Episcopia Hușilor în vremea foametei din 1946-1947: lumini și umbre

0
1620

În baza menirii pe care Biserica o are de la începuturile sale, Episcopia Hușilor s-a implicat în ajutorarea celor năpăstuiți de ororile războiului și lipsuri alimentare încă din vara anului 1945, când în Moldova apăruseră primele semne ale catastrofei care avea să urmeze în anii următori. În luna august, episcopul Grigorie Leu transmitea o circulară către preoții din eparhie prin care îi chema să participe la strângerea de ajutoare pentru victimele foametei ce se profila tot mai clar. Clerul rural era îndemnat să strângă cereale de prin satele păstorite, iar preoții de la orașe, să adune bani. Acțiunea nu s-a bucurat de succes, dată fiind sărăcia în care se zbătea marea parte a enoriașilor din parohii, mai ales în cele rurale. Gestul episcopal nu a fost unul dezinteresat, circulara venind după actul de clemență al guvernului procomunist Petru Groza, care eliberase din lagăre și închisori preoții acuzați de apartenență sau de simpatii față de Mișcarea Legionară ori regimul Antonescu, aceștia fiind repuși în slujbele avute, fără nicio epurare, după cum rezultă din documentele editate de Adrian Nicolae Petcu și Pr. Nicolae Cătălin Lucian în volumul „Episcopul Grigorie Leu în vâltoarea istoriei. Documente (1924-1949)”, apărut în anul 2019 la Editura Doxologia din Iași. Și preoții se aflau într-o situație precară din punct de vedere material, în condițiile în care salariile erau mici, veniturile stolare reduse din cauza sărăciei enoriașilor, iar de pe loturile agricole deținute de biserici se obținuseră recolte reduse cantitativ. Pentru a-și putea întreține familiile, unii dintre preoții se apucaseră să muncească în câmp, iar alții să practice negustoria mascată.

Cu sau fără îndemn ierarhic, slujitorii bisericilor și-au dat concursul și la îndeplinirea condițiilor Armistițiului cu Națiunile Unite (reprezentate de Uniunea Sovietică), au răspuns la toate colectele făcute de Crucea Roșie și Apărarea Patriotică, organizație satelit a Partidului Comunist Român, care căuta să propage în toate categoriile sociale ale societății românești un curent ateist. „Nicio operă de asistență socială nu poate reuși la sate dacă nu are concursul preotului”, afirma la acea vreme un lider de la Apărarea Patriotică Huși, conform preotului Nicolae Grosu, consilier referent al Episcopiei, într-o dare de seamă a secției culturale, prezentată Adunării Eparhiale la data de 26 mai 1946, citat extras din volumul mai sus citat. Din cei 42 de membri ai Apărării Patriotice – comitetul județean Fălciu, nouă erau preoți, cu funcții de răspundere în secțiile culturale și organizatorice. În cadrul comitetelor de plasă și comunale ale Apărării Patriotice din județul Fălciu activau 38 de preoți din Eparhia Hușilor, care au deținut funcții de conducere (majoritatea) sau erau simpli membri. Activitatea unor preoți în cadrul Apărării Patriotice a fost privită negativ de episcopul Grigorie Leu. Preoții Ion Gâlea, din Șchiopeni, și Iorgu Petrișor, din Huși, au fost ironizați de Înaltul Prelat pentru că fac politică democrată, protoiereul Mihai Gheorghiu a fost muștruluit pe motiv că s-a băgat în „mocirla comunistă”, preotul Ștefan Verdeș de la Catedrala Episcopală a fost oprit, la 17 aprilie 1947, să facă slujba și trimis să slujească la clubul „Partidului Comunist Român”, iar preotul C. Terlescu a fost transferat silit în postul de confesor la închisoarea din Vaslui. Din rapoartele și notele Comitetului Județean al P.C.R. Fălciu rezultă că episcopul Grigorie Leu era simpatizant al Partidului Național Liberal – Brătianu, alături de alți intelectuali ai orașului Huși, ca profesorul Holban, fost inspector școlar, preotul Bejenaru, avocatul V. Poroșnicu. Ședințele regulate ale acestora spre a face politică aveau loc – potrivit informatorilor – la câte unul dintre partizanii Partidului Liberal, inclusiv în locuința episcopului. Oare cine putea să dea informații atât de precise despre ce se petrecea în casa episcopală?!

