Traditii de Boboteaza si Sf. Ion

0
839

Boboteaza sau Botezul Domnului este sarbatoarea celebrata de crestini cu mare drag, fiind a doua sarbatoare din ciclul zilelor de mare sarbatoare ale noului an, celebrata in ziua de 6 ianuarie, este sarbatoarea care marcheaza purificarea prin apa, lustratia generala ce urmeaza in urma alungarii tuturor fortelor ostile si malefice, apropierea sfarsitul zilelor infrigurate, dar si al sarbatorilor de iarna si totodata, al celor dedicate nasterii lui Iisus Hristos.

Semnificand botezul lui Iisus Hristos in apa Iordanului de catre Sf. Ioan Botezatorul sarbatoarea in ciuda vechimii este legata prin semnificatie, simboluri mistice crestine si pagane de traditii si obiceiuri frumoase prin ineditul lor si semnificatia profunda ce a fost pastrata acestei sarbatori de catre crestinii ortodocsi, cat si cei catolici care are darul de a umple sufletul oamenilor cu dragoste si sa alunge spiritele rele.

Domnul nostru Iisus Hristos, dupa intoarcerea sa din Egipt, vietuia in Galileea, in cetatea sa, Nazaret, unde crescuse, tainuindu-si inaintea oamenilor puterea si intelepciunea Dumnezeirii Sale pana la varsta de treizeci de ani, pentru ca nu era ingaduit cuiva dintre iudei mai inainte de treizeci de ani sa aiba randuiala de dascal sau de preot. Apoi implinindu-se cei treizeci de ani si venind vremea dumnezeiestii Lui aratari, „a fost cuvantul lui Dumnezeu catre Ioan, fiul lui Zaharia, in pustie, trimitandu-l pe el ca sa se boteze cu apa“. Deci ascultand Ioan cuvantul lui Dumnezeu, a venit in partile Iordanului, propovaduind botezul pocaintei, pentru iertarea pacatelor.

Pe langa intelesurile sale crestine insa, Boboteaza are si o serie de traditii si obiceiuri specifice poporului nostru. De Boboteaza se trag focuri de pusca si de pistoale, la biserica atunci cand ies preotii cu crucea spre a face agheasma, zicand ca picioarele Mantuitorului au fost pe acea lespede ce se afla in apa Iordanului, pe care era facut zapisul de greseala lui Adam. {i cand a calcat Mantuitorul pe ea, a pocnit, cum se aud pustile acum la noi.

Se spune ca atunci cand Ioan Botezatorul a venit la rau ca sa boteze Domnului Iisus Hristos, ca cel ce a luat asupra Sa pacatele a toata lumea, diavolii au venit cata frunza si iarba, trasnind si pocnind pe apa Iordanului, ca se auzea cine stie de unde zgomotul, pentru a intrerupe ceremonia Botezului. Dar Dumnezeu a randuit ca preotii sa citeasca si sa sfinteasca apa, iar cand au inceput oamenii a impusca si-a striga „Chiraleisa”, termen ce provine din neo-greaca insemnand „Doamne, miluieste!”, gheata s-a rupt sub diavoli si cu totii au cazut in apa si s-au inecat; de aceea acum nu mai sunt asa de multi. Pe cei care au mai ramas ii omoara Sf. Ilie cu tunul, iar la om nu mai au voie sa vina.

La Boboteaza, cand cufunda preotul crucea in apa, toti dracii ies din ape si ratacesc pe campuri pustii pana ce trece sfintirea apelor. {i nimeni nu-i vede, afara doar de lupi, care se iau dupa dansii si unde-i ajung, acolo ii si omoara. Din cauza aceasta se spune in popor ca nu e bine sa se lase in ziua de Boboteaza rufe intinse la uscat, caci se crede ca, atunci cand se impusca din pusti, in decursul sfintirii, precum si cand striga oamenii dupa sfintirea apei „Chiraleisa” omul capata putere, se simte mai tare si mai cu curaj pe cand Uciga-l-Crucea, fiarele salbatice si toate blestemele de pe oameni se imprastie, se refugiaza la locasurile lor prin padure, anul ramanand curat pana la Sf. Andrei, cand fiarele salbatice revin si raman pana la Craciun cand le alunga din nou baietii cu colindele, cu pocnetele de bice si cu plugusorul. De mult la Botezul Domnului se facea copca pe garla, ca si azi, iar Voda mergea cu alai la marginea apei ca si astazi. Dupa ce crucea era cufundata in apa, doi sau mai multi oameni se aruncau dupa dansa. Cine o prindea, acela capata bacsis bun de la Voda. Cei ce se aruncau erau din cei bolnaviciosi. Dupa ce scoteau crucea din apa, se insanatoseau. {i astazi se mai arunca tinerii mai curajosi in apa dupa cruce. Din momentul in care preotii sfintesc apa, atunci toate apele, curgatoare sau statatoare, raman sfintite, timp de doua saptamani, in unele zone se spune ca chiar si sase saptamani.

