PANTELIMON ERHAN SI DRUMUL REGASIRII DE SINE

0
1004

Probabil, cea mai anevoioasa, dar si mai prodigioasa cale, parcursa in viata omului, este drumul regasirii de sine. Drumul cunoasterii sau al initierii este, in fond, traseul asumarii propriei identitati, prin cele trei ipostaze ale sale: ontica, etnorizomica si teognostica. Alternativa lor este esecul existential si aneantizarea.

Drumul lui Pantelimon Erhan este edificator in acest sens. Unionistul basarabean, Pantelimon Erhan, de asemenea face parte din pleiada marilor intelectuali care au faurit Unirea Basarabiei cu Patria-mama – Romania – in 27 martie 1918. Implicit, putem deduce ca fiecare dintre cei 86 de votanti ai Actului Unirii a venit pe cai diferite catre acest istoric si fericit deznodamant.

De obarsie din satul Tanatari, judetul Tighina, Erhan a fost dus sa-si faca studiile la Seminarul Teologic din Chisinau, unica si cea mai inalta institutie de invatamant randuita de regimul tarilor rusi pentru intreaga gubernie a Basarabiei. Demonstrand aptitudini si sete de cunostinte, a urmat Facultatea de Litere a Universitatii din capitala imperiului rus, Petrograd, unde isi incepe cariera profesionala de profesor la Liceul Principilor, apoi cea de asistent universitar.

Capitala rusa era pe cale sa inghita si sa dizolve in cazanul ei cosmopolit un suflet de roman basarabean in plus, cand tocmai in acel loc istoria a facut o cotitura fatala. Revolutia rusa din februarie 1917 a schimbat radical coordonatele nu numai ale natiunilor inglobate in „temnita popoarelor”, vorba lui Marx, dar si a multor indivizi cuprinsi in valtoarea acelor evenimente.

Diaspora basarabeana de la Petrograd formata in cea mai mare parte din intelectuali cu studii universitare era activa inca de la inceputul Primului Razboi Mondial. Unii dintre basarabeni aveau trecere in cele mai inalte cercuri politice si profesionale ale capitalei ruse. De asta a profitat Guvernul Provizoriu al lui Alexandr Kerenski. In primavara anului 1917, Guvernul revolutionar rus a incropit un grup de 40 de basarabeni, in frunte cu Ion Inculet, din care facea parte si Pantelimon Erhan, pe care l-a trimis in Basarabia cu misiunea „sa adanceasca in teritoriu dezideratele revolutiei ruse”.

Evident, scopul acestui desant era sa pregateasca Basarabia pentru convietuirea in cadrul unei Rusii fara tar, dar strans incorporata intr-o noua – veche constructie statala numita federativa.

Dupa secole de tarism obscur, sintagma stat federal, cu promisiunea autonomiei regiunilor nationale, parea ceva nou, ademenitor. Desigur, Guvernul Kerenscki vindea iluzii, pentru ca principiile imperiale pe care era zidita Rusia ramaneau aceleasi, iar dreptul natiilor la autodeterminare, declarat de Revolutie, ramanea destul de confuz.

Promisiunea propagandistica s-a dezumflat in vara anului 1917, cand Kerenski ameninta cu represiuni revendicarile de natura nationala ale grupurilor de influenta basarabene, din ce in ce mai viguroase in mediul soldatilor si ofiterilor moldoveni, dislocati pe Frontul Roman, in cantonamentele din Odessa si Chisinau.

In Basarabia, Erhan si grupul sau au gasit o cu totul alta stare de spirit. Evenimentele din provincie, dar mai cu seama cele de pe Frontul Roman, se precipitau. Ostasii si ofiterii moldoveni intrau in contact cu fratii lor de sange de care au fost rupti si izolati cu mai mult de un secol in urma, dand nastere unui ravasitor proces de desteptare nationala. Revendicarile revolutiei ruse paleau in fata dezideratelor dezrobirii nationale ale revolutionarilor moldoveni.

Grupul din Petrograd s-a contopit, astfel, cu masa de destine basarabene aflate in proces de fierbere si de primenire. Un veac de instrainare trebuia regandit, reevaluat. In vartejul unor torente de evenimente contradictorii, trebuiau restabilite adevaratele coordonate ale unui popor ratacit si tinut in sclavie. Drumul libertatii se infratea in zare cu cel al desteptarii nationale. Acesta este si laitmotivul imnic al preotului Mateevici: „Scoala, frate, zorile s-aprind!” Pentru asemenea sisifica lucrare, istoria rezervase doar cateva luni de zile pline de framant.

