„No pasarán”! Un interbrigadist vasluian în războiul civil spaniol

0
1419

Războiul Civil Spaniol (1936-1939) a fost un conflict în care forțele naționaliste spaniole conduse de generalul Francisco Franco s-au înfruntat cu forțele republicane – liberali anticlericali, socialiști, comuniști, anarhiști și autonomiști – ale celei de a doua Republici spaniole. Din punct de vedere moral, statele democratice europene au susținut guvernul legitim republican, aplicând însă o politică de non-intervenție, adoptată și de regimul aflat la putere în România. Germania și Italia au susținut deschis forțele naționaliste din Spania, iar Partidul Totul pentru }ară (ramura politică a Mișcării Legionare române conduse de hușeanul Corneliu Zelea – Codreanu), a trimis 7 membri care au activat în El Tercio (Legiunea Străină spaniolă), din care doi (Ion Moța, Vasile Marin) au murit în explozia unui obuz în luptele de la Majadahonda. Uniunea Sovietică a mobilizat la rândul său Cominternul (expresia internaționalistă a bolșevismului rus), pentru a organiza sprijinirea guvernului republican spaniol cu voluntari din state europene și nu numai, inclusiv din România, unde Partidul Comunist acționa în ilegalitate.

Sursele care indică prezența românilor în Brigăzile internaționale diferă, ele pornesc de la circa 400 persoane și se opresc la un maximum de 612 voluntari. Între aceștia s-a numărat și Leon Herșcovici, născut la data de 10 mai 1909, în Vaslui. Din anul 1934 era student al Facultății de Drept din cadrul Universității București, unde participă, în cursul anului 1937, la diverse activități organizate de mișcarea studențească de stânga din România. Între anii 1937 – 1939, este combatant pe frontul din Spania, alături de conaționalii Florescu Mihail, Șerban Bazil, Pavel Cristescu, Valter Roman (Ernest Neuländer pe numele său real, tatăl fostului prim-ministru și om politic Petre Roman), Brill Suly, pe care îi menționează ca tovarăși de arme și idei în fișa autobiografică. Aici îi va întâlni pe André Marty, comandantul Brigăzilor Internaționale, Luigi Longo (Gallo) comisar politic, ulterior secretar general al Partidului Comunist Italian, Vittorio Vidali (Carlos Contreras), asasinul lui Lev Troțki în Mexic. Prezența multor etnici evrei în aceste brigăzi a fost o reacție la antisemitismul agresiv care se manifesta în Europa acelei perioade din partea regimurilor totalitare și autoritare. Printre interbrigadiști s-au numărat și scriitori celebri, ca englezul George Orwell (Eric Arthur Blair pe numele real), care a consemnat cele trăite pe frontul revoluționar în volumul „Omagiu Cataloniei”, cât și nord-americanul Ernest Hemingway.

După înfrângerea forțelor republicane de către cele naționaliste, voluntarii pro republicani români s-au refugiat în Franța, unde au fost închiși și judecați ca „suspecți” și chiar „răufăcători de drept comun” de către guvernul francez. În urma condamnării pentru motivele arătate mai sus, Leon Herșcovici a fost întemnițat vreme de 6 luni în închisoarea din Toulouse. Până în 1943, este deținut politic, fiind internat în lagărele de concentrare din Argeles sur Mer, Gurs (foto 1), Vernet d’Ariège (deține funcția de comandant militar și comisar politic al efectivului unei barăci cu deținuți), destinate foștilor combatanți din Brigăzile Internaționale. A fost membru în celulele de partid comuniste organizate în aceste lagăre. Între februarie 1942 – august 1943, se află în lagărul din Castres, de unde evadează în septembrie 1943 împreună cu alți 35 de interbrigadiști. Activează ca partizan în Franța ocupată de naziști încă din 1941 și este comandantul militar și politic al F.T.P. (Franctirorii și Partizanii Francezi) – M.O.I. (Mâna de lucru imigrată, reprezenta structura centrală a Comitetului Central al Partidului Comunist Francez, însărcinată cu organizarea și conducerea activității comuniștilor străini de pe teritoriul Franței) din Marsilia, apoi din Var, sub numele de cod <Marcel>. Din mai 1944, este comandant al F.T.P. din estul Franței, având centrul de comandă la Nancy. Ofițer cu rang de colonel în F.F.I. (Forțele Franceze de Interior – foto 2), trupe comandate de către generalul Charles De Gaulle, viitorul președinte al Franței.

Revine în România în decembrie 1944, iar din martie 1945 și până în decembrie același an este directorul lagărelor ce funcționau în subordinea Ministerului Afacerilor Interne. Până în anul 1948, deține funcția de secretar – general al Prefecturii Poliției Capitalei; una dintre sarcinile îndeplinite a fost închiderea caselor de toleranță din București (între ele și celebru bordel Crucea de Piatră). Între timp (1947), își românizează numele – devine Mihăileanu Petre, așa cum au făcut mare parte a etnicilor evrei care dețineau funcții de conducere în Partidul Comunist și la nivelul administrativ al țării. În 1948, este trecut în cadrul altui minister, de externe, îndeplinind pentru doi ani funcția de ministru plenipotențiar al României în Argentina. La întoarcere, este numit în funcția de director al Studioului Cinematografic București, ceea ce însemna trecerea sa pe linie moartă din punct de vedere politic. În decembrie 1951, era posesorul unui carnet provizoriu de membru al Partidului Muncitoresc Român cu nr. 666243, eliberat de Comisia de verificare Sector Ministere. Locuia în București, pe strada Sofia nr. 16. Coautor al unor articole publicate sub egida Institutul de Studii Istorice și Social Politice (I.S.I.S.P.), traducător pe la diverse edituri. În anii 60, deținea funcția de director al Editurii Științifice. A fost decorat de regimul comunist cu ordinele „Steaua Republicii”, „Apărarea Patriei” și medalia „Eliberarea de sub jugul fascist”.

Notă: Materialul a fost redactat în baza fișei personale a acestuia, întocmită de Partidul Muncitoresc Român cu prilejul verificărilor dintre anii 1951-52 a membrilor și simpatizantilor P.C.R. din perioada ilegalității, care se găsește aici: http://andco.ro/aplicatie/#. Fotografiile au fost preluate din articolul semnat de Mihai Burcea, Recuperarea memoriei interbrigadiștilor și maquisarzilor români: Studiu de caz: Ion Călin (II), ediție on-line.

• Prof. Ștefan Plugaru

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.