„Lumina vine de la Răsărit”: membri și simpatizanți ai Partidului Comunist Român din Huși în perioada interbelică (II)

0
1178

Iancu Ghitman (Gutman), născut la 7 februarie 1915. Evreu, funcționar. Înainte de 23 august 1944 a acționat în cadrul Ajutorului Roșu pentru strângerea de ajutoare materiale și organizarea de proteste pentru stingerea proceselor antifasciștilor prin presă, strângerea de semnături, a organizat și participat la împrăștierea de manifeste și broșuri, A activat, de asemenea, în U.T.C., iar din 1935 în Partidul Comunist Român. A participat la înfințarea unei organizații de masă cultural-sportivă numită „Tempo”. Între anii 1933-1940 s-a aflat în Huși, cu mici întreruperi: 5 luni la București (1936), 3 luni în 1939 (încorporat în armată, prezent la Vaslui și Isaia). A avut legături cu Cuperman Șmil, Vasile Galu, Ștefan Bucur, Țîmpu Ioan, Negraru Alecu, Negraru Constantin, dr. Froim Hună, Ferdiman Alexandru (Naty), Ida Felix, Herșcovici Lily, Vinderman Lazăr, Carol Avram și alții. Arestat în mai multe rânduri de Siguranța din Huși, fără a fi condamnat.

În octombrie 1940 s-a refugiat la Chișinău, în Uniunea Sovietică, apoi până la 1 februarie 1946 a lucrat ca miner într-un bazin carbonifer neprecizat. Revine în România, la Huși, iar din 1 martie 1946 și până în 1948 activează la Județean P.C.R. Fălciu, la secția organizatorică. Între 1947- 1950 este secretar și responsabil organizatoric la Comitetul Democratic Evreiesc Huși, de unde trece la COMCAR (Trust Carne) pe funcția de casier. Din 15 decembrie 1948 deținea funcția de președinte al Comitetului Raional Sindical Comerț-Finanțe-Cooperație Huși. Locuia pe strada Al. I. Cuza, nr. 2. Situația ca membru de partid îi era neclară, din cauza plecării în Uniunea Sovietică.

Nathan Mihailovici (Nuham Michel). Născut la 25 aprilie 1901 în Huși. De profesie croitor. Simpatizant al mișcării comuniste. A căutat să strângă bani pentru partid la toate ocaziile ivite, la baluri, nunți, logodne, alte adunări. A colectat efecte și alimente pentru tovarășii arestați. Activ într-o primă etapă (anii 1919 – 1923) la Huși, după care a fost încorporat, satisfăcând serviciul militar la Tg. Jiu. Și-a reluat activitatea ilegală după eliberarea din armată, până în anul 1938, când afirmă că o mare parte dintre tovarăși au plecat din oraș, fără a preciza noile destinații. Colaborase cu M. Florescu (aflat în Brașov – redenumit după război orașul Stalin), Șmil Cuperman (care prin 1935 i-a încredințat spre ascundere un transport de cărți clandestine), Lili Herșcovici (plecat la Chișinău), Ghidale Sebov – Cohane (Tighina). După război a activat ca membru în mai multe organizații: Apărarea Patriotică, A.R.L.U.S., Crucea Roșie, Uniunea Meseriașilor. Deținea un atelier de croitorie și locuia pe strada Sublocotenent Paul Barais nr. 3.

