TRADIȚII DE Adormirea Maicii Domnului SAU USPENIA

0
910

Adormirea Maicii Domnului, Sfânta Maria Mare, Precista Mare sau Uspenia, cum este numită în popor, Sfânta Marie Mare este o sărbătoare importantă cu dată fixă din perioada de vară, care aduce în atenție, pe lângă rânduielile din cultul ortodox închinate cinstirii Maicii Domnului, și pe cele de tradiție veche românească.

După săvârșirea tuturor tainelor mântuirii noastre și după Înălțarea Domnului Iisus la ceruri, Prea Curata și Prea binecuvântata Fecioară Maria, Maica lui și Mijlocitoarea mântuirii noastre, s-a apropiat de prea cinstita și prea slăvita ei Adormire, fiind plină de zile. Deci dorind ea ca să iasă din trup și să se ducă la Dumnezeu, pentru că era cuprinsă de necurmată și necontenită dumnezeiască dorință ca să vadă prea dulcea și prea dorita față a Fiului său. Ea se ruga Domnului cu căldură ca să o ia pe ea la Dânsul din valea aceasta a plângerii și să o ducă în bucuriile cele de sus și nesfârșite. Fecioara zăcea cu cinste pe patul cel împodobit, se pregătise către fericita plecare, așteptând venirea la dânsa a Fiului și Domnului ei cel prea dorit.

Deodată a strălucit în casă o lumină a dumnezeieștii slave lumânările s-au întunecat, iar acoperământul casei se vedea deschis, și slava Domnului venea din cerâmpreună cu Iisus Hristosu, Împăratul slavei, cu arhangheli și cu îngeri au vestit Prea Sfintei Fecioare Maria mai înainte că el se apropia către Prea Curata lui Maică. Ea s-a ridicat de pe pat, sârguindu-se întru întâmpinarea lui, și s-a închinat Domnului său.

Sărbătoarea a pătruns la noi odată cu generalizarea cultului mariologic în Răsărit, prin secolul al V-lea. Românii i-au acordat o cinstire deosebită, sărbătoarea fiind așteptată, după unele tradiții, cu aproape aceeași bucurie ca Paștele sau Crăciunul. O dovadă a acestei cinstiri este și postul de două săptămâni (1 – 14 august) care precede sărbătoarea și care se ține de către creștini pretutindeni, nefiind îngăduită mâncare de dulce decât bolnavilor și copiilor, căci postul ei este ținut mai abitir ca al Crăciunului, după cum arată tradiția.

Cu privire la perioada postului, muscelenii nu mănâncă nici chiar untdelemn, iar dezlegare de pește nu-i decât o singură zi, Pobrejenia, că Postul Suntă-Măriei este rupt din Păresimi. De asemenea, în popor există credința potrivit căreia, „La început, Postul Paștilor era de nouă săptămâni, dar văzându-se că e prea lung și prea sărăcăcios, și că oamenii ieșeau prea slabi în primăvară, când trebuia să se dea cu totul muncilor, s-a micșorat acest post cu două săptămâni și s-au pus aceste zile de post înaintea Suntămăriei Mari, când e belșug de legume și zarzavaturi”.

Postul Adormirii Maicii Domnului nu trebuie să se confunde cu Postul Maicii Domnului, împământenit în tradiția creștinilor ca o formă de evlavie populară și care se crede că aduce împlinirea tuturor dorințelor. Rânduiala acestui post era mai demult aceea ca să se postească începând cu ziua de luni (în orice perioadă de peste an), toată ziua până a doua zi dimineață. În săptămâna următoare se postea ziua de marți și, tot astfel, mai departe zilele următoare, în decurs de șapte săptămâni. Pe durata postului, candela trebuia să ardă neîncetat. Modul de postire era aspru, fără mâncare, numai unii oameni mâncau puțină pâine și beau apă. Astăzi se ține numai postul rânduit de Biserică și care înseamnă o pregătire pentru cinstirea cum se cuvine a sărbătorii creștine.

În părțile Moldovei Sfânta Maria Mare era considerată, a morților, se fac și praznice pentru cei din lumea de dincolo, atât în dimineața sâmbetei de dinaintea sărbătorii, cât și a doua zi, după Sfânta Marie, mai ales când răposații sunt înecați, arși, mâncați de lupi sau au suferit alte cumpene, dar fiind pomeniți toți ce au numele pornind de la cel al Preacuratei. Sărbătoare de Adormirea Maicii Domnului nu este nici un motiv de petrecere și nici de serbare a numelui. Acest lucru se face de Sunta Mărie Mica sau Nașterea Maicii Domnului (8 septembrie).

