AEDUL SI MARTIRUL LIMBII ROMANE – PREOTUL ALEXE MATEEVICI

0
777

Pentru comunitatea romanilor basarabeni, luna martie este indisolubil, odata si pentru totdeauna, legata de 27 martie 1918 – acest Martisor al Primaverii Unirii, zi istorica, atunci cand Sfatul Tarii a proclamat Unirea pe vecie cu Patria-mama – Romania. Iar Ghiocelul acestei luni, pentru ca numaidecat trebuie sa razbata printre geruri si indaratnica floare-luminatoare, deci Ghiocelul lui martie este preotul-poet Alexe Mateevici, nascut la 16 martie 1888.

Nu, romanitatea basarabeana nu se compune din poeme romantice, din spuma valurilor ori din euforia seaca a oportunistilor. Ea s-a cristalizat cu veacurile, a rezistat opresiunilor antiromanesti ale regimurilor tarist si sovietic. Ea rezista si se manifesta in oamenii demni si lucizi, tari de fire si cu un caracter puternic. Ca sa te convingi de acest lucru, face doar sa treci pragul Casei-Muzeu „Alexe Mateevici” din satul Zaim, raionul Causeni, casa in care a copilarit dascalul si poetul Alexe Mateevici, autorul imnului limbii romane, azi si imnul de stat al Republicii Moldova.

Pastrarea mostenirii mateeviciene de catre causeneni, si nu numai, nu a fost si nu este altceva decat intoarcerea unei mari datorii marelui lor inaintas. Caci la inceputul secolului XX nu a fost pe acele meleaguri om si dascal mai dedicat iluminarii taranilor basarabeni ca preotul Alexe Mateevici. De cum s-a vazut inzestrat cu podoaba cartii, de cum si-a dat seama de puterea literelor materne, Mateevici devine el insusi torta de lumina pentru napastuitii sai conationali.

Inca pe la 1906, in plin regim de opresiune tarista, seminaristul Mateevici se implica in viata publica, devine membru si colaborator activ al primei publicatii nationale fondate de Constantin Stere, ziarul „Basarabia”, fiind prezent, cu studii teologico-folcloristice si in revista eparhiala „Luminatorul”. In articolul „Lupta moldovenilor pentru drepturi”, de pilda, tanarul Mateevici subliniaza: „Sa tinem minte ca noi, multumita culturii nationale putem vietui ca un popor inaintat. Iar cine vrea sa vietuiasca acela trebuie sa munceasca si sa lupte.”

Alexe Mateevici a muncit, a studiat si a luptat pentru iluminarea si desteptarea conationalilor sai in toata perioada scurtei sale vieti. Dupa absolvirea Seminarului Teologic chisinauian, zelosul Mateevici este recomandat pentru prestigioasa Academie Teologica din Kiev. E de mentionat ca a absolvit-o cu brio, sustinandu-si teza de licenta „Conceptia filozofico-religioasa a lui Fehner”. Intre altele, o importanta contributie filozofica, ramasa necunoscuta vreme indelungata, pana la descoperirea ei de catre cercetatorul Sava Panzaru, si publicata integral in cele 2 volume de „Scrieri”, Al. Mateevici (Ed.Stiinta, 1992).

Parcele i-au ursit o stralucita cariera literar-filozofica, poate si politica, insa destinul altfel a dispus… Al.Mateevici este mobilizat in timpul Primului Razboi Mondial si, ca preot militar, trece pentru prima data Prutul. Este dislocat in unitatile Frontului Roman de langa Barlad, participa la luptele de la Marasesti. Contactele cu fratii romani, colapsul imperiului tarist, sansa ivita a eliberarii Basarabiei, il aduc pe Mateevici in prim-planul evenimentelor. La 25 mai 1917, la primul Congres al invatatorilor basarabeni, Mateevici vine cu un mesaj limpede pentru invatatorimea purtatoare de lumina a desteptarii: „… Da, suntem moldoveni, fii ai vechii Moldove, insa facem parte din marele trup al romanismului, asezat prin Romania, Bucovina si Transilvania. (Aplauze.) Fratii nostri din Bucovina, Transilvania si Macedonia nu se numesc dupa locurile unde traiesc, ci-si zic romani. Asa trebuie sa facem si noi! (Aplauze.)

… In sfarsit, sfatul cel din urma al meu e: sa nu uitam norodul, taranimea care a suferit atata pana acum! Sa-l luminam, sa mergem mana in mana cu el, caci fara noi el nu poate face nimic, dupa cum nici noi nu putem face nimic fara el. Sa-l indreptam pe calea adevarului, cu fapte, iar nu cu vorbe. Mantuirea taranimii e in noi, si a noastra in ea.”

Acest indemn Alexe Mateevici il rostea la sfarsit de mai 1917. De la Chisinau revine pe Front, pe valea Barladului, unde in zanoaga transeelor, precum marturiseste in scrisorile catre familie, simte un puternic indemn la „munca literara”. La 17 iunie, preotul-luptator, revenit la Chisinau de pe front, deschide Cursurile de vara ale invatatorimii basarabene cu poemul fara pereche „Limba noastra”, capodopera sa dedicata limbii romane:

Limba noastra ii aleasa
Sa ridice slava-n ceruri,
Sa ne spiue-n hram si-acasa
Vesnicele adevaruri…

In aceeasi vara de razboi, Mateevici plasmuieste „Cantec de leagan”, „Vad prabusirea”, „Frunza nucului”, lucrari pe marginea carora criticul George Calinescu adnoteaza, in „Istoria Literaturii Romane de la origini pana in prezent”, ca „numai Eminescu a stiut sa scoata atata mireasma din ritmurile poporane”.

Din pacate, inaintemergatorul si luminatorul Unirii nu a ajuns sa vada Unirea. Alexe Mateevici s-a stins din viata la 13 august 1917, la nici 30 de ani impliniti. O moarte prematura, tragica si suspecta, asupra careia pana astazi planeaza multe semne de intrebare… Providential, cum s-a dovedit, blandul dascal si ilustrul poet a reusit sa lase urmasilor un testament cu dedicatie precisa – „Basarabenilor”, carora le spune:

Sa stiti: de nu veti ridica

Din sanul vostru un proroc,

In voi viata va seca,

Zadarnic soarta veti ruga,

Caci scosi veti fi atunci din joc

Si-ti ramanea far’ de noroc…

De fapt, acesta este adevaratul testament al vizionarului Poet. Si trebuie sa spunem ca glia roditoare basarabeana nicicand nu a dus lipsa de proroci si martiri ai neamului. In primul rand, asa vedemu-l pe insusi Mateevici, pe aceiasi Constantin Stere sau Pan Halippa, pe acelasi Daniel Ciugureanu, disparut fara urma in temnitele comuniste, sau pe tanarul si talentatul Simeon Murafa, impuscat in vara lui 1917 de bandele anarhistilor rusi dezertati de pe front…

Insa Mateevici lasa sa se inteleaga altceva: ca Prorocul asteptat sa-i salveze pe basarabeni nu este o persoana cu virtuti de magician, nu este un politician atins de genialitate; prorocul lui Mateevici este un fenomen lesne de ridicat dintre basarabeni care se numeste FR~TIE, Unitate de neam, Unirea mult ravnita dintre toti romanii de buna-credinta.

Ion Hadarca, senator de Vaslui

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.