In seara de 6 spre 7 ianuarie se strang mai multi tineri in fata bisericii si se pregatesc de iordanit. Apoi a doua zi de dimineata, tinerii calare pe cai frumos impodobiti purtand in maini un steag, merg pe la casele oamenilor, botezand steagul cu apa din fantana.

Unul din tineri, si anume conducatorul, care pe alocuri poarta numele de popa, duce caldarusa cu agheasma, in care-si strang banii, iar ajutoarele din alai poarta unul saculetul de tamaie si legatura de busuioc, de care este legat un clopotel, cu care „iordanesc” pe oameni, si un altul, sau mai multi daca satul e mare, poarta o tepusa de lemn, pe care vor strange bucati de carne. Dupa ce stropeau casa cu apa si aruncau tamaie pe acoperis, rosteau o urare de belsug si prosperitate: „Cum aruncam apa, Asa sa fie holda bogata.” Dupa ce sfintesc si apa din fantana, canta Iordanul, aceleasi cuvinte pe care le rosteste preotul in ajunul Bobotezei, boteaza cu busuiocul pe toti membrii familiei, cu apa sfintita pe cap, iar dupa aceea, luandu-i pe toti de-a randul in brate, ii ridica in sus de trei ori rostind: „In Iordan, botezandu-te / Domnul, cu crucea lui cea sfanta/ La anul sa fie / An mai bogat / Mult mai curat.” Dupa care inconjura stropind cu agheasma casa, grajdurile si alte acareturi, pentru a nu se apropia serpii.

In unele locuri stapanul casei, daca se simte puternic, cere capeteniei sa i se aduca un iordanitor a se lupta cu el. Prin lupta cu iordanitorii, gazda se facea mai tare, dobandind putere, caci se credea ca in lupta cu iordanitorul, in timpul luptei, este ajutat de Sf. Ioan. Spre seara tinerii se aduna la marginea satului pentru o intrecere de cai sau „incurarea” lor. In felul acesta se aflau caii iuti sau lenesi dupa care fac apoi o parada prin tot satul.

Ionii si Ioanele, iordanitorii, ii duc in brate cu de-a sila la garla sau la fantana ca sa-i scalde iar in unele parti se aduna in aceasta zi baietii si fetele anume la fantani, unde le toarna cu ciutura apa in cap celor care vin la fantana dupa apa. Sunt iertati doar cei ce le daruiesc cate ceva.

In noaptea de Boboteaza gospodarii de la sate scot mesele in curte, langa fantana, unde mananca, joaca, chiuie si se veselesc. In nordul tarii era mai inainte datina ca tineretul sa aprinda un foc mare ritualic, din paie. crengi si frunze uscate pregatite dinainte. Cand flacarile focului se inaltau tinerii prindeau a juca hora in jurul lui ca apoi sa sara pe deasupra flacarilor. Focului acesta, ca si jucatul ritualic imprejurul lui se numeau „Ardeasca“ si este o parte componenta a unor ritualuri magice de „imbarbatare“ a soarelui in drumul lui spre anotimpul calduros, ritualuri ce se regasesc, in ceremonialul Lasatului de Sec. Este obiceiul, ca de la acel foc, sa fie aprinse si arse partial niste bucati de carpe, care ulterior se pastreaza, in speranta ca ar fi bune de leac, afumandu-se cu ele la nevoie cei ce sufera de vatamatura si de dureri de urechi. Totodata pentru evitarea bolilor de urechi, de la Boboteaza, nu se mai spune Plugusorul si nici colinde. Femeile fac o turta de cenusa framantata cu agheasma si o pastreaza pentru tot anul, spre a sfinti cu ea vasele care s-ar intampla sa se spurce in cursul anului.

In timpul slujbei de sfintirii apelor, satenii de la mic la mare, se spalau cu apa de rau in credinta ca astfel vor fi rumeni si sanatosi tot anul. In ziua de Boboteaza se boteza cu agheasma samanta de pus sub brazda iar cine isi stropeste cu agheasma pusca, va avea succes la vanatoare. De Boboteaza, unii oameni iau o mana de grau si-l arunca in pod, zicand: „Sa dea Dumnezeu sa creasca graul asa de mare ca pana in pod“.

Traditia populara spune ca la Boboteaza se deschide cerul si ingerul pazitor ii spune celui de insurat sau celei de maritat incotro ii va fi norocul. Se spune ca daca de Boboteaza, dimineata, inainte de sfintirea apei, un flacau sau o fata se impiedica, aluneca si cade, acea persoana se va casatori in acel an. Daca o fata vede mai intai, printre flacaii ce se duc sau se intorc de la sfintirea apei, pe unul calare pe un cal alb, e semn ca se va marita in caslegile acelea sau in anul acela. Acum este semnalul ca flacaii sa mearga pe la casele fetelor de maritat in petit. In ziua de Boboteaza, fetele vor sa fie stropite cu agheasma in credinta ca imprastie popa cu busuiocul petitorii in toate partile.

