Marea Adunare Nationala de la 1 Decembrie 1918

0
853

Toti comentatorii evenimentului subliniaza faptul ca Alba Iulia nu a fost aleasa intamplator pentru a gazdui momentul de mare rezonanta istorica al Unirii Transilvaniei cu Romania. Valoarea sa simbolica pleca de la amintirea latinitatii poporului nostru, localitatea existand in timpul stapanirii romane in Dacia, sub denumirea „Apulum”. Alba Iulia simboliza, totodata, si ideea unitatii romanesti, deoarece aici a intrat, triumfator, Mihai Viteazul. De asemenea, orasul marca si lupta romanilor impotriva asupritorilor sai, aici gasindu-si sfarsitul Horea, Closca si Crisan. Convocarea avea in vedere si existenta la Alba Iulia a unui spatiu extins, care sa permita, ca si in alte imprejurari istorice, strangerea unei mari multimi, conditie obligatorie pentru o autentica si credibila consultare populara si pentru imposibilitatea contestarii sale.

Imediat, s-a declansat in toate localitatile romanesti o adevarata efervescenta, erau cautate si votate cele mai reprezentative persoane, demne sa exprime, la Alba Iulia, cele mai profunde sentimente si convingeri ale celor care i-au ales. Pentru a participa la Marea Adunare Nationala, cei alesi urmau sa se legitimeze cu imputerniciri scrise, numite „creditionale”. O comisie centrala, condusa de Ioan Suciu, coordona si verifica emiterea de creditionale. O propaganda intensa avea ca obiectiv realizarea peste tot a alegerilor de delegati, printr-o cat mai larga participare. Folosind un bogat material documentar, aflat in Muzeul Unirii din Alba Iulia, Stefan Pascu ne ofera, in volumul „Marea Adunare Nationala de la Alba Iulia”, exemple semnificative privind imputernicirile delegatilor, directivele pe care trebuiau sa le sustina. Declaratia unor comune subliniaza aderarea fara rezerve, cu unanimitate, la hotararile Marii Adunari, cum faceau motii din Alba, in numele celor 3.000 de locuitori, care cu totii adera si se vor supune intru toate hotararilor Marii Adunari Nationale din Alba Iulia. Ei regreta, totodata, ca lipsa de comunicatii, departarea mare si lipsa de imbracaminte potrivita pentru iarna nu le permit sa ia parte cu totii, dar cei ramasi acasa vor striga, si ei, „sa traiasca unirea tuturor romanilor!”. Romani din satul Tantari, Tara Fagarasului, cer reprezentantilor lor sa fie la Alba Iulia pe 30 noiembrie si, in numele celor 2.800 de locuitori, sa declare „dorinta noastra hotarata de a ne uni cu Romania, contribuind, astfel, la unirea tuturor romanilor intr-un singur stat unitar si independent”. Cei din comuna Lesnic-Hunedoara, alegandu-si delegatii, ii investesc cu puteri depline ca, in numele intregii comune, „sa-si de adeziunea si sa declare in mod solemn ca noi toti votam implinirea idealului national al romanilor, adica unirea tuturor romanilor intr-un stat national care sa ne ocroteasca si sa ne apere pe toti si pe copiii nostri”. Cei 760 de sateni din Harman-Tara Barsei intareau, cu semnatura lor, adeziunea si declarau ca „doreau sa fie uniti cu toate teritoriile romanesti din Transilvania, Banat, Crisana si Maramures, cu Romania”. Din Banat, de la Sebes, cei 2.500 de locuitori se declarau „numai si numai pentru unirea Transilvaniei, Banatului, Crisanei si Maramuresului cu Romania”, respingand orice alta hotarare. Anton Moraru si Ioan Negrei (op. cit., p. 150), cercetand, si ei, creditionalele, subliniaza si alt aspect, de un mare interes: „In unele creditionale (mandate) cu care erau imputerniciti delegatii la Marea Adunare Nationala de la Alba Iulia din partea comunelor romanesti din Transilvania se sublinia ca trebuie «sa hotarasca unirea noastra cu Romania asa cum au hotarat Basarabia si Bucovina». Asa, de exemplu, locuitorii din comuna Lupsa, in numar de 3.000 de persoane, in motiunea adoptata, declarau: «Pretindem si dorim nestramutat ceva ce au dorit stramosii nostri: Unirea tuturor romanilor din Ungaria si Ardeal cu fratii nostri de un sange si o limba care locuiesc in Bucovina, Romania si Basarabia».” Multimea de delegati s-a deplasat spre Alba Iulia cu toate mijloacele de transport posibile – cu trenul, in carute, calari, intr-o atmosfera de voiosie, arborand drapele tricolore si intonand cantece patriotice: Desteapta-te, romane!, Pe-al nostru steag e scris unire, Treceti, batalioane romane, Carpatii, Sunt vanator, Hai sa dam mana cu mana, Mandri si veseli vin dorobantii, Ardealul ne cheama.