Negraru Alecu. Născut la data de 15 octombrie 1914, ca fiu al lui Anton și Maria Negraru. Părinții, ca și bunicii, erau „muncitori, se ocupau cu munca câmpului”. Avea 6 frați și 4 surori. Locuia pe strada Arion nr. 5 și absolvise 4 clase primare și 3 de industrială, conform interogatoriului pentru constatarea identității și cercetarea naționalității. Creștin botezat ortodox la biserica Sf. Ioan din Huși, era de profesie croitor. Nu deținea nici un fel de proprietate. După cedarea Basarabiei, în 29 iunie 1940 fugise din România în teritoriul ocupat de sovietici, trecând înot râul Prut pe lângă satul Pogănești. Ajunsese în aceeași zi la Leova, având asupra sa pașaportul și livretul militar, care atesta că fusese soldat la regimentul 11 Siret din Galați, apoi la Comandamentul teritorial Galați între anii 1937-1939. În octombrie 1940 se afla la Saratov, unde avea un pașaport fără cetățenie, cu numărul 157071, eliberat de Biroul emigranților. În cursul aceleiași luni se căsătorea civil cu rusoaica Antonina Anatoliovna, fiică a unor funcționari. În 17 septembrie 1943 i se năștea un fiu, Iuri, botezat în religia creștin-ortodoxă. Practica croitoria, având o mașină de cusut proprie.

Schwartz Oscar – născut la 3 august 1912 în Huși. Medic oftalmolog. Membru al P.C.R.. Își începe activitatea din 1928, când difuzează material ilegal în Huși. În perioada studenției este membru al celulei P.C.R din cadrul Facultății de Medicină din Iași. Arestat la Iași cu prilejul grevei ceferiștilor din noiembrie 1933 pentru propagandă și distribuirea de manifeste, condamnat la un an de recluziune în închisoare Galata, din care a efectuat doar 6 luni. După absolvirea facultății pleacă la București. În Huși a avut legături cu F. Rachbuch, Carol Avram, Estera (Mira) Butnaru. Emigrant politic în U.R.S.S până în anul 1946, când revine în țară. În 1946 a condus o caravană sanitară a Apărării Patriotice prin județul Fălciu – afectat de foamete, celebră prin faptul că la Vetrișoaia două dintre femeile ce o însoțeau s-au îmbătat și au făcut scandal de au alarmat tot satul. La încheierea misiunii, nota în raportul de activitate că e de acord cu afirmația dr. Petru Groza, șeful guvernului român din aceea vreme, că „ ar fi de ajuns ca în fiecare județ să se execute 2-3 speculanți ca să intre frica și în ceilalți”. În 1952 activa ca funcționar civil în Ministerul Afacerilor Interne.

Sebov Ghidale (Cohane). Născut la 16 februarie 1920, în Huși. A locuit pe strada Maxim Gorki nr. 1. Funcționar, evreu. Simpatizant al mișcării muncitorești. A activat în Huși între anii 1935-1940, perioadă în care a contribuit cu bani la Ajutorul Roșu, a adăpostit în locuința personală cărți cu „caracter democratic”, împreună cu Gutman Iancu, Ferdiman Nati și Herșcovici Lili, despre a cărui soartă nu mai știa nimic. Arestat și judecat la o dată neprecizată, fără a fi condamnat, împreună cu Burah Wollf, L. Zalman și alții. Afirma că în închisoare nu a divulgat nimic din cele ce știa despre mișcarea muncitorească. Internat în lagărul din Tg. Jiu, ca simpatizant comunist. După război, din 1946, este meșter brutar la o fabrică de pâine, până în 1949, când este angajat ca planificator la U.R.C.C. Huși. Nu s-a înscris în P.C.R., ci a activat ca simplu membru în Comitetul Democratic Evreiesc (C.D.E.) local.

Seidman (Schor) Ruhla. Născută la 23 august 1916, în Huși. Evreică, profesoară. A locuit pe strada Melchisedec nr. 1. Simpatizantă a P.C.R.. În ilegalitatea partidului, mai exact între anii 1934-1938, a avut legături cu Susy Iosif (Bercovici) și Gutman Iancu, cărora le predase alimentele și banii pe care îi colectase de la Enciu Dumitru, Nathan Mihailovici, Marcu Mihailovici, Carol Steinberg, Lupu Wexler pentru ajutorarea tovarășilor aflați prin închisori. De la Gheorghe (Ghiță) Bucur preluase și mai apoi predase un șapirograf și manifeste, în locuința Soniei Froim ținuse cercuri cu elevele sale, dintre care le remarcase și promovase pe Eliza Perju (devenită mai apoi inginer) și Aurica Băbâi (funcționară în București). Mai avusese legături cu Șmil Cuperman, Ghiță Cuperman, adăpostise o tovarășă venită cu instrucțiuni în Huși de la Regionala P.C.R. Iași. Dintre aceștia, după război, Susy Iosif (Bercovici) se afla la Chișinău (U.R.S.S.), Gheorghe Bucur murise tot în Uniunea Sovietică, cum decedată era și Soina Froim, iar despre frații Cuperman nu mai știa nimic. Datorită vigilenței sale în muncă (sic!), nu fusese arestată de organele statului. În București avusese legături cu medicul Oscar Schwartz.