In aceasta zi sunt interzise certurile in casa, vorbele urate, sudalmile si dracuirile si nu se da nimic cu imprumut.

In ziua de Boboteaza, credinta populara spune cum ca mamele care au avut nenorocirea sa nasca copilul mort sau carora le-au murit copiii mai inainte de a fi fost botezati, pentru a nu li se transforma copiii in moroi, iau agheasma si se duc impreuna cu preotul si toarna peste mormantul acelor copii, ca sa ii boteze, numindu-i numai Ion sau Ioana in credinta ca, daca vor urma trei ani la rand, acest ritual la Boboteaza, pot fi socotiti botezati si trecut in randul celorlalti crestini morti.

Alt aspect important al sarbatorii, avand aceeasi imagine, de granita temporala intre doua anotimpuri „deschiderea cerurilor“, este sustinut de numeroase credinte populare din domeniul meteorologiei: previziunile se bazeaza tocmai pe existenta acestui moment de cotitura, pe intoarcerea catre anotimpul calduros. Daca dimineata de Boboteaza va fi promoroaca si sunt turturi pe la stresini, primavara va fi timpurie si frumoasa iar in cursul zilei de va fi vreme frumoasa are sa fie belsug si sanatate. In ziua de Boboteaza crivatul de va sufla cu putere, va fi un an imbelsugat. Daca vremea la Boboteaza este geroasa, dupa iesirea cu Iordanul se va inmuia iar daca vremea a fost blanda, se va inaspri. In traditia populara se spune ca pana la Boboteaza e dricul iernii, de la Boboteaza crapa gerul iar iarna e pe duca.

In popor se spune ca: „Daca am dat Boboteaza la spate, nu-mi mai este frica de iarna, am pus mana pe primavara!“.

Dupa Boboteaza a doua zi se serbeaza Sfantului Ion Botezatorul sarbatoare cunoscuta in popor si sub numele de “Sfant-Ion”, „Inaintemergatorul Domnului” sau „Soborul Sfantului Prooroc Ioan Botezatorul” si marcheaza punctul final al sarbatorilor de iarna si reprezinta totodata si incheierea oficiala a sezonului rece deschis la Sfantul Nicolae, pe 6 decembrie. Este o luna de iarna autentica nu numai prin dificultatile ei dar si prin cumularea de sacralitate cu sarbatori importante intr-un ciclu de treizeci de zile.

Sfantul Ioan Botezatorul, a fost cel mai mare om care s-a nascut pe pamant din femeie, dar cel mai mic in Imparatia Cerurilor. El s-a nascut cu sase luni inaintea lui Iisus Hristos, in cetatea Orini. Parintii Sf. Ioan Botezatorul au fost Zaharia si Elisaveta, rudenie a Fecioarei Maria. Elisaveta nu putea avea copii caci era neroditoare. In timp ce oficierii slujbei, lui Zaharia i s-a aratat Arhanghelul Gavril, care il instiinteaza ca nevasta sa, Elisaveta va avea un copil si inca din pantecele mamei sale se va umple de Duh Sfant. Arhanghelul ii mai spune ca numele copilului sau va fi Ioan. Pentru ca nu a crezut spusele ingerului, Zaharia ramane mut pana la nasterea fiului sau. Dupa ce Elisaveta a nascut, Zaharia a spus ca numele copilului va fi „Ioan”. La varsta de 30 de ani, Ioan Botezatorul a primit chemarea.

Misiunea pe pamant a Sfantului Ioan a fost aceea de a pregati poporul pentru primirea lui Mesia si de a-L descoperi pe Acesta si a-L face cunoscut poporului lui Israel. Mesajul pe care Sfantul Ioan il transmitea era „Pocaiti-va, ca s-a apropiat imparatia cerurilor!’’.

Evanghelistul Ioan reda marturia Botezatorului: „Cel ce m-a trimis pe mine sa botez cu apa, Acela mi-a spus: Peste care vei vedea Duhul pogorandu-Se si ramanand peste El, Acesta este Cel ce boteaza cu Duhul Sfant. {i am vazut si marturisit ca El este Fiul lui Dumnezeu’’ .

Sfantul Ioan a fost un model al smereniei, un indreptar pentru fiecare dintre noi spre a ne birui mandria si de a avea capacitatea de a ne jertfi pentru aproapele nostru, asa cum a facut el pentru Iisus Hristos si cum singur marturiseste ca „Eu trebuie sa ma micsorez, iar El trebuie sa creasca.”

