PAN HALIPPA – SUB CRUCEA APOSTOLATULUI UNIONIST

0
1340

Omul politic, poetul si publicistul Pantelimon Halippa este unul dintre principalii arhitecti ai Miracolului de la 1918. Este insa incorect sa punem pe cantar aportul fiecaruia dintre artizanii Unirii, pentru a vedea care-i mai mare. Insasi biografia fiecaruia protesteaza contra unei asemenea atitudini mercantiliste. Uniti in cuget si-n simtire, ei toti au stiut sa conlucreze, sa se asculte si sa-si canalizeze intr-o singura directie efortul colectiv. Ceea ce lipseste actualilor unionisti basarabeni, este tocmai spiritul de echipa. Unul umbla cu stampila Unirii in buzunar, altul se infasoara de trei ori in tricolor, cand iese la tribuna, al treilea isi inventeaza dosare de disidenta eroica la bucatarie, in lupta vrajmasa cu vampirii KGB-isti…

In ansamblul ei, Generatia Unirii demonstreaza cum poate fi exploatata la maximum economia Timpului: practic un an de zile oferit de Magistra Istorie, in detrimentul irosirii Timpului, de catre contemporani intr-un an, s-ar parea, favorabil la maximum Unirii – Anul Centenarului irosit!

Cunoscut, mai ales dupa numele scurt – Pan Halippa -, Pantelimon Halippa ramane a fi, tinand cont si de itinerariile sale fortate, un autentic Apostol al Unirii. Spiritul sau protestatar impotriva regimului de ocupatie s-a trezit in perioada studentiei de la Facultatea de Fizica si Matematica a Universitatii din Dorpat (Estonia), cand adera la greva generala a studentilor din Rusia, declarata in sprijinul primei revolutii ruse din 1905, cauza din care a fost exmatriculat, arestat si inchis intr-o inchisoare din Rusia.

Dupa eliberare, revine la Chisinau unde face legatura cu tinerii intelectuali Emanuil Gavrilita, Ioan Pelivan, Constantin Stere, Ion Inculet, Alexie Mateevici, Toader Inculet, Vasile Oatu, Simion Murafa, Andrei Hodorogea, care colaborau la gazeta „Basarabia”. Publica in acest ziar poemul lui Andrei Muresanu „Desteapta-te, romane”, fapt pentru care este iarasi arestat de vigilentele autoritati tariste, in 1906, si inchis intru-un penitenciar de sub Moscova.

Dupa doi ani de detentie in inchisorile din Rusia, Halippa se refugiaza la Iasi, inscriindu-se, in 1908, la Facultatea de Litere si Filozofie, pe care a absolvit-o in 1912.

In 1913, se intoarce la Chisinau unde fondeaza si editeaza, impreuna cu Nicolae Alexandri si cu ajutorul lui Vasile Stroescu, ziarul desteptarii basarabene „Cuvant moldovenesc” (din 1913) si revista bilunara cu acelasi nume.

Pe atunci viata politica din Rusia, a carei gubernie era Basarabia, fierbea. Pan Halippa simtea nevoia unei formatiuni politice prin care ar putea fi promovate ideile tinerilor care vedeau mai complex dezvoltarea natiunii. Fondeaza, in aprilie 1917, impreuna cu Vasile Stroescu, Paul Gore, Vladimir Herta si transilvaneanul Onisifor Ghibu, Partidul National Moldovenesc care-si stabileste drept directive de program autonomia Basarabiei, cu dreptul de autodeterminare nationala. Publicatia pleda pentru afirmarea spiritului romanesc si ideea de unire a Basarabiei cu Tara-mama, idee promovata cu indarjire de Halippa pe fundalul anarhiei declansate de revolutia rusa.

Intrucat Basarabia era parte a imperiului rus, orice miscare in gubernie trebuia coordonata cu conducerea centrala. Astfel, Congresul taranilor l-a delegat pe Pantelimon Halippa la congresul taranilor din intreaga Rusie. Intr-o delegatie de 15 persoane, Pan Halippa pleaca, in iulie 1917, la Petrograd, unde participa la primul congres general al sfaturilor (sovietelor) in cadrul caruia enunta decizia Partidului National Moldovenesc de desprindere a Basarabiei de Rusia si de imperiu, cerand forului respectiv sa adopte o hotarare de acceptare a autonomiei Basarabiei.

