Doamna Elena Cuza – simbolul carității românilor (II)

0
1470

„A murit femeia ideal de bună și de modestă care a fost Măria Sa Doamna Elena, tovarășa lui Vodă Cuza.” – Nicolae Iorga

Elena s-a străduit din răsputeri să se ridice la nivelul așteptărilor și al îndatoririlor sociale ce îi reveneau ca prima doamnă a țării. Lua parte la ceremoniile de la Palat, prezida dineuri, organiza baluri și spectacole de teatru, alături de soțul ei, primea personaje importante în audiențe particulare. Totuși, ea a rămas o conservatoare, care socotea că încă nu sosise momentul ca femeile să ia parte activă la viața politică.

Elena începe să viziteze așezămintele publice, instituțiile de binefacere și cultură. În apartamentul ei a fost amenajată o cameră unde confecționa îmbrăcăminte pentru cei sărmani pe care o dădea preoților să le împartă săracilor, fără a preciza de unde vin. Când domnitorul Cuza a cumpărat Palatul de la Ruginoasa în 1862, doamna Elena s-a ocupat de înzestrarea și mobilarea sa.

Împreună cu doctorul Carol Davila, Elena cerceta așezămintele de binefacere din București și văzând că numărul orfanilor este foarte mare, s-a decis să pună bazele unui nou așezământ după planurile mitropolitului Filaret II, dăruind la început suma de 1000 de galbeni din caseta particulară. La 29 iulie 1862 a fost pusă piatra de temelie a Azilului „Elena Doamna”de la Cotroceni.

Vasile Alecsandri, impresionat de acțiunile caritabile ale primei doamne, a donat azilului colecția sa de poezii populare, care au fost publicate în ediție de lux pentru boieri și pe hârtie obișnuită pentru populația de rând. Banii obținuți din vânzarea cărții au fost utilizați la construcția azilului.

În 1864, Alexandru Ioan Cuza a trebuit să facă față inundațiilor Dâmboviței și a participat la salvarea gospodăriilor amenințate de ape. Acestea au fost ocazia potrivită ca domnul să-și aducă la Palat pe Alexandru, fiul născut de Maria Obrenovici, pe care l-a prezentat soției ca fiind un orfan salvat de la înec, pe care dorea să-l păstreze până la găsirea părinților. Dar Elena știa cine este copilul și i-a scris soțului că nu va fi de acord cu înfierea acestui copil și că preferă divorțul în locul glumelor pe seama sa.

Deși era hotărâtă la început să nu facă nici un compromis în acest sens, Elena s-a răzgândit, când asistă din balcon la o întâlnire a lui Cuza cu țăranii veniți la Ruginoasa, în septembrie 1864, să-i mulțumească pentru legea rurală, considerând „păcatul“ minor, pe lângă marele acte patriotice. Astfel, generoasă, i-a îndeplinit dorința spunându-i că înfiază copilul din datorie de suflet „cum tu îți faci o datorie de sânge“. După înfierea copilului, Elena s-a dedicat total îngrijirii acestuia, ocupându-se mai puțin de fapte caritabile ca mai înainte. Treptat, copilul îi deveni foarte drag.

La București, la palatul de la Cotroceni, Maria Obrenovici își făcea foarte des apariția, motiv pentru care doamnele din înalta societate începuseră să se îndepărteze de Elena. În 1865, soții Cuza l-au înfiat pe Dimitrie, al doilea copil al domnului cu Maria Obrenovici. Din nou umilințe pentru principesa Elena.

La 11 februarie 1866, Cuza a fost nevoit să abdice. Înainte de a pleca în exil, Elena mai vizitează o dată Azilul „Elena Doamna” pentru a-și lua rămas bun de la colaboratorii ei de aici. Urcat într-o trăsură specială, în seara de 13 februarie 1866, ex-domnitorul păzit de trei militari era condus la Predeal și exilat peste graniță. Spre surprinderea tuturor, pe drum i s-a alăturat și Maria care a plecat de bunăvoie cu omul proscris, care nu mai reprezenta nimic pentru o femeie interesată de mărire, cum o considerau contemporanii.