În plan profesional, din decembrie 1944 și până în anul 1946 activase în București ca lucrătoare la un atelier de jucării; din septembrie 1946 fusese vreme de un an de zile învățătoare la Școala elementară nr. 7 din București, pentru ca în anul școlar următor să fie încadrată ca profesoară la Liceul Industrial de Fete din Huși. Din octombrie 1948 preluase funcția de inspector pe învățământul mediu în Sectorul Învățământ al județului Fălciu, până în iunie 1950, când revine la catedră, în cadrul Școlii Pedagogice de fete, unde lucra și în anul 1951. În plan politic, era membru al P.M.R., cu carnetul nr 321553/5772. Activase ca membră în Sindicatul Corpului Didactic (organizația Ferentari) din București, membră în biroul județean U.F.A.R. Fălciu, Apărarea Patriotică Fălciu, U.F.D.R. Fălciu, în Comitetul Democratic Evreiesc – responsabil cultural. În 1951 era secretar al organizației de bază din cadrul Școlii Pedagogice.

Șteinberg Carol, cunoscut și sub numele de Calman. Născut la 29 martie 1903 în Huși. Locuia pe strada Sublocotenent erou Paul Barais nr 13. Evreu, croitor de profesie. Simpatizant al mișcării comuniste pentru care, ca toți ceilalți, a strâns bani pentru cei închiși, a cotizat la Ajutorul Roșu, a colectat alimente și îmbrăcăminte, a difuzat materiale (manifeste, broșuri), a asistat la ședințe, activități desfășurate pe parcursul anilor 1920 – 1944. Nu a fost arestat sau condamnat, însă i s-au făcut percheziții la domiciliu. Internat în lagăr datorită urii rasiale a românilor, după cum declara în fișa autobiografică, împreună cu Florescu, Ferdiman, cu care discuta situația politică, încurajau pe ceilalți deținuți. După 23 august 1944 a deținut un „mic atelier propriu de croitorie”, până în anul 1951. Între anii 1948-1950 a fost vicepreședinte al Cooperativei „Solidaritatea”. În 1951 era președinte al Federației Meseriașilor din Huși. În plan politic a activat în celula de partid, a colectat ajutoare pentru luptătorii comuniști din Grecia, pentru ziarul Scânteia, s-au strâns semnături pentru pace în lume…

Țîmpu A. Anton. Născut la 3 ianuarie 1905. Cizmar. Domicilia pe strada Corni, nr. 86. Între anii 1926-1940 a fost simpatizant al comuniștilor, vreme în care lua parte la ședințele ceferiștilor, sprijinea prin Ajutorul Roșu cu haine și bani pe comuniștii închiși. În vremea ilegalității P.C.R. a avut legături cu Țîmpu I., Florescu Dumitru, Alexandru (Naty) Ferdiman, frații Bucur și alții, după cum el însuși precizează în fișa autobiografică întocmită în noiembrie 1951. Cu excepția lui Dumitru Florescu, aflat în orașul Stalin (Brașov), în 1951, toți ceilalți tovarăți din ilegalitate domiciliau în Huși. Nu a fost arestat, condamnat sau internat în vreun lagăr. După război, a practicat cizmăria până în anul 1949, când a devenit mic producător agricol. Între anii 1948-1951 a fost membru în organizația Frontul Plugarilor. Nu a fost membru de partid și nu a deținut munci de răspundere. Probabil cel mai naiv simpatizant a P.C.R., care nu a căutat să obțină foloase de pe pe urma credinței sale politice, cum s-a întâmplat cu ceilalți „tovarăși de idei și luptă”.

