MARTIRIUL LUI VASILE GAFENCU SI AL FAMILIEI SALE

0
1587

Daca natiunea romana ar avea un Panteon al sau, un memorial al personalitatilor care au luptat, muncit si suferit cel mai mult pentru mantuirea Neamului, un loc aparte ar trebui sa-i revina familiei basarabene Vasile si Elena Gafencu din localitatea mea de bastina – Sangerei, alta data – sat din judetul Balti, astazi oras si resedinta de raion in Republica Moldova.

Vasile Gafencu si feciorul lui, Valeriu, numit de Nicolae Steinhardt Sfantul Inchisorilor, sunt doi martiri ai acestei familii de romani basarabeni, simple la prima vedere, dar unice prin felul cum au stiut sa infrunte vicisitudinile regimurilor inumane abatute peste viata lor si a tarii.

Sacrificiul lui Valeriu Gafencu devenit cunoscut datorita marturiilor celor care l-au cunoscut in libertate, dar mai ales in temnitele de suferinta ale regimurilor dictatoriale si comuniste, i-a adus faima mucenicului popular, a sfantului care transcende familia si se dedica intru totul credintei intru Hristos si mantuirii neamului sau. Dar aceasta personalitate nu putea sa apara din neant. Sfantul Inchisorilor a avut izvoarele lui concrete de viata de la care si-a luat seva, si-a format constiinta, si s-a intarit in credinta.

Acest izvor, precum marturiseste insusi Valeriu Gafencu, a fost tatal lui, omul cetatii, omul tarinei si al Tarii – Vasile Gafencu. Este omul iesit, ca si Anton Crihan, din tarina Sangereilor Basarabiei, inzestrat cu intelepciunea taraneasca intrinseca si luminat de cunostintele sorbite din carti si din manualele vietii. S-a nascut la 1 februarie 1886, a facut scoala primara din sat. In 1914, la varsta de18 ani, este inrolat in armata tarista si face un an de razboi pe frontul caucazian. In 1915, vine la Odessa si se angajeaza ca electrician pe un vas militar al marinei ruse.

Cu bucuria unei mari descoperiri, istoricul Mircea Stanescu relateaza pe blogul sau ca, incepand cu acest moment si pana la evenimentele de dupa Actul Unirii din 1918, aceasta perioada extrem de intensa a vietii lui Vasile Gafencu este descrisa de el insusi intr-un caiet de 47 de pagini, pastrat in Arhiva Nationala a Romaniei. „Este un document dens, scris intr-un stil economic, precis, dar in acelasi timp expresiv, in dulcele grai moldovenesc, care transfigureaza pasiunea momentelor traite” -, noteaza istoricul in comentariul sau asupra documentului. Caietul sa pastreaza in Fondul Amintiri, memorii si insemnari ale unor personalitati despre situatia economico-sociala si politica din Romania si este intitulat Amintiri din timpul Razboiului si a revolutiei privitor la Unirea Basarabiei cu Romania, datate 31.03.1931” si semnate „V. Gafencu, fost deputat in Sfatul Tarii”.

Cercetatorii care au studiat indeaproape parcursul vietii pamanteanului meu, printre care si istoricul de la Chisinau, Ion Turcanu, afirma ca Vasile Gafencu „se deosebea prin inteligenta nativa iesita din comun. Facea parte din categoria oamenilor integri, onesti…” Gasim confirmarea acestor consideratii in Caietul cu „Amintiri…” al lui Gafencu. De exemplu, istoricul Stanescu relateaza ca, in momentul in care se punea problema alegerii presedintelui Comitetului Moldovenesc de la Odessa, „lupta a fost grea, dat fiind ca participantii, dupa modelul luptei de clasa care se petrecea in Rusia, doreau ca presedinte al organizatiei un soldat, in speta pe Gafencu, iar nu un ofiter, pe Catelly, astfel ca eroul nostru a trebuit sa lupte impotriva propriei candidaturi: „Trebuia sa le dovedesc mult, – noteaza Gafencu in Amintiri, – ca nu trebuie sa facem cum fac Rusii, pentru ca noi Moldovenii suntem putini si (oameni) ofiteri avem foarte putini si daca nu i vom respecta, v’om fi parasiti de dansii si nu v’om putea face nimic in organizatie. Li dovedeam ca Catelly, nu este un aristocrat, cum il credeau ei ci un satean din vecinatate cu mine.“

Vasile Gafencu a fost ales din partea acestui Comitet in Sfatul Tarii, unde, scrie istoricul Ion Turcanu in lucrarea sa „Sfatul Tarii. Istoria zbuciumata a unei importante institutii politice basarabene din anii 1917-1918”, „a fost un deputat foarte activ si unul dintre cei mai insistenti si mai consecventi luptatori pentru drepturile nationale ale romanilor basarabeni.” A luat atitudine in Sfatul Tarii in legatura cu necesitatea introducerii, in ianuarie 1918, in Basarabia a armatei romane cu scopul anihilarii haosului si a banditismului dezlantuit de trupele ruse bolsevizate. Gafencu spunea in Sfatul Tarii: „Transilvanenii ar vrea sa ne ajute pe noi in lupta impotriva anarhiei, ca frati de sange, si nu pe ucrainenii care nu au nevoie atat de mare, dar Grinfeld zice de la aceasta catedra ca noi putem sa luam in ajutor pe oricine din lumea intreaga, numai nu pe romani… Asta inseamna ca deputatul Grinfeld „ne da voie” sa-i chemam in ajutor pe chinezi, pe japonezi pentru a ne apara drepturile, numai sa nu-i chemam pe fratii nostri. Pentru noi, moldovenii, aceasta este o mare insulta, e foarte regretabil…”

