CENTENARUL MARII UNIRI. Revenirea Bucovinei la Romania (III)

0
387

SCOALA

Spiritualitatea Bucovinei, ilustrata de monumentele istorice, parca si de peisajele atat de frumoase si originale, s-a manifestat semnificativ si in domeniul invatamantului, unde, asemenea altor domenii, a existat o lupta permanenta pentru impunerea limbii romane. inca inainte de ocupatia austriaca, in Bucovina functionau 6 scoli primare; putem vorbi de o densitate mai mare a scolarizarii fata de celelalte tinuturi moldovenesti. in plus, exista si o forma superioara de invatamant, scoala de veche traditie de langa manastirea Putna, condusa de carturarul Vartolomei Mazareanu. Aici, pe langa disciplinele teologice, obligatorii pentru viitorii slujitori ai Bisericii, se predau si cursuri de istorie, geografie, slavona, retorica etc.. La cativa ani dupa anexarea Bucovinei, scoala este mutata langa Suceava, pe langa biserica Sf. Ilie, apoi la Cernauti. Mai putin importante au fost schimbarile de locatie, cat interventiile autoritatilor. Datorita ciudatei organizari a Bisericii Bucovinei, despre care vom vorbi in capitolul urmator, au fost adusi dascali sarbi, atat de straini de starile sociale si nationale de aici. Respinsi cu vehementa, la inceput, de parintii elevilor, dascalii sarbi au ramas in scoli datorita interventiilor autoritatilor bisericesti si de stat. Unul dintre efectele prezentei sarbesti in scoli a fost slavizarea numelor. Elevii spuneau numele sau meseria tatalui, iar dascalii sarbi treceau in catelog cu un „ovici” sau „schi” la coada. Un exemplu ar fi carturarul si episcopul barladean Antonovici, originar din parinti bucovineni pe care-i chema Anton. Tot asa au aparut Neculaevici, Ioanovici, Georgevici etc..
Jocul mereu repetat al trecerii Bucovinei la Galitia, revenirea la starea dinainte, iarasi trecerea etc. a avut o fireasca influenta asupra invatamantului, de cele mai multe ori negativa. Dupa mai multe tatonari, in 1815 se hotaraste ca scolile, indiferent de grad, daca se afla intr-o localitate cu biserica catolica, sa fie supuse jurisdictiei acesteia. Deoarece mici comunitati catolice existau in multe localitati, datorita colonizarii, numeroase scoli au devenit dependente de arhiepiscopatul catolic din Liov, pentru episcopatul romanesc ramanand foarte putine, peste 30 de scoli moldovenesti fiind inchise inca din 1793. S-au adus invatatori cere stiau numai limba polona sau germana, nu se puteau intelege cu copiii sau cu parintii acestora. De fapt, parintii fiind ortodocsi, ezitau sa-si inscrie copiii in scoli considerate catolice. Si, astfel, legea invatamantului obligatoriu (la nivel primar) din Bucovina si intregul Imperiu a avut un impact mai slab asupra romanilor. invatatorii romani, daca doreau sa ramana in scoli, trebuiau sa treaca la religia catolica si sa predea numai in limbile germana sau polona. Controlul era foarte strict, elevii care vorbeau intre ei romaneste erau aspru pedepsiti. De aceea multi invatatori au trecut in Moldova, unde se remarcau prin numele in „ovici” si prin cunoasterea limbii germane. Mai erau si dascali ambulanti, care poposeau perioade mai lungi sau mai scurte in unele sate si, sub ocrotirea boierilor, predau in limba