PAPA FRANCISC, PENTRU TREI ZILE – PRESEDINTE AL ROMANIEI (I)

0
904

Dupa torida zi de 26 mai, ziua alegerilor europarlamentare, cand spiritele inca incinse riscau sa detoneze fragilul cazan carpatin, iata ca peste Romania pogoara, in chip profetic, pacea si toleranta, stingand, cel putin pentru moment, patimile, ura si excesele de zel electoral. Aceste/acele trei zile istorice ale vizitei sanctitatii sale, Papa Francisc, inaltul prelat al Biserici Catolice de la Roma si sef al statului Vatican, au avut si inca vor avea, cu certitudine, un impact major pentru Tara noastra. Inalti prelati de diferite confesiuni, Presedintele Romaniei si Prim-ministrul Guvernului, Presedinti ai camerelor Parlamentului, ministri si sefi de partide, personalitati notorii si vedete publice – toti impreuna adunati, cu resemnare sub zambetul blajin si sub sceptrul divin ale puterii papale, au creat acea stare deosebita, de subsumare a tuturor diferentelor, incat parea ca, pentru trei zile, in Romania, insusi Papa Francisc a fost nedeclaratul Presedinte al Tarii!

Poposit in Romania, la un interval de doua decenii, pe urmele Sfantului Ioan Paul al II-lea, in tara binecuvantata atunci drept Gradina Maicii Domnului, Papa Francisc a fost curios sa cerceteze Gradina atat in larg, cat si in profunzime, atat natura, cat si oamenii ei. Papa I-a multumit lui Dumnezeu ca a trimis ploaia pentru a-l face sa renunte sa calatoreasca prin ea cu elicopterul, marturisind ca din mersul cu masina „am vazut un peisaj foarte frumos, cum nu am mai vazut. Am traversat toata Transilvania. Este o frumusete, nu am mai vazut niciodata asa ceva: foarte, foarte frumos”.

Si unde, daca nu in Gradina Maicii Domnului, se pot realiza minunile, se pot regasi fratii intru credinta, despartiti de vremuri tulburi. Am trait cu totii emotiile intalnirii de la Patriarhia Bisericii Ortodoxe Romane, dar mai ales ale serviciului divin comun ortodox-catolic de la Catedrala Mantuirii Neamului. Privim lucrurile inca foarte de aproape, vorba lui Blaga: „Multe lucruri nu le vedem fiindca le privim foarte de aproape”, ca sa le putem judeca in toata deplinatatea continutului lor, dar, cu certitudine, am vrea sa credem ca anume asa ar trebui sa arate impacarea universala, ecumenica a bisericilor crestine. Pentru ca Iisus Hristos este unul, unic si indivizibil. Si cine stie, daca peste alte cateva decenii nu va veni momentul in care vom putea spune ca, multumita acelei zile de 31 mai 2019, la Catedrala Mantuirii Neamului din Bucuresti, s-a facut primul pas spre apropierea ecumenica a crestinilor dupa marea lor schisma de la 1054, adica de acum aproape o mie de ani.

In misiunea lui de cercetare a Gradinii Maicii Domnului, Papa Francisc a insistat sa viziteze cele trei provincii istorice ale Romaniei, consfintind prin gestul sau recunoasterea unitatii indisolubile a romanilor. La Iasi, capitala Moldovei istorice si capitala istorica a Romaniei, Parintele Pontif a predicat in aceeasi cheie a unitatii de neam, de familie, de credinta. In discursul rostit in fata miilor de pelerini de diferite confesiuni adunati in Piata Palatului Culturii, Papa Francisc a chemat la respectul fata de traditii, fata de predecesori, fata de apropiatii din jur: „Ma bucur sa stiu, spunea el, ca in aceasta piata se afla chipul familiei lui Dumnezeu care-i imbratiseaza pe copii, pe tineri, pe soti, pe persoanele consacrate, pe batranii romani din diferite regiuni si de diferite traditii, precum si pe cei din Moldova, cei veniti de dincolo de Prut, pe credinciosii ceangai si cei de limba poloneza si rusa. Duhul Sfant ne convoaca pe toti si ne ajuta sa descoperim frumusetea de a sta impreuna, de a ne putea intalni pentru a merge impreuna. Fiecare cu limba sa si cu traditia proprie, dar toti fericiti de a ne intalni ca fratii.”

Ascultand cuvintele simple, dar pline de intelepciune ale Papei m-am gandit ca ele vor ajunge si la fratii mei de dincolo de Prut care inca nu se pot bucura in toata deplinatatea de sarbatoarea de a fi impreuna. Or, a fi impreuna este un dar, spune Papa, un dar „pe care trebuie sa-l cerem, o lucrare artizanala pe care suntem chemati sa o savarsim si un dar frumos, pe care trebuie sa-l transmitem.” „Dar de unde sa incepem?”, se intreaba si ne intreaba Papa Francisc. Si tot Sanctitatea Sa raspunde: „Nu suntem fiinte goale si nici superficiale. Exista o retea spirituala foarte puternica care ne uneste, ne „conecteaza”, ne sustine si care este mai puternica decat orice alt tip de conexiune. Sunt radacinile noastre: constiinta ca apartinem unii altora, ca viata fiecaruia este ancorata in viata celorlalti.” Indemnandu-ne pe noi, traitorii zilei de azi, sa luam exemplul Apostolilor si sa ne decidem sa semanam, pentru ca este randul nostru, nu putem astepta sa o faca altii, Sfantul Parinte ne indruma: Voi priviti la viitor si deschideti ziua de maine pentru fiii vostri, pentru nepotii vostri, pentru poporul vostru, oferind ce-i mai bun din ceea ce ati invatat pe drumul vietii voastre: ca ei sa nu uite de unde au plecat. Oriunde vor merge, orice vor face, sa nu-si uite radacinile.”

Asadar, sa nu uitam radacinile, leaganul de unde am plecat!

Aceeasi chemare vine din interpretarea de catre Papa Francisc a rugaciunii unificatoare „Tatal nostru”. Am perceput din ea demonstratia unei hermeneutici teosofice exemplare, cu bogate insertii poematice: „Tata, atunci cand ne dai painea cea de toate zilele, alimenteaza in noi nostalgia dupa fratele nostru, nevoia de a-l sluji. Rugandu-te pentru painea de fiecare zi, iti cerem si painea memoriei, harul de a intari radacinile comune ale identitatii noastre crestine…”.

Ma intreb, daca ecoul de clopot si corul de ingeri binecuvanteaza aceste cuvinte, omul de ce nu le-ar asculta?

Vom reveni asupra evenimentului…

Ion Hadarca, senator ALDE

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.