TRADITII SI OBICEIURI DE CUVIOASA PARASCHEVA

0
544

Sfanta patroana si ocrotitoare a Moldovei, Cuvioasa Parascheva sau Paraschiva se bucura in credintele populare de o asemenea evlavie in randul romanilor, incat acestia au transferat atributele si trasaturile sfinteniei sale unei divinitati ancestrale din mitologia autohtona, si anume „Sfintei Vineri”, favorizat, pe de o parte, de faptul ca numele Cuvioasei inseamna in limba greaca „Vineri”, iar pe de alta parte, faptului ca oamenii satelor respectau, deopotriva, traditiile ancestrale, practicile ciclurilor marianic, hristic, al Sfintilor Apostoli si Mucenici, precum si pe cele ale divinitatilor feminine ale saptamanii: „Sfanta Miercuri”, „Sfanta Vineri” si „Sfanta Duminica”, dimpreuna cu toata suita de credinte, semnificatii, practici si interdictii care solidifica protectia divinitatii respective.

„Sfanta Vineri” ar proveni din cultul zeitei romane Venus, raspandit in Dacia romana, trecut cu modificari semnificative de influenta slava in credinta folclorica, ramanand, prin excelenta, „o zeitate justitiara”.
Un inteles cu totul aparte au capatat cele doua „Vineri Mari” ale anului, „Vinerea din Saptamana Patimilor” si „Vinerea Mare de Toamna”, zile insemnate, sarbatorite prin post, pocainta si rugaciune, ce exprima o proportionalitate cultica si astronomica, cu mare semnificatie in ciclul spirala al anului si al obiceiurilor care se derulau intre echinoctii si solstitii. Sarbatorita cu mare fast de traditiile precrestine in luna octombrie, pe luna plina, „Vinerea Mare de Toamna” se celebreaza in miez de toamna, cand desfrunzirea arborilor si incaruntirea campurilor de brumele timpurii, anunta „imbatranirea timpului” si incheierea ciclului calendaristic.
Cuvioasa Parascheva, poate cea mai cunoscuta dintre toti sfintii ale caror moaste se afla in tara noastra, venerata in Biserica Ortodoxa Romana si in alte biserici de rit oriental reprezinta in calendarului pastoral un moment important prin pregatirea turmelor pentru iernat, precum si deschiderea principalelor targuri, in care se valorifica produsele turmelor de oi.
Nascuta pe pamant sarbesc undeva in vecinatatea cetatii Calicatriei, in satul Epivatos, localitate care se afla intre Selymbria si Constantinopol, parintii Cuvioasei au fost oameni foarte instariti si crestini evlaviosi. Au fost inzestrati de Dumnezeu si cu un fiu, Eftimie, care s-a tuns monah inca pe cand traiau parintii lui, ca mai apoi sa devina vestitul Episcop al cetatii Madytos. Fecioara Parascheva, sora lui, totdeauna a tanjit si ea dupa viata ascetica intru numele lui Hristos. Dupa moartea parintilor ei, ea a parasit casa parinteasca si a mers mai intai la Constantinopol, iar apoi la pustia Iordanului, unde s-a nevoit intru aspre petreceri calugaresti pana la varsta adanca cand un inger al Domnului a venit la ea si i-a zis: „Paraseste pustia aceasta si mergi inapoi in patria ta, caci acolo va trebui sa lepezi trupul acesta trecator, iar cu sufletul sa te infatisezi inaintea Domnului!”
Sfanta Parascheva s-a supus si s-a intors in patria ei, Epivata. Acolo ea a mai trait timp de doi ani in post si rugaciune neincetata, iar apoi si-a dat fericitul ei suflet, stramutandu-se la locasurile lui Dumnezeu. Sfanta Preacuvioasa Parascheva la numai 27 de ani si-a dat sufletul in mainile Domnului in veacul al unsprezecelea. Astfel a fost ingropata simplu ca pe o straina, pentru ca nimeni nu recunoscuse in ea pe fata cea frumoasa de odinioara. Voievodul si domnul Moldovei drept-credinciosul Vasile Lupu, afland despre moastele sfintei Cuvioase Parascheva, a dorit cu evlavie sa le aduca de la Constantinopol cu cinste intru a lui drept-slavitoare domnie. Iar Domnul cel laudat intru sfintii sai, vrand ca si pe pamantul romanesc sa proslaveasca pe cuvioasa sa, a ajutat dorintei voievodului si a pus aceasta in inima prea sfintitului patriarh al Constantinopolului kir Partenie, incat, cu sfatul sfintitului sau sobor si cu invoirea altor prea sfintiti patriarhi, cinstitele moaste ale cuvioasei maicii Parascheva le-a trimis la Vasilie Lupu Voievod, dupa dorinta lui, si le-au adus in pamantul Moldaviei, in cetatea scaunului sau, Iasi. Moastele au fost asezate cu toata cinstea cuvenita in biserica sfintilor Trei Ierarhi, cu multa veselie si bucurie a tot tinutul Moldovei, in ziua de 14 octombrie 1641.
