Scrisoare deschisă către bârlădenii care chiar își doresc “schimbarea”

1
1953

Au trecut mai mult de 30 de ani, dar îmi amintesc acea zi ca și când ar fi fost ieri. Era o zi în care se întâmpla ceva foarte important pentru adulții din viața mea. Aveam doar 11 ani și nu înțelegeam prea bine ce se petrece, dar mi s-a întipărit în minte cuvântul “schimbare”. Toată lumea își dorea această “schimbare” și vedeam în ochii lor cum licărea speranța. Au trecut anii, schimbarea s-a lăsat așteptată și lucrurile s-au înrăutățit.

Merg acum pe străzile orașului natal și mi-e foarte greu să nu observ zecile de mașini parcate haotic, văd blocuri ponosite, copaci uscați și neîngrijiți, dar cel mai regretabil este faptul că văd oameni triști și dezamăgiți. Dezamăgiți că acea “schimbare” nu a mai venit. În adolescență, simțeam că trăiesc într-un oraș plin de viață, un oraș boem, un “oraș al salcâmilor” care îmi contura personalitatea și îmi hrănea speranța.

Odinioară, parcurile erau pline de tineri care cântau la chitară nestingheriți, alții lecturau ore în șir la umbra grădinii publice. Dar acum văd doar bănci goale și alei neînsuflețite. Gândind ca un simplu și modest cetățean, ajung la concluzia că, într-o zi trebuie schimbat ceva, undeva.

M-am decis să nu aștept de la alții rezultate și să încep singur, cu pași timizi, să mă implic. Așadar, am intrat în învățământ, și aportul adus ca profesor și ca voluntar în anumite activități a contat, dar nu îndeajuns, iar efectul era întârziat. Simțeam că trebuie să fac ceva mai mult de atât. Am contactat cîțiva colegi din generația mea cu scopul de a dezvolta câteva proiecte pe care, ulterior, să le înaintăm către administrația locală. Dar am constatat cu stupoare că majoritatea tinerilor din aceeași generație sunt demult plecați din țară iar restul nu au nici timp și nici ambiție pentru astfel de acțiuni.

Surprinzător, chiar în momentul în care eram gata să mă resemnez, am întâlnit un grup de oameni minunați, care erau în asentiment cu mine. Erau membrii din Organizația Partidului Mișcarea Populară Bârlad, cetățeni modești, responsabili și dornici de implicare, uniți de o idee puternică: dorința de a face din Bârlad un oraș mai bun!

După o activitate îndelungată alături de această minunată echipă, am realizat că cel mai sigur mod de a reuși să implementăm proiectele unei schimbări pozitive este alcătuirea unei echipe pretabile pentru alegerile locale.

Astfel, sub îndrumarea și susținerea lor, am decis, într-un moment favorabil, să fac pasul către candidatura celei mai înalte funcții administrative a orașului – cea de primar.

Colegii din PMP m-au încurajat și m-au asigurat că voi avea tot suportul lor pentru a ajunge un primar bun al orașului Barlad. Dar ce înseamnă pentru mine un primar bun? Ce calități ar trebui să aibă un primar?

De multe ori aud: “Un bun primar trebuie să fie un bun gospodar”. Consider că de 30 de ani am tot avut “gospodari”, și nimic nu s-a schimbat în bine. Cred că printre calitățile unui primar trebuie regăsite integritatea, determinarea și empatia. Primarul trebuie să fie un bun administrator, un lider puternic și nu în ultimul rând, un bun negociator. De cele mai multe ori, odată ajuns în scaunul de primar, persoana în cauză renunță la calitățile prezentate în campanie. Plecând de la această prezumție, cei mai mulți “gospodari” se concentrează pe punctele lor forte și încearcă să-și îmbunătățească aceste calități. Spre diferență de aceștia, eu îmi doresc tot timpul să-mi înțeleg și să-mi întăresc slăbiciunile, cu scopul de a deveni mai bun. Intuiția este una din calitățile mele, pe care mă bazez atunci când iau decizii importante. Un primar bun trebuie să anticipeze evenimentele viitoare; astfel, poate lua decizii și oferi direcții. Un primar trebuie să fie empatic, să-i asculte pe cetățenii săi și să îi facă să simtă că au fost înțeleși. Oamenii își doresc ca primarului să îi pese de problemele și necesitățile lor.

Determinarea de a acționa și de a duce la bun sfârșit o activitate începută reprezintă o calitate foarte importantă a unui bun primar. O planificare a unei activități, fără implementare, este de prisos. Mulți primari petrec atât de mult timp pentru elaborarea și planificarea unor proiecte, încât ajung să nu realizeze nimic. Elaborarea de proiecte este benefică, planificarea oferă stabilitate, dar, în ultimă instanță, acțiunea și determinarea produc rezultatele.

Spunând acestea, realizez că munca unui primar este deosebit de dificilă, iar greutatea responsabilității apasă puternic pe umerii acestuia. Nu mă feresc să spun că sunt pregătit să mă implic total, înarmat cu o ambiție și o energie debordante, pentru a aduce schimbarea mult asteptată de comunitatea mea.

• Ștefan Onilă, candidat PMP la Primăria Bârlad

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.