Avand mandate precise: pentru organizarea invatamantului in limba materna a elevilor, pentru organizarea sfaturilor populare a judetelor, a oraselor, satelor si a provinciei intregi, pentru declansarea reformei agrare si a celorlalte strategii politice si economice, Pan Halippa a promovat aceste strategii la Petrograd, tratand cu Kerenski, Lenin si Trotki problema basarabeana si obtinand acceptul lui Lenin care le-a spus: „Mergeti acasa si procedati asa cum va dicteaza interesul si momentul politic potrivit, dar faceti totul prin Sfatul Tarii al vostru. In ceea ce priveste deschiderea anului scolar de invatamant, adresati-va Romaniei de acolo, care va poate ajuta in toate problemele voastre – si cu cadre didactice, si cu manuale scolare”.

Reveniti de la Petrograd, Halippa si ceilalti patrioti, au actionat in directia folosirii oportunitatilor oferite de revolutia rusa: au inceput sa-si promoveze mai cu incredere ideile unirii si sa desfasoare mii de adunari prin sate si orase, explicand situatia politica, economica si culturala a Basarabiei. Basarabenii au cerut in repetate randuri ajutor Romaniei si Basarabia a fost auzita. Rezultatul actiunilor inaintasilor nostri a fost vizibil: la 2 decembrie, 1917 Sfatul Tarii a proclamat Basarabia ca Republica Autonoma Moldoveneasca; la 24 ianuarie, 1918 a fost proclamata independenta Republicii Autonome Moldovenesti; s-au organizat comitete in toate centrele de dislocatie ale armatelor rusesti, iar la Odessa s-au format „cohortele moldovenesti”; s-a luat decizia de a chema armata romana pentru a apara Basarabia de anarhia creata de iuresul retragerii armatei ruse de pe teritoriul respectiv; s-a votat reforma agrara, la 27 noiembrie 1918, si s-a renuntat la conditiile de autonomie a Unirii, acesti pasi fiind asumati de Pan Halippa, presedinte al Sfatului Tarii.

Pan Halippa a vazut cu propriii ochi reintregirea Tarii – visul poporului roman de a fi unit intr-o Romanie Mare, libera si independenta: a participat in calitate de delegat al Basarabiei la adunarile de la Cernauti si Alba-Iulia. A facut parte, impreuna cu dr. Daniel Ciugureanu, Stefan Ciobanu si Ion Pelivan, din delegatia care a dus la Iasi proclamatia Unirii Basarabiei cu Romania.

Dupa Unire, Pan Halippa este ales deputat si senator in Parlamentul Romaniei de legislaturile 1918-1934. Dupa 1918, a detinut mai multe functii inalte in statul roman, urmarind si sustinand neincetat dezvoltarea si propasirea culturala a Basarabiei.

In 1932, a editat si a condus revista „Viata Basarabiei”. Paralel a editat si un ziar cu aceeasi denumire, la care colaborau cele mai de seama nume ale culturii romane.

Guvernul sovietic nu a renuntat niciodata la teritoriul dintre Prut si Nistru, un teritoriu strategic pentru activitatea sovieticilor in centrul Europei, insistand vehement asupra retrocedarii Basarabiei. Alaturi de Iuliu Maniu, Ion Mihalache, Virgil Madgearu, dr. N. Lupu, Constantin I.C. Bratianu, Mihail Sadoveanu, Ion Petrovici, Octav Onicescu, Constantin Radulescu-Motru si alti oameni politici si de cultura, Halippa semneaza, la 6 august 1940, un memoriu de protest impotriva revizionismului rusesc.

In orice conditii a luat atitudine si a protestat energic, trimitand memorii Corpurilor Legiuitoare ale tarilor Europei, impotriva notelor ultimative din 26 si 27 iunie 1940, transmise de guvernul sovietic, prin care Romania s-a simtit nevoita sa cedeze Basarabia si nordul Bucovinei. Dar realitatea impusa cu tancul nu recunoaste litera dreptului international. In ziua de 24 august 1944, trupele sovietice au ocupat Chisinaul, iar peste cateva zile Uniunea Sovietica stapanea, din nou, teritoriile romanesti oferite sovieticilor de catre Hitler prin Pactul Molotov-Ribbentrop – un protocol secret neabolit pana astazi la nivelul justitiei internationale, un act prin care Basarabia redevine „captiva istoriei”, vorba lui Mircea Eliade, ramanand a fi captiva in continuare.

