Izvor de apă vie – Tradiții și obiceiuri de Mihail și Gavril

0
895

• Pe 8 noiembrie, credincioșii sărbătoresc ziua Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil. Cei doi arhangheli purtători de sabie, ca simbol al biruinței, sunt, potrivit credinței ortodoxe, conducătorii cetelor de îngeri și călăuzele sufletelor în drumul lor spre Rai. Ei sunt o prezență puternică în trei mari religii ale globului – creștinism, iudaism și islamism.

Serbarea Sfinților Îngeri în cultul divin ortodox este foarte veche, datând ca sărbătoare generalizată încă din primele secole creștine, mai precis din secolele IV-V, având pentru creștini semnificații deosebite: Dumnezeu și-a trimis mesagerii Săi ca să ne ocrotească, să ne ajute și să ne aducă veștile bune și binecuvântarea Lui.

În calendarul popular soborul Sfinților Mihail și Gavril se serbează trei zile, în 8, 9 și 10 noiembrie prin valențele psihopompe pe care le dezvoltă Sf. Mihail. Prima zi se numește capul Arhanghelului, a doua zi mijlocul Arhanghelului, iar a treia zi coada Arhanghelului. Acum este trimisă pe lumea cealaltă vara, iar sfântul începe să slobozească, treptat, gerul iernii. Zilele de 9 si 10 noiembrie sunt numite Filipii de Toamnă și se țin și pentru a fi feriți de lupi. Se spune în mitologia populara că de Filipi nu este bine a descânta, decât de purici. În ceea ce privește vremea, 8 noiembrie este zi de hotar între toamnă și iarnă. Acum, iarna este slobozită puțin câte puțin și nu dintr-o dată. Tradiția populară spune că între sărbătoarea Arhanghelilor și Crăciun trebuie să existe trei-patru zile senine și călduroase, luminoase, numite „vara iernii”. „Vara Arhanghelilor” ce ține o zi.

În folclorul religios românesc, Arhanghelul Mihail este un personaj mai venerat în comparație cu Arhanghelul Gavriil. El poartă, uneori, cheile raiului, este un înfocat luptător împotriva diavolului și veghează la capul bolnavilor. Atunci când viata unui om este în cumpănă, Arhanghelul Mihail își face apariția lângă patul celui suferind și se așează la picioarele lui daca omul este menit să trăiască sau la capul lui daca ii este sortit să moară. Misiunea Sfântului nu se încheie însă aici. Daca omul își dă ultima suflare, Mihail stă la dreapta lui, iar diavolul, la stânga acestuia, gata sa-i șterpelească sufletul. Arhanghelul îi retează muribundului capul cu sabia, iar sângele se răspândește peste tot, motiv pentru care, după un deces, se curăță și se văruiește camera în care și-a dat sufletul un om și se spală tot ce a fost în ea.

Arhanghelii în viziunea populară sunt conducătorii cetelor de îngeri, având aripi și purtând săbii, ca simbol al biruinței și sunt călăuze ale sufletelor în drumul acestora spre rai, întotdeauna prezente în viața oamenilor, veghind din ceruri și, mai ales, de pe pământ, asupra muritorilor, arzându-le păcatele acumulate de patimile omenești și având grijă ca sufletele lor să fie curățate de greșeală cu prilejul posturilor și rugându-se la Dumnezeu pentru ei.

Odinioară, când aveau loc eclipse, se credea că astrele cerești sunt furate de draci. Mihail era perceput drept eliberatorul Lunii și al Soarelui, cel care restituia lumii aștrii săi vitali. Tot Mihail este cel care o împiedica pe Mama-reaua, soția lui Scaraoțchi, să elibereze gerul și frigul pe pământ. De multe ori îl întâlnim alăturându-se Sfântului Ilie, atunci când acesta tună și trăsnește, sau orânduiește singur grindină, cu tunul. El ține și ciuma în frâu, asemănător Sfântului Haralambie.

Arhanghelul Mihail, este personificarea binelui și apărătorul credinței, ca și un tămăduitor de origine divină. Adversar al răului, a devenit în timp patronul luptătorilor în numele credinței, al vindecătorilor și al salvatorilor de vieți. Adânc înfipt, atât în credința populară, cât și în cea cultă, este obiectul cultului a sute de milioane de oameni din lumea întreagă, având dedicate printre cele mai numeroase biserici și lăcașuri de cult. Biserica ortodoxă a rânduit ca aceștia să fie pictați pe două dintre ușile Sfântului Altar. Unul cu crini în mână, semn al bunei vestiri, iar celălalt cu o sabie de foc, semn al pazei care i-a fost rânduită la poarta Edenului. În popor se spune că fiecare om are câte un înger păzitor.

În Evul Mediu, creștinii îl vedeau pe Sfântul Mihail că simbolul militanților bisericii și ca patronul sfânt al soldaților, fiind numit în liturghie „Prințul armatei cerești pe care tărâmul îngerilor îl onorează”.

