APOSTOLATUL BASARABEAN AL ARDELEANULUI ONISIFOR GHIBU

0
998

Zilele acestea s-au implinit 30 de ani de cand in Chisinaul, aflat inca sub ocupatie neo-bolsevico-rosa si dupa aproape cinci decenii de categorica interdictie a scrierii latine, a fost difuzat primul ziar romanesc basarabean cu caractere latine, „Glasul”. Spun „difuzat”, pentru ca prima editie a „Glasului” a fost tiparita la Riga, iar cea de-a doua, la Vilnius, in tarile baltice, surorile noastre credincioase de lagar sovietic. In 1989, la Chisinau, in capitala RSS Moldovenesti cu o populatie majoritar romaneasca, nu exista pe atunci nicio imprimerie care sa dispuna de tipar cu litere latine.

Dam timpul cu peste un secol inapoi, la 1917, anul desteptarii masive a Basarabiei, si descoperim aceeasi situatie. Dovada ca regimurile rusesti, tarist si sovietic, erau hotarate sa inece latinitatea noastra romaneasca in oceanul lor slav. In acel an de razboi si de mari framantari militare, politice si sociale, o tiparnita cu caractere latine a ajuns la Chisinau gratie ardeleanului Onisifor Ghibu. A reusit, ca prin minune, si a fost o prima raza de lumina peste un secol de obscurantism si de rusificare fortata.

Ardeleanul Onisifor Ghibu, la personalitatea caruia ne vom referi in continuare, a ajuns in Basarabia in 1917 purtat de iuresul razboiului. Refuzul de a se inrola in armata austro-ungara si condamnarea la moarte drept consecinta, refugiul la Bucuresti si de acolo la Iasi, dupa ocuparea capitalei, l-a apropiat de Basarabia. O cunostea doar din auzite. Dar, de cum a trecut Prutul, in decembrie 1916, si a revenit apoi, la 12 martie 1917, imensa lui energie de intelectual desavarsit si de patriot roman a fost adusa in serviciul provinciei rusificate si cauzei desteptarii nationale a Basarabiei.

In prima jumatate a anului 1917, procesul desteptarii era aproape inexistent, Basarabia era o provincie muscaleasca in cea mai deplorabila stare. Din diverse cauze, taranimea si boierimea credeau in Tatuca-Tar, pentru ca tarul, precum le inocula biserica, era trimisul lui Dumnezeu pe pamant.

Un cercetator al operei ilustrului pedagog ardelean, dr. Marian Radu, noteaza in prefata la lucrarea analitica a lui Ghibu, „De la Basarabia ruseasca la Basarabia romaneasca”: „Ideea pe care Onisifor Ghibu o sustine cu argumente temeinice este aceea ca nu starea economica sau neantizarea politica in imensitatea imperiului tarist erau obstacolele majore in recuperarea Basarabiei, ci instrainarea de propriile origini, disolutia pana la anularea constiintei de neam, de apartenenta la o cultura specifica, rezultat al unei evolutii seculare”.

Fiind un practician asiduu si perseverent, Onisifor Ghibu scrie in cunostinta de cauza despre realitatile basarabene. Dupa aducerea la Chisinau a tipografiei, el fondeaza si editeaza acolo ziarul „Ardealul” (din 24 ianuarie 1918 – „Romania Noua”), cu obiectivele desteptarii nationale. Ghibu devine si un animator al vietii politice – fondeaza, impreuna cu o sama de intelectuali locali, printre care si Pan Halippa, – Partidul National Moldovenesc, dupa modelul Partidului National din Transilvania. Organizeaza intruniri si congrese ale invatatorilor in Basarabia, dar si peste Nistru, pune bazele primelor scoli cu predare in limba romana pe tot intinsul provinciei, participa la fondarea si ia cuvantul la deschiderea lucrarilor „Sfatului Tarii”, in noiembrie 1917.

