Ion Buzdugan – Clarvazatorul

0
679

In contextul Anului Centenar, voi sa evoc, aici si acum, figura emblematica a lui Ion Buzdugan, poet, publicist si traducator de opere literare, unul dintre fauritorii charismatici ai unirii Basarabiei cu Romania si unul dintre autorii Declaratiei de Unire de la 27 martie 1918. Precum atesta biografia, acest fecior de tarani razesi din Branzenii Vechi, judetul Balti, s-a pregatit cu toata fiinta de momentul crucial al vietii sale si al istoriei noastre centenaro-milenare spre care ne-a purtat destinul.

Inainte de Primul Razboi Mondial, Ion Buzdugan a studiat literele si dreptul la Universitatea din Moscova. Licenta si-a luat-o la Universitatea din Iasi si mai apoi devine doctor in economie politica al Universitatii din Cernauti. In timpul Razboiului a fost inrolat in armata tarista, unde in calitate de sublocotenent a luptat pe Frontul Romanesc. Aici stabileste relatii de prietenie cu ofiteri si soldati romani, participa si ia atitudine la mitingurile spontane rabufnite in armata rusa in disolutie. Pretutindeni apara curajos si cu putere cauza emanciparii nationale.

In anul zbuciumat, 1917, aduce primele mari servicii statului si culturii romane. Pe front, salveaza viata ostasului Camil Petrescu, scotandu-l de sub mormanul de pamant dupa explozia unui obuz si, astfel, devin prieteni pe viata. Dupa cum marturisesc istoricul Nicolae Iorga si publicistul Pamfil Seicaru, Ion Buzdugan, impreuna cu Anton Crihan, sunt cei care au prevenit atentatul impotriva regelui Ferdinand pus la cale de teroristii bolsevici incartiruiti la Socola. Un comando de asa-zisi revolutionari planuia inlaturarea Suveranului, „ori mai mult decat atat”, instaurarea asa-zisei „republici sovietice de la Iasi”.

Revenit in Basarabia, Ion Buzdugan se dedica trup si suflet miscarii nationale. Din partea Comitetului Ostasesc Moldovenesc este ales, la 21 noiembrie, membru al Sfatului Tarii, iar la 22 noiembrie – secretar al Sfatului, functie pe care a detinut-o pana la 21 noiembrie 1918, cand Sfatul Tarii isi inceteaza activitatea.

A contribuit la organizarea primului Parlament legitim basarabean si a optat pentru autonomia Republicii Democrate Moldovenesti. In perioada violentelor declansate de grupurile armatei rusesti bolsevizate, aflate in retragere, Ion Buzdugan, impreuna cu Ion Pelivan, Anton Crihan, Pan Halippa si altii, au plecat pe cai diferite, in noaptea de 6 spre 7 ianuarie 1918, spre Iasi, pentru a grabi venirea trupelor romane salvatoare.

In calitatea sa de Secretar general si de membru al prezidiului Sfatului Tarii, Ion Buzdugan la timp si transant a pus problema desprinderii definitive de imperiul rus, devenit intre timp imperiu bolsevic. Actul de la 24 ianuarie 1918 prin care Republica Democratica Moldoveneasca isi declara independenta de fosta metropola este si opera lui Ion Buzdugan.

La 27 martie 1918, anume Ion Buzdugan este cel care pledeaza pentru votul deschis, evident, votand si influentand decisiv alegerea facuta: „Las ca poporul nostru, tara noastra si toata lumea sa stie ca noi, romanii basarabeni, care am suferit un veac intreg sub jugul tarismului rus, toti dorim Unirea cu fratii nostri de peste Prut, ca noi vroim sa fim si sa ramanem pentru totdeauna impreuna cu toti romanii. Sa stie toata lumea ca noi vroim unirea tuturor romanilor, de partea aceasta a Prutului si de cealalta a Carpatilor intr-o Romanie Mare, una si nedespartita…” !