Cu regret, si Romania intrase in zona de dominatie a Uniunii Sovietice, instaurandu-se si aici regimul comunist. Sub cruda represiune impotriva basarabenilor si bucovinenilor, administratia sovietica le cerea imperativ sa se intoarca la locurile lor de bastina, unde erau acuzati de tradare de tara si de colaborare cu sistemele straine de spionaj. Comisia Aliata de Control fiind dominata de sovietici, ei erau cei care dictau sortile refugiatilor basarabeni si bucovineni. Pana in iunie 1945 au ajuns in Siberia 54.576 de refugiati din teritoriile cazute, din nou, sub ocupatia sovietica. Majoritatea membrilor Sfatului Tarii au fost vanati de copoii lui Stalin, iar fruntasii vietii politice din Basarabia au urmat drumul noii Golgote a lagarelor de exterminare din Siberia, Kazahstan si a celor de dupa Cercul Polar…

In noaptea de 5 spre 6 mai 1950, Pan Halippa a fost arestat si intemnitat la inchisoarea din Sighet, unde a stat pana la 26 martie 1952, cand a fost  predat, pe podul de la Ungheni, organelor sovietice. Tribunalul Militar din Chisinau l-a condamnat pe Pantelimon Halippa la 25 de ani de munca silnica in Siberia. Din Siberia, surghiunitul Halippa ii scria prof.Iorgu Iordan, ambasador al R.P.Romane, memorii in care il intreba: „De cand Siberia a ajuns colonie a Romaniei, ca eu sa fiu predat si tinut acolo si nu in tara noastra?”

Dupa aproape 4 ani irositi in 11 lagare ale GULAG-ului, revene in tara, in decembrie 1955, parcurgand drumul de la Moscova pana la Chisinau pe jos, sub escorta pe etape a paznicilor rusi. Dar nu ajunge acasa, ci la inchisoarea Gherla, unde a stat pana in 1957.

Pan Halippa stia „ca rusii incearca sa falsifice istoria in modul cel mai grosolan” si explica realitatea peste tot pe unde avea ocazia: „Realitatea este cu totul alta. Nu moldovenii sau valahii – cum spun ei (sovieticii) – sunt slavi romanizati, ci slavii au ocupat Basarabia si prin toate mijloacele de care dispun staruie sa rusifice elementul bastinas daco-roman ce formeaza majoritatea populatiei din aceasta provincie. Acesta este adevarul etnic si istoric!”.

Pe tot parcursul vietii sale, Pantelimon Halippa nu a incetat sa spere in posibilitatea refacerii unitatii teritoriale romanesti, manifestand o preocupare permanenta pentru a „intretine focul viu” fata de problema Basarabiei si Bucovinei. In repetate randuri, a adresat conducatorilor statului roman memorii in care a expus detaliat situatia istorica si juridica a Basarabiei. S-a adresat, de asemenea, liderilor si diplomatilor straini scotand in vileag nelegiuirile regimului bolsevic asupra romanilor basarabeni. La Conferinta de Pace de la Paris, Pan Halippa a pus transant problema necesitatii sustinerii dreptului istoric al Romaniei asupra Basarabiei si Bucovinei de Nord.

Astfel, din 28 iunie 1940, de cand Stalin a smuls Basarabia si Bucovina din trupul Tarii, Halippa a imbracat camasa lui Nessos. Dar, in ciuda oricaror intemperii, cauza, pentru care au luptat inaintasii nostri, este inca vie in Basarabia si dorinta de a fi cu Tara este in crestere, doar ca ne despart dusmanii despre care vorbea Pan Halippa inca la Congresul Militarilor Moldoveni din 20 octombrie 1917: „Vrajmasii nostri stau la hotare – vrajmasi cata frunza si iarba, la spatele nostru si inauntrul tarii noastre, dar cel mai mare dusman este in mijlocul nostru. Acesta este NEUNIREA. Fratii mei! Biruiti acest strasnic dusman si noi vom birui totul.”

Aceasta fraza testamentara a lui Pan Halippa nu si-a pierdut, din pacate, actualitatea. Si nu ne dorim ca acest adevar sa ramana a fi valabil in continuare. Timpul ne indeamna sa intreprindem actiuni concrete ca sa invingem capcana istoriei.

Asa sa ajute Dumnezeu!

Ion Hadarca, senator de Vaslui

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.