bine, prin prestigiul său moral, prin discreţia şi căldura de care dă dovadă, învăţătorul e plămădit a fi aidoma unui actor de mare talent şi va dăinui ca o efigie, de-a pururea, pentru competenţa şi harul didactic binecuvântat. Dascălii sădesc în sufletele elevilor sâmburele sensibilităţii umane, dragostea pentru frumos, de formare a unor convingeri şi deprinderi morale. Tot ei sunt cei care deschid mintea şi modelează inima copilului, dezvoltă dorinţa de a şti cât mai mult şi mai bine, de a-şi însuşi normele spirituale ale societăţii.

Bucuria oamenilor catedrei este nemărginită când, peste ani, elevii noştri îşi amintesc cu plăcere de orele făcute de noi, de faptul că, deveniţi dascăli fac şi ei ceea ce ieri au învăţat. Ce poate fi mai frumos? Când, la un moment de bilanţ al vieţii, primeşti atâta recunoştinţă, înseamnă că totul a avut un sens şi faptele, multe la număr, decantate de timp, îţi conferă liniştea sufletească necesară. Nu e prea mult, dar nici prea puţin.

Este foarte greu să prezinţi în câteva cuvinte tot ceea ce înseamnă dascălul azi, dar recunoştinţa ar trebui să fie deosebită dacă o raportăm la rolul acestei categorii profesionale în societate. 

La acest moment de sfârşit al unui an şcolar bulversat de o criza sanitară fără precedent, sărbătorim Ziua Învăţătorului, a celor care prin trudă, credinţă şi dăruire ard pe altarul catedrei. Aşadar, să mulțumim oamenilor școlii pentru munca neobosită de a promova dorinţa de cunoaştere, adevăr şi lumină în rândul copiilor!

Prof. Nicolae Ionescu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.