Nu peste tot a fost veselie, au existat si momente dramatice, datorate maghiarilor. In gara Teius, tanarul Ioan Arion a fost impuscat fiindca flutura un drapel tricolor. Trupul sau a fost dus si ingropat, simbolic, la Alba Iulia. Oficial, insa, guvernul de la Budapesta s-a angajat si si-a respectat cuvantul, sa nu intervina cu trupe care sa impiedice Adunarea. La fel, trupele germane ale maresalului Mackensen, care se retrageau din Muntenia, prin Transilvania, spre Germani, au acceptat sa-si intrerupa marsul pentru doua zile, pentru a nu perturba situatiile legate de Adunare. La fel, trupele romane care patrundeau in Ardeal si-au oprit inaintarea, pentru a nu se considera ca vor sa influenteze votul de la Alba Iulia.

Pe 30 noiembrie si 1 Decembrie cei aproximativ 100.000 de oameni veniti la Marea Adunare au defilat prin oras, s-au cazat la intamplare sau au petrecut noaptea langa focuri, apoi s-au adunat pe Campul lui Horea sau Platoul Romanilor, un spatiu extins de langa oras. O ninsoare proaspata a infrumusetat peisajul. Cei 1228 de deputati, ale caror imputerniciri au fost verificate, s-au adunat la Casina Militara, sala mare a acesteia avand pe pereti portretele simbolice ale lui Mihai Viteazul si Horea, Closca si Crisan. Remarcabila a fost si prezenta graitoare a unor invitati: Pantelimon Halippa si Grigore Cazacliu din partea Basarabiei, Alexe Procopovici, venit din partea Bucovinei, generalul Leonte, din partea Regatului Romaniei. De altfel, la Chisinau se desfasura, in paralel, tot pe 1 Decembrie, o simbolica, dar mult mai restransa, Adunare Nationala, la care au luat cuvantul reprezentanti ai tuturor zonelor romanesti: un ardelean, un bucovinean, un roman din Regat, un basarabean, un macedonean si un roman de pe Valea Timocului. O alta coincidenta care fixeaza, si mai mult, data de 1 Decembrie in memoria afectiva a poporului roman, a fost revenirea triumfala a inaltelor autoritati romane la Bucuresti – rege, regina, guvern, in aceeasi zi. De mentionat faptul ca in acest cortegiu triumfal, cum a fost denumit in presa vremii, se aflau si reprezentanti ai romanilor din toate teritoriile care-si exprimau, atunci, dorinta de unire.

In privinta celor 1228 de delegati, mentionam ca 680 fusesera alesi prin vot universal in 130 de circumscriptii, iar 548 reprezentau toata gama de organizatii ale romanilor transilvaneni, de la cele politice pana la cele sportive. In domeniul religios a existat o armonie deplina, un egal atasament al ierarhilor celor doua biserici, ortodoxa si greco-catolica, la idealurile nationale. Lucrarile au fost deschise la orele 10 de Stefan Ciceo Pop, presedintele Consiliului National Roman Central (sau Marele Sfat National Roman) care, dupa o privire de ansamblu asupra activitatii de pana atunci a Consiliului, a declarat desfiintarea acestuia, intreaga sa autoritate fiind transferata catre Marea Adunare Nationala. Ca presedinte al acestui inalt for national a fost ales Gheorghe Pop de Basesti care, desi bolnav si in varsta de 84 de ani, a gasit energia necesara pentru a contribui la realizarea unui ideal pentru care a luptat o viata intreaga. Iata o parte din discursul sau (Ioan Scurtu, op. cit., p. 142):

„Prea iubitii mei,

Natiunea romana la toate evenimentele mari istorice, in trecut si astfel si astazi, s-a adunat pentru a decide asupra sortii sale (…).

Dusmanii seculari, care ne-au tinut veacuri de-a randul in lanturi fizice, ne-au tinut pana ieri, inlantuiti sufleteste, inabusind cu brutalitate toate manifestarile sufletului romanesc dornic de libertate si cultura nationala.

