Exemplarul de Deinotherium, descoperit in 1890 in comuna Ibanesti, vedeta Muzeului National „Grigore Antipa”

0
919

In acest week-end, scheletul de Deinotherium Gigantissimum, un stramos al elefantului actual ce a trait in urma cu 7-8 milioane de ani, aflat in patrimoniul Muzeului National de Istorie Naturala „Grigore Antipa” Bucuresti, va fi vedeta unui eveniment dedicat paleontologului care l-a descoperit. Exemplarul, cea mai valoroasa piesa din patrimoniul detinut de institutie, a fost descoperit in 1890 de academicianul Gregoriu Stefanescu in apropiere de localitatea Manzati, comuna Ibanesti, judetul Vaslui.

Duminica, 10 februarie, Muzeul National de Istorie Naturala „Grigore Antipa” Bucuresti organizeaza un eveniment in cadrul caruia pasionatii de fauna preistorica sunt invitati sa afle povestea unuia dintre cele mai mari mamifere care au trait vreodata pe Pamant, respectiv Deinotherium Gigantissimum. Este vorba despre un stramos al elefantului de astazi, ce a trait in perioada Pontian (8,7 – 5,8 milioane de ani). Scheletul unicului exemplar din aceasta specie descoperita pe teritoriul Romaniei, in anul 1890, de catre Gregoriu Stefanescu pe Valea Barladului, in localitatea Manzati, comuna Ibanesti, are 4,5 metri inaltime si 3,5 metri lungime. La acel moment, a fost primul schelet aproape complet al unui Deinotherium. A fost nevoie de 15 ani de sapaturi pentru a fi dezgropate aproape toate oasele din scheletul fosilizat al exemplarului. Pentru montarea lui pe suport metalic, in 1906, profesorul Stefanescu l-a adus in tara, pentru trei luni, pe renumitul restaurator belgian Louis de Pauw. Expus de cativa ani chiar in sala centrala a Muzeului „Antipa”, scheletul este o piesa de valoare stiintifica mondiala, importanta pentru cunoasterea faunei preistorice, fiind si un exponat de exceptie din patrimoniul cultural detinut de Romania.

Numele sau, alcatuit din cuvinte de origine greaca, ar insemna, in traducere, «animal infricosator urias». Trebuie sa stiti ca era erbivor, in ciuda staturii sale uriase, de peste patru metri inaltime si aproape tot atat lungime – adica era inalt cam cat o casa cu un etaj! Se hranea cu aproximativ 400 kilograme de plante pe zi, adica, in medie, hrana a 40 de cai sau a doi elefanti pe zi. Vedeta noastra, Deinotherium Gigantissimum, a disparut cu peste doua milioane de ani in urma, iar scheletul sau a fost descoperit pe teritoriul actual al judetului Vaslui, in 1890, de geologul si paleontologul Gregoriu Stefanescu. Duminica, 10 februarie, este ziua de nastere a profesorului si academicianului, nascut in 1836. Acest urias teribil si infricosator este inrudit cu elefantii actuali, le este un fel de var, pentru ca au urmat linii evolutive diferite. Caracteristica genului Deinotherium este prezenta fildesilor arcuiti in jos si fixati pe maxilarul inferior. La elefantii actuali, fildesii, situati pe maxilarul superior, sunt arcuiti in sus. Caninii erau absenti, iar trompa era un organ musculos, foarte mobil, rezultat din alungirea si concresterea nasului cu buza superioara. Rolul coltilor in hranire a fost intens dezbatut. Este posibil ca, pe langa frunze, ramuri, coaja moale a copacilor, Deinotherium sa se fi hranit si cu parti subterane ale plantelor – radacini si tuberculi, folosindu-si, pentru scoaterea lor din pamant, fildesii. O alta explicatie posibila este ca fildesii aveau un rol in timpul reproducerii pentru ca aratau care mascul este mai puternic, deci mai «indreptatit» sa-si gaseasca pereche”, spun reprezentantii muzeului.

Trebuie mentionat ca, in seara zilei de 4 martie 1977, scheletul exemplarului de Deinotherium Gigantissimum s-a prabusit in urma teribilului cutremur. Restauratorul muzeului din acea vreme, Nicolae Puscasu, a izbutit sa refaca montajul scheletului la capatul a 34 de saptamani de munca, astfel ca, la 22 noiembrie 1977, vizitatorii au putut sa admire din nou piesa cea mai pretioasa a muzeului bucurestean.

Gregoriu Stefanescu (1836-1911) a fost geolog si paleontolog roman de talie mondiala, studiind la Universitatea Sorbona din Paris. Dupa intoarcerea in Romania, a fost profesor de stiinte naturale la liceele Sf. Sava si Matei Basarab (1863) si a scris primul manual de zoologie din Romania (1865). Este numit membru titular al Societatii Academice Romane din 1876. In timpul campaniilor sale geologice, descopera numeroase piese fosilizate de plante si animale, din diferite perioade geologice (din Mezozoic pana in Cuaternar), astazi, piese din patrimoniul stiintific al Muzeului „Antipa”.

Adriana Susnea

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.