IN MEMORIAM DR. MIHAIL NICHIFOR (1928 – 2019)

0
2117

La data de 30 iulie 2019, ora 5 dimineata, avea sa-si incheie existenta pamanteana una din personalitatile medicale vasluiene care s-au remarcat prin daruire, pasiune si devotament, in egala masura, pentru calitatea actului medical si pentru aspectul organizatoric si administrativ al sanatatii publice la nivelul judetului Vaslui.

Vrancean prin nastere, ardelean prin originea familiei si moldovean prin adoptie, el va reusi sa dovedeasca prin activitatea sa tenacitatea vranceanului, perseverenta ardeleanului si rabdarea si intelepciunea moldoveanului.

S-a nascut la 12 noiembrie 1928, in localitatea Crucea de Sus – Panciu, tatal fiind invatator, iar mama, casnica. Fire hotarata si intreprinzatoare, animat de sentimente nationalist patriotice, tatal avea sa suporte rigorile internationalismului comunist al Romaniei postbelice, fiind inchis politic in teribila inchisoare de exterminare de la Aiud, fapt ce avea sa marcheze evolutia fiului sau Mihail. Greutatile vietii insa, aveau sa-i forjeze un profil psihic extrem de puternic, ambitios si combativ. Scoala primara o absolva in satul natal, continua studiile gimnaziale la Dej, iar studiile liceale, incepute la Dej, le incheie la liceul „Mihai Viteazul” din Alba-Iulia.

Fire extrem de activa, pana la neliniste, de o sinceritate debordanta si corectitudine pana la intransingenta fata de cei din jur, reuseste sa scape de filtrul originii sociale pe care-l utiliza regimul comunist pentru cei care aspirau pentru pregatirea universitara. Urmeaza asadar cursurile Facultatii de Pediatrie din cadrul Institutului de Medicina si Farmacie Iasi (1955-1961), astazi Universitatea de Medicina si Farmacie „Gr. T. Popa, avand ca profesori nume de referinta ale medicinii romanesti intre care: prof. dr. Titus Marculescu, prof. dr. Marcel Burdea, prof. dr. Emil Hurmuzache si alti corifei ai medicinei romanesti, care i-au servit ca model. In timpul studiilor universitare, nu va fi scutit de sicanele securitatii, mai ales prin faptul ca, fiind inzestrat cu o voce de tenor deosebita, a fost cooptat in corul Mitropoliei Moldovei din Iasi, fapt ce avea sa-i aduca necazuri in timpul studentiei, intr-o perioada cand credinta si inclinatiile spirituale erau catalogate ca obscurantism religios, conform doctrinei marxist-comuniste care domina viata sociala romaneasca a acelor timpuri. Aceasta latura spirituala a caracterului sau nu-l va parasi niciodata. Va ramane deopotriva si un pasionat interpret de romante, cu care isi incanta auditoriul la diverse ocazii festive.

Periplul sau profesional este unul extrem de interesant, mai ales prin implicarea sa concomitenta si sub aspect social obstesc, in orice loc pe unde pasii destinului l-au purtat.

Si-a inceput cariera medicala la Dispensarul Todiresti – Pascani (1961-1963), perioada in care, dincolo de scaderea mortalitatii infantile (foarte mare in zona), a reusit doar in doi ani sa modernizeze dispensarul, asigurandu-i lumina electrica (prin grup electrogen), infiintarea a doua puncte sanitare (Harmanesti si Stroiesti, comuna fiind foarte mare), infiintarea stationarului pentru copii, marirea spatiului alocat casei de nasteri (natalitate foarte mare), dotarea dispensarului cu mijloc de transport traditional. Aceste realizari aveam sa le constat chiar eu atunci cand, dupa 10 ani, poposind pe aceleasi meleaguri, aveam sa preiau dispensarul in calitate de medic pediatru si sa-i desavarsesc opera de modernizare a unitatii.

Datorita spiritului sau organizatoric, va fi repede remarcat de diriguitorii din domeniul sanatatii publice si promovat ca director al Sanatoriului de Reumatologie Mircesti, primul stabiliment cu aceasta destinatie din tara infiintat de prof. dr. Emil Hurmuzachi. Va functiona aici pana in 1964, cand va fi destituit din motive politice (tatal), perioada in care va reusi totusi sa modernizeze localul, asigurandu-i iluminatul electric, spatiu de invatamant, incalzire centrala, spalatorie si alte facilitati absolut necesare unui stabiliment medical.