Profitand de aflarea la Chisinau, in drumul de intoarcere spre casa din prizonieratul rusesc a unitatilor de militari ardeleni Onisifor Ghibu formeaza, din randul lor, grupuri de iluminare a populatiei basarabene. Peste 600 dintre acestia, invatatori de profesie, sunt trimisi, cu misiuni de predare si instruire, in scolile din satele Basarabiei. Factorul ardelean, inca putin studiat, devine astfel extrem de valoros la pregatirea Basarabiei pentru proclamarea Unirii de la 27 martie 1918. Ghibu scrie in studiul sau: „Lucrarea nationala, politica si culturala savarsite in deplina unire de ardeleni, basarabeni si bucovineni intarise in prima jumatate a anului 1917 atat de mult situatia Basarabiei, incat nicio incercare ruseasca n-a mai fost in stare sa o schimbe.”

Dar roata istoriei nu ne-a prea miluit. Ceea ce nu au putut schimba rusii cu puterea argumentului, in 1917, ei au facut-o cu forta bruta, in 1940. Onisifor Ghibu a suferit mult ruperea repetata apoi tripla, in 1944, a Basarabiei lui dragi. Comunismul invadeaza nu numai Basarabia, dar si intreaga Romanie, il afecteaza personal. Din 1945 este inlaturat de la catedra Universitatii din Cluj pe care a fondat-o, in 1919; a fost decazut din toate functiile, inclusiv din calitatea de membru corespondent al Academiei Romane. Este arestat de autoritatile comuniste si detinut in repetate randuri in lagarele de la Caracal si de la Fagaras.

In ciuda opresiunilor, Onisifor Ghibu a ramas pe baricadele vietii de partea adevarului in toti cei 27 de ani de izolare a lui din viata publica. A scris si trimis scrisori de protest in adresa conducatorului sovietic Hrusciov, explicandu-i de ce este nedrept ca Uniunea Sovietica sa tina sub ocupatie Basarabia ori sa mentina trupe sovietice in Romania; a formulat si trimis numeroase Memorii liderilor comunisti romani, invinuindu-i de tradare a intereselor nationale.

Onisifor Ghibu a fost un apostol al luminii pentru populatia Basarabiei anilor 1917-1918. El credea ca basarabenii sunt un popor deosebit, o salba rara si deosebit de pretioasa la cununa de aur a romanitatii. Era convins ca ratacirea lor este din cauza ignorantei cultivate cu rea-credinta de ocupanti si invadatori. A iubit si a studiat Basarabia cum putini au facut-o pana la el. A adunat o biblioteca impunatoare in casa lui de la Sibiu. Destinul a vrut ca o parte din aceasta biblioteca sa ajunga, la inceputul anilor 1990, prin straduintele feciorului sau, Octavian Ghibu, la Chisinau. Din acel fond, a fost creata, la Chisinau, prima biblioteca de carte romaneasca care poarta numele ilustrului carturar „Onisifor Ghibu”.

Onisifor Ghibu a fost un luptator neinfricat, ramanand, in orice imprejurari, un militant activ si curajos pentru libertate. Principiul lui de a nu abandona lupta in orice conditii i-a insufletit si pe altii. Istoricul Viorica Moisuc, cercetatoare atenta a vietii si operei lui Onisifor Ghibu, marturiseste in prefata la o alta lucrare a acestuia – „Chemare la judecata istoriei”: „In anii grei prin care am trecut, cand momentele de disperare nu erau putine, cand senzatia ca toate drumurile se inchideau, ca „nu mai e nimic de facut”, cand as fi dorit sa abandonez totul si sa ma inchid intre patru pereti, atunci reciteam pe O. Ghibu si gaseam puterea sa pornesc mai departe, din nou si din nou, mereu de la capat… (Onisifor Ghibu) A creat puntea peste care am trecut prapastia!”.

Onisifor Ghibu a privit in esenta problema complexa a Basarabiei, a poporului ei curat si de mare simtire romaneasca, dar umilit de satrapii straini si de cei de acasa. In lucrarile lui, actuale si astazi, gasim ganduri de valoare testamentara pentru generatia de azi, de aici, din Romania si de acolo, din Republica Moldova. De exemplu: „Basarabia trebuie sa faca astazi ceea ce vechile Principate au facut cu o suta (saizeci) de ani in urma: sa-si schimbe definitiv orientarea dinspre Rasarit spre Apus”.

Cine are ochi de vazut si urechi de auzit, sa citeasca si sa invete marele adevaruri ale ilustrului ardelean.

Ion Hadarca, senator de Vaslui

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.