Formele cultice tradiționale, închinate sărbătorii Adormirii Maicii Domnului, dincolo de caracterul popular, sunt o expresie a sentimentului de cinstire mai deosebită cu care românii fac din sărbătoare un prilej de intimizare a credinței lor în rituri și practici ce se aduc, de fapt, ca o ofrandă de viață, de suflet și această ofrandă stă mereu sub semnul încrederii în ocrotirea divină. În unele tradiții Maica Domnului, adesea identificată cu astrul nopții, Luna, sau cu Pământul, se roagă de Dumnezeu să nu prăpădească lumea, să nu izgonească vânturile cu avantajele care le aduc acestea oamenilor.

Se împart struguri și prune pentru sufletul morților. În dimineața zilei de Suntămărie femeile merg la biserică cu ofrandă din ciorchini de struguri copți de la soiurile văratice sau numai boabele desprinse de pe ciorchini, numită „coliva de pomană“ sau „colivă de struguri“. Prin Bucovina și părțile Moldovei de sus, gospodinele merg la biserică și împart struguri, prune și faguri de miere. Cu acest prilej merg în cimitir și tămâiază mormintele rudelor. În unele regiuni, porumbul de lapte copt pe jar sau fiert este o delicatesă specifica zilei de Uspenie.

După o veche tradiție, în această zi se povesteau minunile Maicii Domnului. Pe 15 august, creștinii se roagă cu sufletul deschis și fără nici o opreliște la icoana Sfintei Maria, pentru căsătorie bună, însănătoșire grabnică, pentru naștere ușoară și pentru a avea copii sănătoși și fericiți. Femeile însărcinate ar trebui să păstreze cu sfințenie postul de Sunta Mărie, mai ales pe 14 august, ziua Cercurilor Sfintei Maria, când nu au voie să lucreze în nici un fel.

Nu se taie părul și nici nu se aruncă la gunoi părul din pieptene.

În ziua de 15 august, ușa de la gospodărie trebuie să fie lăsată deschisă înainte de răsăritul soarelui, astfel încât Fecioara Maria să poată intra dacă își dorește, dăruind noroc și alinare celor din casă.

În această zi erau adunate flori și ultimele plante de leac ce se pun la icoana Preacuratei. Una dintre ele este și năvalnicul, o plantă care crește în păduri, în locuri ascunse, cunoscute doar de femeile în vârstă. În general, planta aceasta este dăruită fetelor pentru a avea noroc să se căsătorească cu un băiat gospodar și iubitor. Astfel, Caprifoiul numită și „Palma” sau „Mâna Maicii Domnului” se pune în apa de îmbăiere pentru a face corpul să își mențină și să sporească frumusețea și sănătatea.

Dacă de Sfânta Marie Mare înfloresc trandafirii, atunci va fi toamnă lungă, frumoasă și îmbelșugată.

În perioada postului Sfintei Mării fetele își cos costume speciale, lucrate numai în alb, pentru pelerinajul din zilele de 14 – 15 septembrie la mănăstirile care poartă hramul Sfintei Mării. La țară, în vii se angajează pândarii (oameni care să păzească viile) și se spune că se leagă simbolic ciocul păsărilor pentru ca acestea să nu mănânce boabele de struguri.

Între cele două Mării, 15 august și 8 septembrie, este timpul prielnic semănării grâului. Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului încheie un ciclu, redeschis de cea a Nașterii Maicii Domnului (8 septembrie). De pe 15 august se deschidea, în satul tradițional, un important sezon al nunților, sezon care ținea până la intrarea în postul Crăciunului. În această zi se organizau târgurile și iarmaroacele de toamnă. Perioada dintre cele două Suntămării, Suntămăria Mare (15 august) și Suntămăria Mică (8 septembrie), era considerată perioada cea mai potrivită pentru semănăturile de toamnă.

În această zi este celebrată și Ziua Marinei, deoarece Maica Domnului este patroana marinarilor. Se fac serbări la malul mării și în toate orașele dunărene.

Dan Horgan

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.