Va fi momentul cand doctorul Mihail Nichifor va calca pentru prima data in tinutul Vasluiului, pe care nu-l va mai parasi niciodata. Intre anii 1964 – 1971, va lucra la Spitalul Ghermanesti in calitate de director si medic pediatru, etapa marcata, de asemenea, de realizari notabile, intre care: modernizarea celor trei pavilioane din care era format spitalul plus anexele, dotarea cu aparat de radiologie, doua autosanitare si furgoneta de transport materiale, incalzire centrala, sistem de captare si aductiune a apelor minerale, ca si a utilizarii lor in procedurile terapeutice balneare (zona fiind inclusa la acea vreme in randul statiunilor balneare datorita calitatii deosebite a apelor sale, ceea ce in perioada postdecembrista avea sa se piarda).

Dovedindu-se un foarte bun organizator si administrator, in perioada 1971-1972 a fost trimis la Spitalul comunal Bacesti pentru a infiinta Sectia de Distrofici, incidenta distrofiei fiind foarte mare (ajunsese o problema de sanatate publica). A reusit sa organizeze, in acele conditii si in acele vremuri, o unitate cu toate facilitatile necesare pentru recuperarea distrofiei.

Va ajunge in Sectia Pediatrie a Spitalului Judetean Vaslui, in anul 1972, in calitate de medic specialist, unde va lucra pana in1974 in cadrul colectivului condus de dr. Constantin Voinescu, ca apoi, din 1974 pana in 1977, sa indeplineasca functia de medic sef de Policlinica Judeteana Vaslui. Urmeaza o perioada de 17 ani (1978-1995) in care va indeplini functia de inspector pe diverse probleme in cadrul Directiei Sanitare judetene (astazi Directia de Sanatate Publica), calitate in care avea sa-si etaleze din nou calitatile organizatorice in domeniile: indrumare si control a activitatii medicale, coordonarea Serviciului de Statistica si Evaluare Medicala, problema medicamentului, asistenta medicala a muncitorilor, perfectionare medicala, coordonarea activitatii stagiarilor, documente secrete si probleme speciale in caz de mobilizare, protectia muncii si incapacitatea temporara de munca, comisii de expertiza etc. Era omul care avea capacitatea prin atitudine, mod de comunicare, empatie si intelegere sa rezolve cele mai complicate probleme ale sistemului, probleme care nu erau putine si nici usor de rezolvat.

Dincolo de aceste aspecte pragmatice ale activitatii sale, dr. Mihail Nichifor era o prezenta constanta in presa locala, prin articole despre sanatate si educatie pentru sanatate, care pe vremea aceea o faceau specialistii si nu firmele producatoare de medicamente sau mass media, cum se intampla astazi. A aparut in presa de specialitate cu peste 20 de articole stiintifice, ca autor sau coautor, preocuparea sa in cercetarea stiintifica fiind mai degraba ocazionala si in cadrul grupului.

Iata cateva lucrari mai reprezentative pentru preocuparile sale;

1. Factorii de scadere ai mortalitatii si morbiditatii infantile la nivelul unei circumscriptii rurale;

2. Valoarea mucoproteinelor serice in evolutia reumatismului infantil;

3. Eficienta sanatoriilor post criza in reumatismul Bouillaud-Sokolski infantil;

4. Un caz de sindrom Gianotti Crostti internat in sectia Pediatrie.

Dupa pensionarea sa definitiva in anul 1995, avea sa continue activitatea medicala pana in anul 2004, ca medic de familie in localitatile: Dranceni, Scoala pentru Surzi Vaslui, Codaesti si Costesti, ocazie cu care spiritul sau organizatoric si gospodaresc avea sa se regaseasca exact ca in anii tineretii sale.

O viata zbuciumata, plina de cautari si realizari, intr-o vreme cand sistemul medico-sanitar isi dezvolta structura si isi demonstra eficienta. Celor care astazi critica sistemul medical le-as reaminti ca performantele de astazi sunt rezultatul muncii generatiei doctorului Nichifor, cand tuberculoza, poliomielita, tifosul exantematic, malaria, tetanosul, difteria, rujeola, malnutritia parazitozele etc. faceau ravagii; multe dintre ele astazi sunt istorie tocmai efortului acestor generatii. Iata de ce oameni ca dr. Mihail Nichifor raman un exemplu de probitate profesionala, spirit intreprinzator si pragmatic, cu realizari pe masura, din partea unui om generos si dezinteresat, principial si cu demnitatea omului de aleasa formatie.

As incheia prin a spune ca in periplul sau a fost urmat cu credinta si devotiune de distinsa sa sotie, dr. Ludmila Nichifor, la randul ei un excelent medic de medicina interna si geriatrie, iar destinul medical al familiei va fi continuat de nepoata sa, dr. Simona Romascu, care promite o cariera frumoasa.

Astazi, cand doctorul, prietenul si colegul nostru Mihai Nichifor este in drum spre lumea dreptilor, ramane in amintirea noastra ca omul de suflet, profesionistul de vocatie si omul cetatii, angrenat in tot ceea ce inseamna structura si viata sociala.

Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!

• Valeriu Lupu – doctor in stiinte medicale

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.