Deși era bănuită că ar fi fost unealtă a complotiștilor, nu a dat nici o lămurire. A păstrat legea tăcerii. La 26 februarie 1866, Elena a sosit la Brașov, de unde trebuia să plece cu soțul ei. Dar, aici află că soțul ei plecase, dând-o drept soție în fața autorităților de la graniță pe Maria Obrenovici. Familia sa insista ca Elena să divorțeze de soțul necredincios. Dar Elena preferă să plece după Cuza, fiind sigură că soțul ei își iubea foarte mult copiii și pe ea o respecta destul de mult ca să rupă în cele din urmă legătura cu Maria Obrenovici și să-și crească copiii în siguranță.

În aprilie 1869, Elena se afla în străinătate alături de soțul ei, dar este nevoită să revină la Solești din cauza stării critice a mamei sale care va muri curând. După înmormântare, Elena s-a întors la soțul și la copiii adoptați. În 1870, ei s-au mutat la Florența, iar în 1873 la Heidelberg în Germania. Pe drum, la trecerea Munților Alpi, Cuza răcește ceea ce îi agravează boala. La 15 mai 1873, la trei zile după sosirea la Heidelberg, Cuza a murit sub privirile soției sale.

După înmormântarea soțului, Elena, împreună cu Alexandru și Dimitrie, se stabilesc la Paris. Aici, Alexandru urmează facultatea de drept și unele cursuri de istorie. În 1882, Elena se întoarce la Ruginoasa. A înființat la Iași Spitalul de copii „Caritatea”, într-un ­imobil cumpărat de fratele ei, Constantin Rosetti. Clădirea există și azi, acolo funcționând Spitalul de Urgență.

În anul 1888, fiul mai mic, Dimitrie, suferind de o boală de piept, se împușcă. Elena îl înmormântează la Ruginoasa, alături de tatăl lui. În anul 1889, celălalt fiu se căsătorește cu Maria Moruzi, pleacă în călătorie de nuntă și moare la Madrid, după ce își făcuse testamentul în favoarea soției. Ajunsă moștenitoare a întregii averi a lui Cuza, implicit a moșiei Ruginoasa, Maria Moruzi a marginalizat-o pe Elena Cuza, fapt care o determină să părăsească pentru totdeauna acest loc.

După 1890 a făcut multe donații. Într-o scrisoare trimisă doctorului Serfioti, în decembrie 1894, Elena Cuza preciza că va trimite prin intermediul Băncii Naționale suma de 1.000 de franci, donație anuală pentru Spitalul „Elisabeta Doamna – Caritatea Gălățeană”. Ultimii ani de viață, când toți cei dragi muriseră, i-a petrecut într-o casă modestă din Piatra Neamț. Ducea un trai auster, dar faptele filantropice le-a continuat până la moarte. În fiecare sâmbătă împărțea bani săracilor care se strângeau în fața casei. Din venitul anual de 120.000 de lei oprea pentru cheltuielile curente și pentru sprijinirea săracilor suma de 20.000 de lei, restul îl dona către spitalul din Piatra Neamț, Băile Populare și Spitalul „Caritatea” din Iași (Daniela Șontică, Elena Cuza unea inimile spre acte de binefacere, Ziarul Lumina, 6 mai 2020).

Elena Cuza a sprijinit și dezvoltarea învățământului gălățean. La rugămintea învățătorului Ștefan Chimet, în 1881, a contribuit cu suma de 5.000 de lei la înălțarea Școlii „Cuza Vodă”, situată în apropierea portului. Tot atunci a donat un bust de bronz al domnitorului, „opera unuia dintre cei mai cunoscuți sculptori francezi”, care acum se află în curtea Muzeului Județean de Istorie din Galați. Cu puțin timp ­ânainte de moarte, a dispus refacerea bisericii din Ruginoasa și a sprijinit inițiativa ridicării unui bust al lui Alexandru Ioan Cuza la Mărășești. A făcut demersuri și a mutat rămășițele pământești ale domnitorului Alexandru Ioan Cuza în cripta bisericii de la Ruginoasa.