Țîmpu Ioan – născut la 9 octombrie 1896 în comuna Epureni, județul Fălciu. De profesie cizmar, locuia în Huși pe strada Corni, nr. 53. A devenit mebru al P.C.R. în anul 1935. În „ilegalitate” s-a aflat în legătură cu Regionala P.C.R. din Iași, de unde soseau tovarăși cu instrucțiuni despre difuzarea materialelor de partid, atragerea de noi mebrii în organizație. A strâns bani pentru Ajutorul Roșu, și a trimis alimente celor închiși în lagărul de la Caracal. În Huși a avut legături cu Galu Vasile, Florescu Dumitru, Alexandru Ferdiman, Galu Neculai, Gutman Iancu. Cunoscut de autorități pentru activitatea sa, în perioada interbelică era arestat în preajma aniversărilor comuniste (1 Mai, 7 Noiembrie), pentru a se preveni eventuale acțiuni propagandistice sau contra intereselor statului român. În anul 1936 a fost arestat în preajma zilei de 7 noiembrie și închis pentru 8 zile, în 1940 a fost internat în lagărul de la Caracal pentru 3 luni, iar în 1941 în cel de la Băcani, județul Tutova. În 1944 a fost internat în lagărul de la Moinești. După 23 august 1944 a devenit șef de Siguranță până în decembrie 1944, când este numit director al Poliției Huși, funcție pe care o ocupă doar până în aprilie 1945, când trece la Poliția Rurală, ca referent. Din august 1945 se reîntoarce la meseria de bază, cizmăria, unde lucrează până în 1948 ca „patron” (sic!) la Cooperativa „Solidaritatea”. Între lunile aprilie – decembrie ale anului 1948 este ajutor de primar în Huși. În același timp, este și responsabil de cadre la U.R.C.C. În plan politic, între anii 1946-1949 a fost secretar al organizației de bază P.C.R. din cartierul hușean Corni.

Țîmpu I. Aurel – născut la 1 decembrie 1925 în Huși. Cizmar ca și tatăl său, Țîmpu Ion. Simpatizant al mișcării comuniste, a răspândit între anii 1937-1940 manifeste și diferite broșuri de propagandă prin oraș, materiale pe care tatăl său le primea de la Uniunea Tineretului Comunist prin P.C.R.. A avut legături cu Haim Segal, Galu Vasile, Ștefan Bucur, Guttman, care aduceau manifeste. Nu a fost arestat, judecat, condamnat în ilegalitate pentru activitate revoluționară antifascistă. Între anii 1936-1944 a fost ucenic și calfă, practicând cizmăria acasă. După 23 august 1944 este angajat pe funcția de agent la Siguranța Statului din Huși, doar până în luna decembrie, sub protecția tatălui său. Se reîntoarce la meseria de bază (cizmăria), pe care o practică la domiciliu până în noiembrie 1946, când devine lucrător al Cooperativei de cizmărie „Progresul” din Huși. Din octombrie 1947 este activist la secția organizatorică județeană din cadrul Uniunii Tineretului Muncitoresc (U.T.M.) până în mai 1949, când este numit șef al serviciului cadre din cadrul Întreprinderii alimentare Huși, pentru o scurtă perioadă de timp. Din octombrie 1949 este procuror al Tribunalului Iași, până în noiembrie 1951, când este încorporat ca militar în termen la UM 04758. Membru de partid cu carnet din anul 1945.

Notă: Fișele celor prezentați în material le găsiți aici: http://andco.ro/aplicatie/. Informațiile despre Negraru Alecu au fost obținute din dosarul nr. 11/1946, fond Primăria orașului Huși, aflat la Serviciul Județean al Arhivelor Naționale Vaslui.

Prof. Ștefan Plugaru

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.