Vasile Gafencu a luat o atitudine transanta fata de intentiile agresive ale Radei ucrainene, din martie 1918, in ceea ce priveste anexarea Basarabiei. Avand legaturi foarte stranse cu nationalistii ucraineni la Odessa si sustinandu-le miscarea pentru independenta de imperialismul rusesc, Gafencu le reprosa democratilor ucraineni de la tribuna Sfatului Tarii: „Ucrainenii au avut din partea organizatiilor moldovenesti o sustinere cum nu au mai avut-o niciodata de nicaieri. In momentele grele ei puteau conta pe noi si atitudinea noastra fata de ei a fost cea a unor prieteni cinstiti si devotati. Dar nu aceeasi atitudine o are acum fata de noi democratia ucraineana. Sprijinindu-se pe baionetele germane si simtind pret de o clipa o libertate indoielnica, ea (Ucraina) intinde mana… asupra Republicii si vrea sa ne puna jugul ei imperialist. In Rusia inca e posibil sa fie tar si s-ar putea intampla ca, in loc sa rapeasca Basarabia, ea insasi sa intre din nou in componenta statului rus”.

Cuvinte profetice, noteaza istoricul Ion Turcanu, dar cu tar bolsevic”. In acelasi an cand Basarabia s-a unit cu Romania, Ucraina a cazut prada bolsevismului. Teroarea rosie, razboiul civil declansat pe teritoriul ei, foametea organizata mai tarziu si represaliile in masa savarsite sub pretextul luptei de clasa, au luat viata a milioane si milioane de oameni, inclusiv romani moldoveni de pe intinsurile locuite de ei de veacuri intre Nistru si Bug. La fel ca toti basarabenii salvati prin Actul legitim al Unirii din 27 martie 1918, Vasile Gafencu s-a bucurat timp de 22 de ani de o viata pasnica. Dupa expirarea mandatului de deputat in Sfatul Tarii, Vasile Gafencu s-a intors in satul sau natal, si-a intemeiat o familie. Desi facuse studii la Politehnica din Iasi, pe care nu le-a absolvit, Vasile Gafencu ramane invatator in sat, devenind un reper moral al satului Sangerei si al arealului administrativ Balti. Accede la functia de presedinte al Bancii Populare din localitate, consilier judetean, membru in conducerea Camerei Agricole din Balti. In viata personala toate eforturile le-a dedicat educatiei celor patru copii ai sai. Avand o ferma agricola la Sangerei, Gafencu isi trimite toti copiii la scoli mai avansate in orasul Balti, cu grija unui parinte care isi dorea descendentii culti, integri si instruiti. 28 iunie 1940 pune capat zilelor pasnice care au trenat dupa miracolul Unirii din 1918. Tarul bolsevic si-a intins bratul criminal peste Nistru, in cateva ore tragandu-si sarma ghimpata pe Prut. Familia lui Vasile Gafencu are aceeasi soarta ca a intregii tari: sotia si cei patru copii ai sai se refugiaza in Romania, el ramane in Basarabia. Motivul ramanerii il gasim in cartea „Sfantul Inchisorilor”, marturii despre Valeriu Gafencu, adunate si adnotate de monahul Moise”, editata la Alba Iulia in 2007, cuvinte care ar fi fost rostite in momentul despartirii tatalui de fiu: „Ce ar zice toti fratii nostri basarabeni si cum mi-as ridica ochii la cer daca si eu si altii ca mine, care pana acum am luptat pentru afirmarea sufletului romanesc pe acest pamant, am fugit din calea asupritorilor si n-am luat parte la suferinta care ne asteapta” .

Vasile Gafencu a fost arestat de ghestapo-ul bolsevic la 18 ianuarie 1941. I s-a confiscat toata averea, a fost condamnat din motive politice si trimis in unul dintre cele mai aspre lagare al sistemului sovietic de exterminare – GULAG-ul din regiunea Arhanghelsk, dincolo de Cercul Polar. S-a stins la 16 martie 1942. Zece ani mai tarziu, la 18 februarie 1952, in alta temnita comunista de la Targu Ocna, avea sa se stinga fiul lui, supranumit Sfantul inchisorilor – martirul Valeriu.

Iar dupa alti 66 de ani, la 15 noiembrie 2018, Curtea Constitutionala a Republicii Moldova declara inadmisibila exceptia constitutionala la Legea din 1992 privind reabilitarea victimelor represiunilor politice prin care fiica lui Vasile Gafencu, doamna Eleonora Colgiu (Gafencu) a solicitat si a obtinut prin decizia primei instante, anulata de alte doua, restituirea bunurilor confiscate ilegal de la tatal sau de un regim de ocupatie sau recuperarea valorii acestora.

Martiriul familiei Gafencu nu a incetat nici in zilele noastre, cum nu a incetat nici mucenicia Basarabiei ocupate miseleste de regimul criminal bolsevic si de urmasii acestuia.

Ion Hadarca, senator de Vaslui

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.