În dimineața de 2 aprilie 1909, la ora 5, și-a dat sfârșitul, des­fă­cându-se de legăturile sale pă­mântești. (…). Smerenia acestei doamne este demnă de reținut: fu îmbră­ca­tă în rochia neagră, pe care și-o pregătise singu­ră. (…) În urma morții sale, Mi­tropo­li­tul Moldovei trimise ordine ca pe tot întinsul Moldovei să se tragă clopotele bisericilor și mânăstirilor, „pentru ca râul, pădurea și muntele să afle că a murit Doamna Elena Cuza”. A fost îngropată în cripta familiei de la Solești, alături de mama sa pe care o venera, iar înmormântarea a fost modestă, așa cum i-a fost și viața, fără prezența personalităților vremii, așa cum s-ar fi cuvenit, iar slujba a fost săvârșită de un singur preot. Nicolae Iorga scria la moartea ei: „A murit la Piatra Neamț femeia ideal de bună și de modestă care a fost Măria Sa Doamna Elena, tovarășa lui Vodă Cuza. Orice laudă, orice semn de durere par nepotrivite față de măreața simplitate a ființei pământești care, trăind printre noi, cei plini de neajunsuri și păcate, a dus o viață cerească, asemenea îngerilor” (ibidem). De asemenea, Alexandru D. Xenopol adresa un emoționant mesaj tuturor românilor de a veni la Solești să salute „mormântul în care se va odihni acea care a fost Doamna Elena Cuza.”:”Să arătăm azi rămășițelor acestei sfinte, că în piepturile românești nu s-a sleit sângele recunoștinței. Să o însoțim cu toții cu făclii de doliu pe aceea care Sfântă a fost Elena Cuza, sfântă prin înfrângerea durerilor omenești, sfântă prin dragostea ei către săraci și nevoiași, sfântă prin viața ei de pustnic pe care a dus-o” (Lucia Borș, Doamna Elena Cuza, Editura Pelendava, Craiova, 2002, p.228).

Așadar, Elena Cuza, soția domnitorului Alexandru Ioan Cuza, a rămas în amintirea colectivă drept o persoană blândă, de o mare finețe sufletească, smerită, credincioasă, preocupată de multe acte filantropice. Între acestea, a întemeiat Azilul „Elena Doamna” pentru copiii orfani din București, a făcut donații personale, a organizat strângerea unor fonduri pentru diverse nevoi obștești și a manifestat grijă pentru ridicarea unor școli și spitale. Apelativele „minunata principesă” și „doamna tuturor românilor” nu erau deloc exagerate în privința soției domnului Unirii, dacă cercetăm faptele ei pline de bunătate și milă creștină. Întreaga viață a Elenei Cuza a fost model de înțelegere, de virtute, demnitate și devotament, numele ei înscriindu-se la loc de cinste alături de domnitorul Alexandru-Ioan Cuza. Principesa Elena Cuza a fost o martirã, demnã de respectul neamului românesc.

Prof. dr. Nicolae Ionescu

Bibliografie selectivă:

– Col. (rtr.) Constantin Chiper, Marcela Isac (Cucu), George Dan Burghelea, Vera Tărîță, Monografia comunei Solești, Editura Thalia, Vaslui, 2002.

– Lucia Borș, Doamna Elena Cuza, Editura Pelendava, Craiova, 2002.

– Oltea Rășcanu-Grămăticu (coord.), Posteritatea lui Alexandru Ioan Cuza, Editura Sfera, Bârlad, 2008

– Revista „Soleștii Elenei Cuza”, nr. 3 din 2007 și nr. 4 din 2008.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.