In fiecare an, pe 7 ianuarie sarbatorim Soborul Sfantului Ioan Botezatorul. Biserica noastra crestin-ortodoxa i-a inchinat Sfantului Ioan Botezatorul mai multe date la care este praznuit si anume pe 23 septembrie se sarbatoreste zamislirea lui. Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul este sarbatorita in fiecare an pe 24 iunie, taierea capului pe 29 august, prima si a doua aflare a capului sunt praznuite pe 24 februarie, iar a treia aflare a capului pe 25 mai.

Dupa cum este obiceiul, Biserica a randuit ca dupa unele mari sarbatori ale Mantuitorului sau ale Maicii Domnului, in ziua care urmeaza praznicului sa fie cinstit principalul personaj secundar al marii sarbatori. Astfel, in ziua dupa Botezul Domnului se face praznuire de sfantul Ioan Botezatorul si Inaintemergatorul Domnului, cel mai mare dintre profeti, glasul care striga in pustie „Gatiti calea Domnului, drepte faceti cararile Lui !”, turtureaua pustiei care a bine-vestit primavara harului, faclia Luminii dumnezeiesti, rasaritul ce a vestit pe Soarele Dreptatii, ca un inger pamantesc si om ceresc, care sta la granita dintre cer si pamant si uneste Vechiul si Noul Testament.

Trimis de Dumnezeu in desert sa anunte vestea cea buna a venirii lui Mesia Hristosul, si sa pregateasca calea lui Iisus, Ioan isi implineste misiunea botezand pe Iisus in apele Iordanului.

In traditia populara unele sate din nord inca se mai practica obiceiul Vergelului sau spargerea Craciunului si se manifesta prin ospetele si manifestarile orgiastice care pastreaza amintirea manifestarilor specifice cultului zeului Dionisos, iar in nord aceiasi petrecere zgomotoasa a femeilor casatorite, organizata in aceiasi zi este numita Ziua Femeilor, Iordanitul sau Tontoroiul Femeilor, de fapt, un ritual strict, o petrecere a nevestelor batrane care primeau in grupul lor pe cele mai tinere. Fetele de maritat pregateau cosuri cu mancare si bautura si insotite de feciorii din sat, care platesc muzicantii, merg in curtea unde se tine Vergelul. In hora intra fetele care se vor marita in cursul anului, petrecerea incheindu-se cu o masa mare care, de asemenea, curma oficial sirul sarbatorilor de iarna. Dimineata ospatul se incheia cu deplasarea tuturor participantilor la rau si stropirea lor cu apa. In paralel se practica si „Iordaneala’’, adica stropitul oamenilor cu agheasma noua, luata de la biserica in ziua de Boboteaza, pentru a fi feriti de boli in decursul anului.

De Sfantul Ioan Botezatorul in putine zone mai dainuie un alt obicei frumos mostenit din practicile pagane, numit „Zauritul” sau „Udatul Ionilor” la persoanele ce poarta acest nume sfant. La portile tuturor care au acest nume se pune un brad impodobit, iar acestia dau o petrecere cu lautari. Mai mult, cei care au acest nume sunt purtati cu mare alai prin sat pana la rau, unde sunt botezati sau purificati. Se spune ca daca un flacau a fost „iordanitor” un an, trebuie sa continue trei ani la rand.

Traditia mai spune ca de Sfantul Ioan toata lumea trebuie sa fie vesela, sa petreaca pentru ca cine nu se veseleste in aceasta zi va fi trist tot timpul anului.

Sfantul Ioan fiind protectorul copiilor sarbatoarea se tine pentru ca pruncii sa se nasca sanatosi, fara malformatii sau diformi.

Crestinii respecta aceasta zi si o sarbatoresc asa cum se cuvine pentru a fi sanatosi si feriti peste an de necazuri, pentru a avea noroc si spor in ceea ce fac si sa le fie ferite gospodariile de foc si animalele de fiarele salbatice

Credinta populara spune ca dupa Sfant-Ion se duce neaua „se boteaza gerul”, adica se inmoaie frigul si incepe sa se faca mai cald. Daca iarna a adus-o Sfant-Nicoara cu cal alb, Sfant-Ion va merge pe cal negru, adica va duce iarna.

Daca in aceasta zi va fi ger, vitele vor fi sanatoase peste an.

Ioan este un nume iudaic: „Iohanan” prescurtare din „Iehohanan” ce se traduce prin „Dumnezeu s-a milostivit”. Foarte multi romani poarta numele de Ion (forma neaosa), Ioan sau Ioana sau diferite variante: Ionel, Nelu, Ionica, Nica, Ionut, Onut, Ionela, Nela, Ionica sau Oana, alcatuind cea mai bogata familie onomastica din Romania.

La multi ani tuturor cititorilor ce poarta numele Ion si al derivatelor sale!

Dan Horgan

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.