Sfântul Mihail a fost de-a lungul timpului și un subiect favorit în artă, concurat doar de imaginea îngerului Gabriel. Este adesea înfățișat ca fiind un înger puternic, impozant, înveșmântat într-o magnifică armura albă, înarmat cu sabie, scut sau lance. Adesea poate fi văzut în operele de artă, ca Sfântul Gheorghe, luptându-se cu un balaur cu șapte capete, sau peste cadavrul unui diavol, care adesea este chiar Satan într-o bătălie ce are loc în Rai. Sfântul Arhanghel Mihail este îngerul dreptății, ceea ce înseamnă că el iubește și ocrotește pe cei ce sunt iubitori de dreptate și făcători de dreptate. O primă confruntare cu răul a avut loc odată cu căderea îngerilor din paradis către beznele nepătrunse ale iadului. După ce dracii au căzut din ceruri vreme de trei zile, Arhanghelul Mihail și-a înălțat mâna dreaptă și a blagoslovit ca fiecare diavol să rămână în locul unde a fost surprins de blagoslovire. În acest fel, dracii au fost hărăziți locurilor unde se aflau atunci, în hăurile pământului, pe pământ, în ape sau în văzduh.

Lupta arhanghelului cu forțele întunecate este hărăzită a dura până la sfârșitul lumii, când va suna din trâmbiță pentru a scoate morții din morminte și va duce bătălia decisivă cu diavolul. Arhanghelul se spune că nu stă în Rai decât în Vinerea Mare și de Paști, în restul timpului fiind în misiune pe pământ.

Îngerul Mihail este desemnat în Cartea lui Enoh ca „Prințul lui Israel”. El este îngerul înțelegerii și al milei, care l-a învățat pe Enoh misterele clemenței și justiției. De asemenea este considerat a fi îngerul care l-a instruit pe Moise pe Muntele Sinai și probabil el este cel care i-a dat acestuia Tablele Legii. În Noul Testament, Mihail își dispută cu Satan corpul neînsuflețit al lui Moise.

Sfântul Arhanghel Mihail, Apărătorul Credinței, este cel mai invocat în slujbele bisericești pentru a păzi de război, precum și a obține biruința în cazul unei lupte.

Sfântul Arhanghel Gavriil înseamnă în limba ebraică, „bărbat-Dumnezeu”. Numele său conține concentrat vestea că Dumnezeu se va face bărbat, că va asuma firea omenească. Gavriil este arhanghelul bunelor vestiri. El a vestit lui Ioachim și Anei, că o vor avea pe Maria, deși erau bătrâni. De asemenea, Arhanghelul Gavriil a vestit-o pe Fecioara Maria că îl va naște pe Iisus, Gavriil a rostit cel dintâi numele lui Isus Hristos și l-a înștiințat pe Zaharia de nașterea fiului lui, Înainte-mergătorului, Ioan Botezătorul, a vestit păstorilor că în Bethelem s-a născut Mesia. Sfântul Gavriil ocrotește fecioarele, mamele și pruncii și duce rugăciunile la Dumnezeu.

Sfântul Arhanghel Gavriil este cel ce poartă veștile bune de la Dumnezeu către omenire. El este ocrotitorul celor care, cu gând bun și cu bunătate, se îndreaptă spre ceilalți, este ocrotitorul acelora care aduc vești bune și a celor care sunt vestitori ai binelui în această lume.

În zonele muntoase, în care Arhanghelii Mihail și Gavriil erau celebrați și ca patroni ai oilor, stăpânii acestor animale făceau o turtă mare din faină de porumb, numită „turta arieților” (arieții fiind berbecii despărțiți de oi), ce era considerată a fi purtătoare de fecunditate. Aceasta turtă se aruncă în dimineața zilei de 8 noiembrie în târla oilor, odată cu slobozirea intre oi a berbecilor. Dacă turtă cădea cu fața în sus era semn încurajator, de bucurie în rândul ciobanilor, considerându-se că în primăvară toate oile vor avea miei, iar dacă turta cădea cu fața în jos era mare supărare.

În sâmbăta de dinaintea sărbătorii Arhanghelilor Mihail și Gavriil se fac praznice pentru sufletul morților, ziua numindu-se „Moșii de Arhangheli”. Atunci, se aprind lumânări, care vor fi „lumina de veci” în lumea de dincolo atât pentru oamenii în viață, cât și pentru cei dispăruți fără lumânare sau în împrejurări năprasnice ca să aibă asigurată lumină de veci, călăuzitoare pe lumea cealaltă. În unele zone ale țării s-a păstrat tradiția ca în aceasta zi finii să își viziteze nașii, dăruindu-le colaci.

Este „Vara Arhanghelilor“, care ține o zi. Pe lângă aceasta, între Arhangheli și Crăciun este musai să mai fie două-patru zile senine și călduroase, numite în popor și „vara iernii”

De ziua Arhanghelilor, nu se lucrează, cei care nu se supun acestei interdicții urmând să aibă parte de chin mare la vremea morții. Oamenii trebuie să meargă la biserică, să aprindă lumânări, să se roage pentru belșug și sănătate și acea lumânare va lumina în veci pentru vii precum și pentru cei morți prin spânzurare, înec sau alte accidente groaznice.

La mulți ani, cu sănătate și belșug tuturor ce poartă aceste nume și derivatele lor!

• Dan Horgan

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.