Preoții din sate și orașe nu au activat doar în organizații procomuniste. Ei erau prezenți, de asemenea, în sfaturi comunale, comitete școlare, cămine culturale, campanii agricole, echipe sanitare, de alfabetizare, cooperative, organizații IOVR (Invalizi, orfani și văduve de război), iar mai apoi în CARS (Comitetul pentru Ajutorarea Regiunilor Secetoase), în cadrul căruia au condus sau au făcut parte din comitetele de conducere ale cantinelor, au însoțit transporturi de copii în regiunile excedentare ale țării, cărora le-au asigurat o bună educație morală. Inițiativa înființării cantinelor sociale pentru înfometații satelor aparține deopotrivă preoților, dar mai ales învățătorilor, care au solicitat și înaintat în repetate rânduri petiții autorităților superioare ale județului Fălciu pentru înființarea de cantine școlare și sătești.

Odată cu manifestarea tot mai violentă a secetei în cursul verii anului 1946, vreme în care temperaturile zilnice depășeau 45 de grade Celsius, țăranii au sperat că salvarea recoltelor va veni de la Cel de Sus, organizându-se rugăciuni colective prin sate pentru chemarea ploilor și procesiuni cu icoane sfinte pe câmpurile arse de secetă. Astfel de pelerinaje au avut loc în august 1946 la Berezeni, Gugești, Idrici. Numai că rugăciunile și procesiunile nu au avut niciun efect, dimpotrivă, partea de sud a fostului județ Fălciu (comunele Deleni, Hurdugi, Pădureni) a fost afectată în ziua de 20 iulie de o ploaie sărată cu gheață, care a afectat și mai mult culturile de cereale, a distrus case, acutizând criza alimentară în care se zbăteau locuitorii. Grâul strâns le-a ajuns unora doar pentru două săptămâni, în vreme ce alții nu au recoltat nici măcar ce semănaseră.

În vara anului 1946, pentru ajutorarea activității căminelor de copii orfani aflate în administrarea Apărării Patriotice, Episcopia Hușilor – prin P.S. Grigorie Leu, a donat suma de 50.000 lei. Episcopul a susținut și activitatea Frontului Democratic Universitar, o organizație a studenților cu idei progresiste (de stânga) din județul Fălciu, înființată la data de 17 octombrie 1946, căreia i-a donat din fonduri proprii suma de 200.000 lei și vinul necesar pentru a organiza un bal în incinta Liceului „Cuza-Vodă”, în vederea colectării de fonduri pentru studenții săraci. Pentru hrănirea elevilor de la Școala de Cântăreți, găzduiți la schitul Vovidenia, s-a organizat o cantină numită „Mila Creștină”, care a funcționat cu cereale primite de la mitropoliile Sibiului și Aradului, datorită eforturilor episcopului și a unui grup de doamne ortodoxe din orașul Huși. Cantina a fost susținută finanicar și de către Primăria Huși, prin bunăvoința primarului Ioan Patraș.

