TRADITII SI OBICEIURI DE IGNAT

0
1123

Cu exceptia interdictiilor de a lucra, ce pot fi intalnite frecvent si in cazul altor sarbatori, o nota dominanta a sarbatorii o constituie prezenta patronului justitiar Ignatie, care pedepseste cu asprime si fara potrivnicie pe cei ce nu respecta sarbatoarea. Ignatul porcilor, Inatoarea sau Craciunul tiganilor este cu siguranta una dintre cele mai mari sarbatori de iarna ale lunii decembrie, in care demonismul ritualic devine o certitudine. Cu reminiscentele ei, cu multiple detalii, pastrate pana in ziua noastra, voalate pe ici pe colo de catre latura gastronomica sau spectaculara, ziua de Ignat face inca o data dovada de validitate a sarbatorilor pagane in calendarul popular al taranului roman. Acum incepe perioada sarbatorilor de iarna, care impune interdictii specifice ale torsului si spalatului.

Se povesteste despre acest dumnezeiesc Ignatie, de Dumnezeu purtatorul, pe vremea cand era inca prunc, iar Domnul nostru Iisus Hristos vietuia in acea vreme cu oamenii pe pamant si invata pe popoare despre imparatia lui Dumnezeu; atunci si parintii acestui prunc, stand acolo Sf. Mc. Ignatie Teoforul aproape in popor si ascultand cuvintele cele dumnezeiesti care ieseau din gura Mantuitorului, si avand cu dansii pe acest fiu, Domnul s-a uitat la dansii si, chemand la sine pe pruncul Ignatie, l-a pus in mijloc si, cuprinzandu-l, l-a luat pe maini, zicand: „De nu va veti intoarce si nu veti fi ca pruncii, nu veti intra in imparatia cerului; si cine va primi pe un copil ca acesta in numele meu, pe mine ma primeste“. Pentru aceasta s-a numit sfantul Ignatie purtator de Dumnezeu, ca a fost purtat de mainile intrupatului Dumnezeu. S-a numit purtator de Dumnezeu si pentru aceasta ca el purta pe Dumnezeu in inima si in gura sa, fiind vas ales, asemenea lui Pavel, care a purtat numele lui Dumnezeu inaintea limbilor si imparatilor.
In popor se povesteste ca Sf. Ignat este sfantul fara de cruce si fara de copii pana la adanci batranete. Dar abia atunci insa nevasta ii ramane grea, fara ca el sa stie. Fiind sarac lipit, n-avea nici porc de Craciun. Dar intr-una din zile se intalneste cu un strain care ducea in targ o turma de porci. Sf. Ignat il intreba cu cat vinde unul. Strainul ii fagadui pe toti, numai cu conditia sa-i dea aceea ce el nu va sti ce are acasa. Era vorba de copilul din femeie, caci strainul se spune ca ar fi fost insusi diavolul. Sfantul a primit bucuros, caci nu credea ca acasa sa aiba ceva despre care sa n-aiba deloc cunostinta. Cu aceasta invoire, ei se despartira. Nu trecu mult si Dumnezeu veni acasa la Ignat si il certa pentru fapta ce facuse. Cand sfantul auzi ca e vorba de copil, incepu a se jeli cu toata durerea sufletului, iar Domnul, vazandu-l, il mangaie si ii promise ca-l va mantui. Seara veni diavolul sa-si ia plata. Dar ajutat de bunul Dumnezeu reuseste sa pacaleasca pe diavol si astfel sa pastreze copilul. Sf. Ignat e vestitorul Nasterii. Se tine pentru ca Nascatoarea de Dumnezeu a simtit prima oara sarcina. Traditia populara vorbeste ca Sf. Ignat ar fi fost frate cu Mos Craciun. Pentru credinta lui in viitorul imparat al lumii, paganii i-au taiat mainile de la incheieturi. Plangandu-se catre Maica Domnului, cand ea nascuse pe Iisus in iesle, aceasta i-a spus sa-si spele boantele in scalda copilului. Ascultand-o, i-au crescut mainile la loc. Sf. Ignat a venit la usa unui batran si i-a spus ca dupa el vine si mosu-sau Craciun cu barba alba, sa taie tot omul cate un porc pentru copii. De aici in traditia noastra populara obiceiul ca in aceasta zi alt nimic sa nu faca oamenii decat sa-si taie fiecare cate un porc de ziua de Ignat.

In trecutul indepartat se spune ca ar fi cerut jertfe umane, sacrificiul a fost inlocuit treptat cu cel animal, (porcii sau gainile, de preferat negre, fiind vorba de un patron al porcilor si al pasarilor), in unele cazuri fiind suficient chiar si un simulacru. In popor se spune ca cine nu taie porc sa taie cel putin o pasare, ori sa intepe creasta de la o gaina neagra, ca sa dea sangele. E bine sa se vada sange in ziua de Ignat, ca numai asa casa si familia va fi ferita de boli. Sf. Ignat este sfantul care vindeca porcii de boala grea, arata si le spune porcilor ca au sa moara si totodata le ia sufletele.