Pantelimon Erhan a mers in acest proces pe cale evolutiva. La inceput nu era de acord cu Partidul National Moldovenesc care promova ideea consolidarii unei miscari de eliberare nationala. Nu agrea „separatismul” fata de Rusia si a ramas fidel postulatelor Guvernului Kerenski ale unui stat rus federativ, din care sa faca parte pe baza de autonomie si Basarabia. Ruptura cea mare in constiinta lui Erhan s-a produs dupa lovitura de stat a bolsevicilor, arestarea guvernului Kerenski si alungarea acestuia. A mai ramas o vreme partasul autonomiei in cadrul Rusiei, crezand ca regimul bolsevic este un fapt trecator.

Spre cinstea aripii unioniste, aceasta nu a infierat optiunea celor ca Erhan, lasand ca lucrurile sa mearga pe calea fireasca si pasnica a trecerii de la o etapa la alta, inclusiv prin convingere. Intre diferitele optiuni privind soarta Basarabiei, in toamna anului 1917, exista o intelegere de principiu, tacita, ca revendicarile nationale ale moldovenilor au nevoie de un consens al minoritatilor. In aceasta ordine de idei, se considera ca prezenta solilor din Petrograd in conducerea viitoarelor structuri era nu numai necesara, dar si benefica. Astfel, la propunerea lui Erhan, moderatul Ion Inculet, seful grupului de la Petrograd, a fost ales presedinte al Sfatului Tarii. Iar la 7 decembrie 1917, la cinci zile de la proclamarea Republicii Democratice (autonome) Moldovenesti, insusi Pantelimon Erhan a fost numit prim-director general (sef de Guvern).

In fruntea acestei structuri de pionierat pentru el, Pantelimon Erhan a stat aproape o luna si jumatate, scurta perioada fiindu-i una decisiva pentru convingerile sale. Erhan se confrunta cu fenomene greu de evaluat din perspectiva unui sef de guvern. Pe langa asigurarea necesitatilor populatiei, aceste fenomene se manifestau in (1.) dezmatul trupelor bolsevizate rusesti dezertate de pe Frontul Roman, (2.) activitatea subversiva in Chisinau si in teritoriu a structurilor bolsevice de tipul FrontOtdel-ului, (3.) infierarile de pedepsire a tendintelor de desprindere de Rusia ale guvernului sovietic condus de Lenin si (4.) amenintarile de anexare a Basarabiei venite dinspre noul guvern ucrainean.

Pantelimon Erhan a fost pus in fata unei realitati crude: pentru a fi salvata si pentru a apara cetatenii de teroarea bolsevica din ce in ce mai pronuntata, republica avea nevoie de o forta militara. In consecinta, Erhan, ca prim-director general al Guvernului si Inculet, ca presedinte al Sfatului Tarii, cer ajutorul militar al Antantei. Pentru acest gest, Erhan si Inculet sunt arestati la 6 ianuarie 1918 de FrontOdtelul bolsevic, executarea lor fiind iminenta. Viata le-a fost salvata de interventia prompta a unui regiment de soldati moldoveni.

Drept urmare a evenimentului, Pantelimon Erhan a considerat fireasca, dar si extrem de necesara dislocarea trupelor romane in teritoriul Basarabiei, fapt implinit la 13 ianuarie. La fel de fireasca a fost si depasirea etapei autonomiei si trecerea la cea a independentei Republicii Democratice Moldovenesti fata de Rusia. Astfel, se punea capat pericolului anexarii pus la cale atat de Rusia, cat si de Ucraina, devenita de curand independenta.

In sedinta Sfatului Tarii din 22 ianuarie 1918, Pantelimon Erhan prezinta un ultim raport al sau in calitate de prim-director general si fundamenteaza in felul urmator trecerea la noua etapa: „…Republica Moldoveneasca nu poate ramane neindependenta, fiindca daca va fi neindependenta, va fi anexata de cineva. Dar noi stim ce este libertatea si republica, de aceea Consiliul Directorilor Generali, discutand chestia, a venit la concluzia ca trebuie facuti pasi ca republica noastra sa devina independenta, fiindca toate republicile rusesti vor merge pe aceasta cale.”

Pantelimon Erhan este urmat la conducerea Directoratului General de Daniel Ciugureanu. Ca membru al Sfatului Tarii voteaza Unirea cu regatul Romaniei la 27 martie 1918, iar in perioada interbelica este responsabil de organizarea invatamantului in Basarabia, fiind si senator in Parlamentul Romaniei. In 1940, dupa anexarea Basarabiei la Rusia sovietica, Pantelimon Erhan se refugiaza la Bucuresti unde a decedat, in anul 1971.

Povestea vietii lui Erhan ramane la fel de ravasitoare ca si a drumului, inca ratacitor al Basarabiei romane.

Ion Hadarca, senator de Vaslui

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.