Dat fiind prestigiul de care se bucura în rândul oamenilor din eparhie, episcopul Grigorie Leu a fost ales președinte de onoare al Comitetului pentru Ajutorarea Regiunilor Secetoase (CARS) Fălciu, constituit la data de 16 septembrie 1946. Documentele CARS-ului din Huși nu consemnează o prezență activă a acestuia în derularea activităților organizației. Episcopul Hușilor era prezent la întâlnirea din 21 ianuarie 1947 cu inspectorul general al CARS-ului Central din București, un anume Borcescu, venit la Huși ca să ia la cunoștință despre situația din județul Fălciu, prilej pentru P.S. Grigorie Leu de a lua cuvântul spre a adresa celor prezenți un îndemn de a ieși cu toții la munca câmpului, cât și un apel către guvernul Groza de a trimite tractoare în județul Fălciu, pentru buna desfășurare a muncilor agricole. Cum nu avea asemenea utilaje moderne și extrem de scumpe, guvernul a trimis soldații armatei române să muncească câmpurile. Episcopul Leu nu a făcut parte din delegația CARS Fălciu care a participat în 22 februarie 1947 la întâlnirea delegațiilor C.A.R.S. din România, Episcopia fiind reprezentată de fiul și fratele acestuia (preot Vasile Leu, fugar mai apoi în Anglia, și avocat Ioan Leu). Delegația din Huși, alcătuită din opt persoane, a fost condusă de lt. col. C. Nicorescu, președintele CARS, și Ștefan Uțan, prefectul județului Fălciu.

Cum ajutoarele alimentare promise de guvern întârziau să vină iar în județul Fălciu se înregistraseră zeci de morți din cauza foametei, în luna februarie a anului 1947, episcopul Grigorie Leu a emis o circulară către preoții din Eparhia Hușilor, prin care îi îndemna să susțină activitățile filantropice ale CARS-ului. În document se arăta că „La ordinea zilei este foametea. Viața atâtor copii, mame și bătrâni este amenințată”, iar oamenii bisericii au menirea să îi trezească pe cei adormiți în ajutorarea celor înfometați, să își cunoască orfanii, văduvele și bătrânii din parohii, să țină legătura cu aceștia, acordându-le ajutorul necesar. Să ia inițiativa înființări de cantine, iar acolo unde acestea erau deja înființate de CARS, să se îngrijească de bunul lor mers. Să îi îndemne pe cei lipsiți de hrană să își trimită copiii prin C.A.R.S. în zonele îmbelșugate ale țării și să demonteze zvonurile false. Preotesele erau sfătuite să lase balurile și îmbrăcămintea scandaloasă, să devină mame duhovnicești. Circulara era emisă într-o perioadă care se înmulțiseră reclamațiile la adresa preoților. Dintr-o notă informativă adresată Legiunii de Jandarmi Fălciu de Postul de jandarmi Averești se evidenția nemulțumirea populației din satul Pâhnești față de abuzurile preotului Sofrone și ale dascălului Gheorghe Negru. Aceștia nu efectuau slujbele religioase la înmormântări, botezuri, cununii până nu primeau onorariile cerute, slujbele erau făcute de mântuială, iar în timpul acestora preotul și dascălul se luau de multe ori la ceartă, localnicii preferând să părăsească incinta religioasă decât să mai asiste la certurile oamenilor bisericii. În unele sate, preoții au fost implicați într-o serie de scandaluri legate de activitatea cantinelor CARS, respectiv gestionarea și distribuirea alimentelor, criteriile de selecție ale înfometaților, care au afectat imaginea lor, a Episcopiei și a Bisericii. Astfel de cazuri s-au înregistrat la Pogănești (preotul M. Raicu), Budu – Cantemir (preot C. Afănoaiei), Rusca (preot Gh. Timircan) etc. Cum unii dintre aceștia erau simpatizanți ai partidelor istorice (P.N.L., P.N.}.), se prea poate ca aceste reclamații să fi fost făcute la comanda politică a comuniștilor, pentru a-i discredita în fața membrilor comunităților pe care le păstoreau, mai ales în perioada de dinaintea alegerilor parlamentare care au avut loc la 19 noiembrie 1946. Abuzurile comise după această perioadă nu mai sunt însă de înțeles.

Războiul, seceta, foametea, abuzurile unor preoți, agresiva propagandă ateistă comunistă, denigrarea slujitorilor bisericii au dus la scăderea sentimentului religios și a moralității credincioșilor. Persecuțiile la adresa clerului au culminat cu decizia autorităților comuniste de a desființa Episcopia Hușilor, în data de 5 februarie 1949.

Prof. Ștefan Plugaru

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.