Sacrificiul ritual, instituit exemplar chiar de catre sfant, este sustinut atat de obiceiul „pomana porcului“ si implicit consumul ritualic al jertfei, cat si de credintele care justifica ritualul prin perpetuarea speciei animalului de sacrificiu. Prin unele zone ale tarii in aceasta zi erau sacrificati doar porcii negri de la care se opreste sange amestecat cu faina de mei si fiere, pentru vindecarea bolilor si a frigurilor dar si pentru obtinerii de remedii magice, in timp ce jertfa sacramentala se aducea mai tarziu in ajunul Craciunului sau in functie de zona, dupa Craciun.

In unele locuri in aceasta zi (uneori chiar in ziua de Craciun) sunt taiati porcii, si nu in timpul postului, ca nu cumva sa se spurce vreun vas sau vreun blid cu carne de porc, si astfel sa se spurce cu de frupt si cei din casa. La taiere nu trebuie sa stea in preajma nimeni din cei care sunt milosi din fire, caci se crede ca porcul moare cu greutate, iar carnea unui asemenea porc nu va fi buna. Cand se injunghie porcul, cel ce-l taie, precum si cei din jurul lui isi fac cruce cu sange, ca sa fie sanatosi si rosii peste an. Ca sa nu se stinga samanta porcilor, gospodina smulge parul de coama porcului, care, dupa ce este inmuiat in sange, se pastreaza. Cine vrea sa stie greutatea unui porc, sa-i cantareasca numai capul; restul de carne va fi de zece ori mai greu decat capul.

Porcii care se taie la Ignat, dupa ce se parlesc, se cresteaza mai intai la ceafa, ca o cruce, apoi se presara sare, ca sa fie carnea lor primita de Dumnezeu, cand va da din ea de pomana, si sa nu se strice. La Ignat, cand se taie porcii, se baga mai intai capatina in casa, cu ratul inainte, ca sa mearga treaba bine si sa aiba parte de porci buni pentru anul viitor.

Prin unele parti lucrul este ingaduit numai dupa ce femeia a vazut sange de orice soi de vietate, ori sange de porc negru. Traditia populara spune ca in noaptea dinspre Ignat porcii ar visa margele rosii la gat si cutit. Porcul care n-a fost taiat in ziua de Ignat nu se mai ingrasa, nu mai pune carne pe el si se spune ca ar veni lupul si-l mananca din batatura. Din fiecare porc taiat in aceasta zi i se daruieste Sf. Ignat o bucata de carne. Ignatul este o sarbatoare care se tine pentru sederea clostilor pe oua si pentru a avea noroc si la pasari. In aceasta zi e obiceiul ca primul barbat sau femeie ce vine de dimineata in casa se pune jos pe o mana de paie, sa cloncaneasca ca o closca, ramanand cu ideea ca la caderea clostilor, ele, sa stea pe oua si sa scoata toate ouale puse.

Fetele, pana nu isi fac un semn in frunte cu sange de porc, mai ales negru, nu lucreaza la lucrurile de casa, zicand ca li se molesesc mainile precum carnea de porc. Cine lucreaza in aceasta zi se spune ca porcii li se vor imbolnavi. Femeile nu lipesc, nu cos, nu taie cu foarfecele in aceasta zi ca sa nu nasca copiii palizi si pociti iar porcii sa nu rame prin bataturi sau sa rupa rufele peste an.

Nu e iertat femeilor care alapteaza ca sa toarca, sub cuvant ca „nu se cade a ridica furca inaintea crucii“ si se cade a toarce numai babele si fetele. Cand s-a imbolnavi cineva in aceasta zi se spune ca nu mai scapa de moarte. Cine lucreaza cade in boala de ameteala, se loveste, face bube pe fata, se taie sau se inteapa si igneaza (face niste convulsiuni), ca porcii cand se taie.

Sf. Ignat e rau de incendiu, condusi de credinta ca sfantul a fost pus pe jeratic de tortionarii pagani.
La taiatul porcului, dupa grosimea splinei, se prevesteste greutatea iernii. Cand peste tot e una de groasa, va fi iarna tot una de grea, de la inceput pana la sfarsit; daca-i la un capat inainte sau inapoi mai groasa, iarna va fi la inceput sau la sfarsit grea. De va fi mai umflata la mijloc, si iarna va fi mai grea la mijloc.

De Ignat piseaza femeile grau, ca sa aiba de impartit la Craciun. Se fac turte, numite scutecele Domnului Hristos, pe care le mananca in ajunul Craciunului cu miere si nuca. Incepand de la Ignat si sfarsind cu zilele Craciunului, prin unele parti, incepand cu intaia zi a Craciunului, tinerii umbla cu turca, capra sau brezaia pana in ziua de Anul Nou cand moare ritualic turca.

Sa speram ca aceste frumoase traditii vor mai dainui si peste ani.

Dan Horgan

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.