in mitologia romaneasca, „Sfanta Vineri” poarta diferite chipuri. Cand este prezentata ca divinitate intransigenta, justitiara, este imaginata in chip de vaduva foarte batrana, uscativa, rea, aducatoare de napasta, iar cand devine ocrotitoare, poarta chipul unei batrane veghetoare la sanatatea oamenilor si la fertilitatea campurilor. Ea insasi ar poseda la curtile ei o catea de paza cu trup de fier si dinti de otel, numita adesea Leica-Boldeica.
Sfanta Parascheva este ocrotitoarea celor aflati in nevoi, „daruitoarea” celor in necaz, a celor care isi deschid sufletul in fata moastelor sale si se roaga cu sinceritate si credinta. in folclor, figura Sfintei coincide cu cea a Sfintei Vineri care ajuta tinerele sa se casatoreasca cu cel harazit de Dumnezeu, care inlesneste nasterea femeilor casatorite si ia sub aripa sa protectoare animalele salbatice. in popor, Sfanta Parascheva e perceputa ca fiind “mare la trup si urata la chip”, dar cu un suflet bun, pentru ca-i fereste pe oameni de boli, grindina, trasnet si pe copii ii apara de deochi. De aici, de la aceasta perceptie, i se mai spune si Sfanta Vineri.
De Cuvioasa Parascheva, la sate, are loc „ingroparea” verii. Gospodarii care pot si au cu ce, fac in aceasta zi, masa comuna la biserica, cu bucate multe si alese sa manance si cei saraci. Nu se servesc insa, poame cu cruce, nuci si castraveti, iar multi gospodari postesc cu desavarsire in aceasta zi, numita in traditia populara si „Vinerea Mare”, indiferent in ce zi cade aceasta sarbatoare, caci se spune ca Sfanta a fost chinuita de pagani intr-o zi de vineri.
La Vinerea Mare, asa cum era numita popular Sfanta Parascheva, credinciosii merg la bisericile sau manastirile din apropiere sa se roage pentru sanatate, bunul mers al vietii, pentru inlaturarea necazurilor si fac pomeni pentru mortii care nu-si gasesc linistea, adica pentru aceia care au murit fara lumanare si au fost ingropati fara preot.
Se spune ca daca toamna nu ploua pana la Cuvioasa Parascheva, atunci va veni iarna curand si cum va fi aceasta zi, asa va fi mereu pana la Sfantul Dumitru iar daca frunzele copacilor ingalbenesc si cad repede, este semn ca anul care vine va fi roditor.
in credinta romanilor, ziua „Sfintei Vineri de Toamna” sau Cuvioasei Parascheva este timp de praznic al mortilor pomeniti din neam in neam, temei pentru care se impart ofrande (lipii din grau nou, vin sau must nou pentru cei plecati in „Lumea Neintoarcerii”. Praznicul impune si interdictii: munca la camp, chinuirea bobului de grau, care are chipul lui Hristos, melitarea canepei, toarcerea ei cu fusul, spalatul rufelor, facerea focului in cuptor, coacerea painii, consumarea pepenelui rosu sau a poamelor negre, a porumbelor.
Sacralitatea impusa de calendarul ortodox face ca in aceasta zi consacrata Sfintei Parascheva sa fie interzisa orice tip de activitate de catre intreaga comunitate a satelor: tinerii pentru a avea soarta binevoitoare in iubire si parte de un sot bun, dar si pentru a trai in cinste precum a fost sfanta iar cei mai in varsta tin sarbatoarea pentru belsug si sanatate.
Se interzice spalatul rufelor sau cusutul hainelor ori alte treburi gospodaresti crezand ca daca nu se respecta aceste interdictii va fi rau de trasnet, de grindina, li se vor coace degetele, le vor cadea unghiile si vor face negi pe corp sau vor suferi de diferite boli de piele si de ochi.
in apropierea sarbatorii, Sfanta Paraschieva se arata in visele multora, uneori pentru alinarea celor bolnavi sau in suferinte sufletesti, alteori pentru a-i dojeni pe cei care gresesc.
Femeile care urmeaza sa aduca prunci pe lume vor trebui sa imparta copiilor nevoiasi colaci si mere pentru a avea o nastere fara dureri si a primi alinarea Sfintei. Astfel, copilul care va veni pe lume va intra sub ocrotirea Sfantei Parascheva si va fi ferit de boala trupului.
La sate se fac focuri in curte pentru a alunga spiritele rele.
in practicile pastorale dimineata sarbatorii Sfantei Parascheva are si conotatii premonitive, stabilindu-se felul in care va fi iarna, functie de cum dorm oile in stana: adunate una langa alta, semn de iarna grea, iar rasletite, semn de iarna blanda. Tot acum se slobozesc berbecii la oi, pentru ca mieii sa fie fatati inainte cu doua saptamani de Paste; mieii ce vor veni pe lume vor fi frumosi si pestriti.
La multi ani cu bucurii tuturor ce poarta numele Cuvioasei Parascheva!
• Dan Horgan

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.