romana. Carturarul-preot Irochie Porumbescu, tatal compozitorului Ciprian Porumbescu, povesteste: „Ma daduse tatal meu la manastire ca sa invat carte, caci pe vremile acele, era prin 1829, nu se pomenea de scoli moldovenesti pe la sate, ci cei ce doreau sa-si invete copilul a ceti macar in ceaslov si in psaltire, si-l da la un neam al sau la manastire, ori de slugusoara la un calugar, care printre utrenie si liturghie si uneori si dupa aceea, buchisea cu bietul baiat pana il scotea din greu. Cartea pe atunci se invata numai prin manastiri, si prin aceasta carte nu ajungeau baietii prea invatati, dar carturari satesti si dascali bisericesti ajungeau.” (Ion Nistor, op. cit., p. 74) Pentru invatamantul romanesc a fost o perioada cu totul nefericita. De aici insistente pe langa autoritatile de la Viena, din partea episcopilor Isaia si Eugenie, care subliniau de fiecare data ca nu au personal suficient pentru bisericile ortodoxe romanesti, deoarece absolventii scolilor din Bucovina stiau doar germana si polona. Cererile lor, pentru moment fara rezultat, sunt preluate de Consistoriul bisericesc al Bucovinei, fiind inaintate imparatului si guvernului de la Viena. in consecinta, in martie 1844, imparatul Ferdinand da o hotarare prin care se stabileste continuarea invatamantului catolic in satele in care exista un preot de aceasta confesiune, dar si infiintarea de scoli in localitatile predominant ortodoxe. Chiar daca s-au infiintat putine scoli ortodoxe, hotararea a avut efecte benefice, in sensul oficializarii, legalizarii invatamantului ortodox, respectiv romanesc. Totodata, s-a avut in vedere si pregatirea cadrelor pentru scolile cu predare in limba romana, si viitorii invatatori au fost pregatiti, succesiv, la cele doua scoli principale din Suceava si Cernauti. in aceste scoli, initial cu patru clase, apoi cu opt, desi declarate catolice, erau si multi elevi ortodocsi, limba de predare fiind latina. Interesant ramane faptul ca Gheorghe Lazar urma sa vina la Cernauti, conform sprijinului pe care Ardealul il acorda Bucovinei. Unele neintelegeri cu autoritatile ecleziastice de care apartinea l-au facut pe Gheorghe Lazar sa se indrepte, pe neasteptate, spre Bucuresti, unde a avut cunoscutele sale realizari pedagogice. Liceul din Cernauti a fost frecventat si de elevi romani de confesiune ortodoxa, unii continuandu-si studiile in strainatate, majoritatea ramanand pe loc si formand acea intelectualitate bucovineana, nationalista si patriotica. Printr-o alta rezolutie imparateasca, cea din 1826, luase fiinta, la Cernauti, Institutul Teologic, care a inlocuit vechea scoala de clerici. in aceasta scoala exista si un numar de bursieri, care capatau acest statut in urma unor „donatii” facute scolii. De aici un renume nu prea favorabil scolii clericale, ceea ce a dus, la desfiintarea sa, la infiintarea Institutului Teologic si a Seminarului Clerical din Cernauti. Numeroasele obiecte de studiu erau predate unele in limba latina, altele in greaca sau germana, nimic, insa, in limba romana. O parte din cadrele didactice ale Institutului, de origine romana, a trecut in Moldova, contribuind la dezvoltarea invatamantului teologic de aici sau ocupand functii importante in ierarhia ortodoxa.