Lanturile acestei robii suntem chemati, fratilor, sa le dezrobim astazi, in aceasta Mare Adunare Nationala, a tuturor romanilor din Ungaria si Transilvania, aici, pe pamantul stropit cu sangele martirilor Horea si Closca.

Vrem sa zdrobim lanturile robiei noastre sufletesti, prin realizarea marelui vis al lui Mihai Viteazul, unirea tuturor celor de-o limba si de-o lege, intr-un singur si nedespartit stat romanesc.

Lasati-va patrunsi, fratilor, de fiorii sfinti ai acestui stralucit praznic national si in cea mai deplina si frateasca armonie sa cladim temeliile fericirii noastre nationale viitoare (…).

Declar Adunarea Nationala a tuturor romanilor din Ungaria si Transilvania deschisa (…).”

Dupa cum vedem, ideea de Unire era clar expusa. A urmat un amplu discurs al lui Vasile Goldis, considerat solemn si festiv. Dand dovada de o profunda cunoastere a istoriei si a devenirii noastre ca natiune, vorbitorul a subliniat dramatismul si eroismul romanilor de-a lungul secolelor. Astfel, desi proprietar legitim al teritoriului vechii Dacii romane, poporul nostru a fost oprimat si tinut in sclavie tocmai in acest teritoriu. Acum el, ca toate natiunile, trebuia sa se bucure de libertate, iar forma suprema, desavarsita, a acesteia ar fi Unirea cu Romania. Subliniaza, apoi, ca divizarea teritoriului romanesc marcat de Tisa, Dunare si Nistru nu s-a datorat unor cauze naturale sau economice, din contra, din aceste puncte de vedere, el reprezenta o unitate totala. Cauza divizarii a constat in interventiile barbare ale unor elemente straine, in invaziile acestora si in alcatuirea unor structuri statale care si-au propus chiar desfiintarea noastra ca etnie, conditie pentru a intra in stapanirea teritoriilor care ne-au apartinut de milenii. Acceptarea, in continuare, a acestei situatii ar insemna acceptarea crimei de incalcare a tuturor drepturilor. Ne putem opune si desfiinta actiunile criminale numai prin Unirea tuturor romanilor intr-un singur stat puternic si cu un desavarsit caracter national. Aceasta Unire va fi viabila daca va corespunde tuturor cerintelor civilizatiei contemporane, asigurand tuturor locuitorilor de pe pamantul romanesc aceleasi drepturi si indatoriri. Dupa incheierea discursului sau, Vasile Goldis a dat citire Rezolutiei Marii Adunari Nationale (Ioan Scurtu, op. cit., pp. 146-148):

„I. Adunarea Nationala a tuturor romanilor din Transilvania, Banat si Tara Ungureasca adunati prin reprezentantii lor indreptatiti la Alba Iulia in ziua de 1 decembrie 1918, decreteaza unirea acelor romani si a tuturor teritoriilor locuite de dansii cu Romania. Adunarea Nationala proclama indeosebi dreptul inalienabil al natiunii romane la intreg Banatul, cuprins intre Mures, Tisa si Dunare.

II. Adunarea nationala rezerva teritoriilor sus indicate autonomie provizorie pana la intrunirea Constituantei, aleasa pe baza votului universal.

III. In legatura cu aceasta, ca principii fundamentale la alcatuirea noului stat roman, Adunarea Nationala proclama urmatoarele:

1. Deplina libertate nationala pentru toate popoarele conlocuitoare. Fiecare popor se va instrui, administra si judeca in limba sa proprie prin indivizi din sanul sau si fiecare popor va primi drept de reprezentare in Corpurile legiuitoare si la guvernarea tarii in proportie cu numarul indivizilor ce-l alcatuiesc.

2. Egala indreptatire si deplina libertate autonoma confesionala pentru toate confesiunile de stat.

3. Infaptuirea desavarsita a unui regim curat democratic pe toate terenele vietii publice. Votul obstesc, direct, egal, secret, pe comune, in mod proportional, pentru ambele sexe, in varsta de 21 de ani, reprezentarea in comune, judete ori parlament.

4. Desavarsita libertate de presa, asociere si intrunire; libera propaganda a tuturor gandirilor omenesti.

5. Reforma agrara radicala. Se va face conscrierea tuturor proprietatilor, in special a proprietatilor mari. In baza acestei conscrieri desfiintand fideicomisiile in temeiul dreptului de-a micsora dupa trebuinta latifundiile, i se face posibil taranului sa-si creeze o proprietate (arator, pasune, padure) cel putin atat cat sa o poata munci el si familia lui.