Dupa asezarea pe taramuri pasnice a Romaniei Unite, Ion Buzdugan a fost, timp de 14 ani, deputat si senator de Balti in Parlamentul Tarii, a ocupat diverse functii ministeriale. Nu a incetat niciodata preocuparile sale literare, iar in perioada interbelica are fructuoase activitati culturale, literare si publicistice prin colaborari la diverse reviste literare si ziare. A publicat in cele mai prestigioase editii ale timpului: „Convorbiri literare”, „Basarabia”, „Glasul Tarii”, „Sfatul Tarii” „Neamul romanesc”, „Cugetul romanesc”, „Gandirea”. Traduce din literatura rusa – Puskin, Esenin, Gorki, Bunin – dar si din cea franceza: Paul Verlaine s.a. In perioada fasta a activitatii sale intretine relatii stranse si se bucura de sustinerea elitei culturale romanesti: N. Iorga, M. Sadoveanu, E. Lovinescu, I. Agarbiceanu, V. Voiculescu, Ion Minulescu, Nichifor Crainic, Ion Pillat, Tudor Pamfile s.a.

Ion Buzdugan a publicat volume aparte de poezie: „Miresme de stepa”, „Tara mea”, „Pastor de timpuri”, „Metanii de luceferi” si doua culegeri de folclor: „Cantece din Basarabia”. Nicolae Iorga scria, in 1922 in revista „Ramuri”, cu referire la volumul de versuri „Miresme de stepa”: „Cine vrea sa cunoasca din Basarabia realitatea frumusetilor ei felurite si sa vada ce se poate desface ca poezie din fireasca iubire catre dansa, cine vrea sa-si dea seama de ce poate da amestecul adanc intre traditia sanatoasa a literaturii noastre mai vechi si intre sufletul de trezire la manifestari literare al unui om pe care viata in centrele mari nu l-a obosit si nu l-a pervertit, sa ia in mana aceasta carte… Nu-i va parea rau. Sunt frumuseti noi, care se adauga limbii romanesti”. Iar cu alta ocazie, in 1925, acelasi Nicolae Iorga, intr-un eseu despre Ion Buzdugan, „Suflet basarabean”, rostea un mare si providential adevar, care merita a fi readus in actualitate: „Am crezut ca in Basarabia luam un pamant bun si un numar de oameni credinciosi si supusi. Am luat mai mult: complectarea propriei noastre fiinti morale si elementele esentiale de innoire pentru sufletul romanesc!”

Odata insa cu instaurarea regimului comunisto-stalinist in Romania postbelica, incep anii de prigoana a marelui nostru compatriot. Dupa cum noteaza prietenul sau fidel, C. D. Zeletin, medic-academician, scriitor si custodele testamentar al manuscriselor lui Ion Buzdugan – in perioada 1946-1951 si pana la moarte – fara drept de semnatura, Ion Buzdugan „traise ascuns in podul chiliilor Episcopiei din Blaj, obladuit de episcopul I. Suciu, care avea sa faca ani grei de puscarie sub comunisti… apoi la manastirea Tauni de langa Tarnava Mica, la Targu-Mures, la Bujoreni langa Ramnicu-Valcea si la Polovragi. Isi lasase barba, purta toale si umbla cu traista-n bat asemeni calugarilor calatori de odinioara”.

…Timpul si undele scurte ale memoriei noastre colective tindeau sa astearna colbul uitarii peste numele si opera lui Ion Buzdugan. Din fericire, Editura chisinauiana „Stiinta” (dir. Gh. Prini), spre lauda ei, editeaza recent doua volume de „Scrieri” (2014) ale lui Ion Buzdugan (prefatator – E. Lungu, selectie, note si comentarii – Mihai si Teodor Papuc). Prin aceasta editie se relanseaza, in context general romanesc, opera cvasiintegrala a unui nume valoros de poet, publicist, folclorist, om politic si important ferment socio-cultural al Interbelicului romanesc.

Ion Buzdugan si generatia sa de patrioti au luptat si au muncit ca sa adaoge frumuseti nu doar limbii romane. Ei au intregit Romania, i-au adaugat diamante de demnitate si imensele lor bogatii sufletesti. Au sporit curajul si spiritul de sacrificiu al unor feciori de neam care au trait mai bine de un secol sub opresiuni straine, dar care s-au indarjit sa nu risipeasca niciun dram din dragostea sfanta pentru neamul si patria lor romaneasca.

Sa le pastram in veci amintirea si sa-i avem tot timpul drept bun exemplu de invatat si de urmat.

Ion Hadarca, senator de Vaslui

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.