Principiul conducator al acestei politici agrare este, pe de o parte, promovarea nivelarii sociale, pe de alta parte, potentarea productiunii.

6. Muncitorimei industriale i se asigura aceleasi drepturi si avantagii, care sunt legiferate in cele mai avansate state industriale din Apus.

IV. Adunarea Nationala da expresiune dorintei sale ca congresul de pace sa infaptuiasca comuniunea natiunilor libere in asa chip ca dreptatea si libertatea sa fie asigurate pentru toate natiunile mari si mici deopotriva, iar in viitor sa se elimine razboiul ca mijloc pentru regularea raporturilor internationale.

V. Romanii adunati in aceasta Adunare Nationala saluta pe fratii lor din Bucovina, scapati din jugul Monarhiei Austro-Ungare si uniti cu tara mama, Romania.

VI. Adunarea nationala saluta cu iubire si cu entuziasm liberarea natiunilor subjugate pana aci in Monarhia Austro-Ungara, anume natiunile: ceho-slovaca, austro-germana, iugoslava, polona si ruteana si hotaraste ca acest salut al sau sa se aduca la cunostinta tuturor acelor natiuni.

VII. Adunarea Nationala cu smerenie se inclina inaintea memoriei acelor bravi romani care care in acest razboi si-au varsat sangele pentru infaptuirea idealului nostru, murind pentru libertatea si unitatea natiunii romane.

VIII. Adunarea Nationala da expresiune multumitei si admiratiunii sale fata de Puterile Aliate, care, prin stralucitele lupte purtate cu cerbicie impotriva unui dusman pregatit de multe decenii pentru razboi, au scapat civilizatiunea din ghearele barbariei.

IX. Pentru conducerea mai departe a afacerilor natiunii romane din Transilvania, Banat si Tara Ungureasca, Adunarea Nationala hotaraste instituirea unui Mare Sfat National Roman, care va avea toata indreptatirea sa reprezinte natiunea romana, oricand si pretutindeni fata de toate natiunile lumii si sa ia toate dispozitiunile, pe care le va afla necesare in interesul natiunii.”

Tinem sa subliniem (ceea ce, in general, comentatorii se feresc, in general, sa discute) afirmatia raspicata privitoare la delimitarea Banatului, adica sa treaca la statul roman in intregime, nu cum s-a hotarat mai tarziu, si este si astazi, numai o jumatate. De altfel, in tratatul de intrare in Razboi a Romaniei se prevedea, la stabilirea hotarelor Romaniei, Banatul intreg, asa cum s-a hotarat si la Alba Iulia. Rezolutia a fost sustinuta prin doua cuvantari. Cea dintai, a lui Iuliu Maniu, s-a axat pe ideea radacinilor profunde ale unitatii romanilor de pretutindeni si a dovedit un autentic spirit umanist, asa cum considera si Ioan Scurtu cand a afirmat, in legatura cu drepturile minoritatilor nationale: „Nu vrem sa devenim din oprimati oprimatori, din asupriti asupritori”. Socialistul Iosif Jumanca, al doilea vorbitor, a declarat ca „vrem unirea tuturor romanilor”, aratand, totodata, ca social-democratia nu se opune spiritului national. Pusa la vot de Gheorghe Pop de Basesti, Rezolutia a fost votata in unanimitate, sub lozinca „Vrem o singura Romanie, a tuturor romanilor”. Vestea a fost transmisa celor 100.000 de oameni din Campul lui Horea intr-un mod original, avand in vedere multimea participantilor: au fost amenajate mai multe tribune la care diferiti vorbitori au transmis acelasi text. Concomitent, in mai multe localitati s-au tinut adunari dupa modelul Adunarii de la Alba Iulia.

Tinandu-se cont de faptul ca urma o perioada de tranzitie, administrarea teritoriilor romanesti urma sa fie asigurata de organe locale. De aceea a fost constituit un Mare Sfat National cu rol legislativ, un Parlament local practic, din randul caruia s-a organizat Consiliul Dirigent, cu rolul de organ executiv, structurat ca un guvern. A fost pasul decisiv pentru constituirea Statului National Unitar Roman. Pentru impunerea pe plan international vor urma alti pasi, la Saint-Germain pentru Bucovina si la Trianon pentru Transilvania.

• Dan Ravaru

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.