in perioada revolutiei de la 1848, care zguduia intregul Imperiu Habsburgic, Bucovina nu putea sta deoparte si cunoaste schimbari si evenimente favorabile romanilor. Unul dintre cele mai importante asemenea evenimente se petrece pe 18 septembrie 1848 cand, la Institutul Teologic romana devine limba de predare si, de asemenea, la Liceul germano-latin din Cernauti se infiinteaza o catedra de limba si literatura romana, incredintata lui Aron Pumnul. O alta victorie romaneasca a vremii a fost infiintarea ziarului „Bucovina”, aflat sub patronajul fratilor Hurmuzachi, si in paginile caruia isi dadeau intalnire politica, religia si literatura. Grija pentru invatamant se mentine constanta, dupa cum transpare si dintr-un articol publicat, in 4 ianuarie1850, in acest ziar: „Zilele trecute s-a trimes de aici o petitiune catre Ministerul invataturilor Publice in care se cere ridicarea Institutului Teologic la rangul de Facultate, infiintarea unei scoli superioare tehnice, infiintarea unui subgimnaziu la Suceava si a unui Consiliu scolar pe intreaga Bucovina, neatarnat de cel din Galitia. Atat parin numeroasele subscrieri, cat si mangaietoarea si laudabila unanimitate in care se unira toate clasele poporatiunii, fara deosebire de religie sau nationalitate, dau dovada de mult simtita trebuinta, mai ales fiindca Bucovina, pana acum si in aceasta privinta, fu atat de neingrijita din partea guberniului.” (Ion Nistor, op. cit., p. 106)
Situatia era, in general, multumitoare; romanii aveau numai 36 de scoli, nu toate in stare buna. Dupa 1848, fruntasii romani ridica noi probleme in legatura cu scolarizarea, probleme care, pe moment, se concentreaza pe doua directii: „1. in Siret sa fie o scoala moldoveneasca normala capitala si una pentru fete, care se pun sub supravegherea consistoriului neunit de acolo. 2. Limba in care se vor propune invataturile la scoala normala capitala si in cea pentru fete din Siret va fi cea moldoveneasca, totusi sa se ia in onorata consideratie propunerea invataturii in limba germanica si rutenica (ucraineana), pentru aceea ca la invatatori sa li se ceara sa stie si limbile acestea.” Un succes deosebit a fost consolidarea si adaugarea unei noi clase la Preparandia (scoala normala) romaneasca din Cernauti, care continua mai vechi traditii. intre 1860 si 1865 se realizeaza progrese deosebite, de la 34 de scoli la 104, cu 107 invatatori si 3.195 elevi. Dar numarul elevilor ortodocsi care ar fi trebuit scolarizati era de 45.054.
Structuri liceale au existat la Cernauti inca din 1808, in limba latina, pe parcurs s-au constituit mai multe forme de invatamant secundar. Absolventii de liceu aveau, mai tarziu, de ales doua cai pentru a merge mai departe: ori sa devina preoti, studiind la Institutul Teologic de Cernauti, ori sa urmeze alte discipline la universitatile din Liov sau Viena. Problema finantarii scolilor era, si ea, foarte dificila: erau permise infiintari de noi scoli nationale, dar numai ca acestea sa-si construiasca localuri si sa se finanteze din fonduri proprii. Oarecare fonduri s-au obtinut, totusi, printr-o aprobare pentru invatamant sa primeasca finantare de la fondul bisericesc. Astfel a putut sa apara, la 30 iunie 1860, inaltul decret imperial pentru infiintarea Liceului greco-oriental din Suceava. O noua reusita a fost infiintarea unui Liceu real la Cernauti, insa si acesta si cel din Suceava au primit, in curand, profesori straini. in 1860, Nicolae Petrino tine un discurs acuzator in fata senatului din Viena, in care insista asupra unor nedreptati comise asupra romanilor in privinta scolarizarii. De exemplu, romanii ca sponsori, in primul rand Consistoriul bisericesc ortodox, ridica cu aceste fonduri cladirea Liceului real din Cernauti dar, cand respectiva cladire e data la cheie, sunt adusi profesori straini. La acest exemplu Petrino adauga multe altele. Autoritatile incercau sa-si justifice actiunile abuzive pretinzand, de mai multe ori, lipsa de cadre din randul romanilor – un cerc vicios. Era vorba, insa, doar de un pretext.
Ion Nistor ne prezinta portretele unor carturari bucovineni pe care le reproducem mai jos:
Vasile Burla (1840-1905), din judetul Storojinet, studii de filologie in Austria, profesor la Liceul National din Iasi, unde a predat latina. A publicat o carte de exercitii in limba latina si o gramatica a limbii grecesti. Colaborator cu studii diverse la „Convorbiri literare” si la alte publicatii de specialitate.
Samson Bodnarescu (1840-1902), nascut la Galanesti-Radauti. Liceul la Cernauti, doctoratul in Germania. Profesor la Scoala Normala din Iasi, director la Liceul-internat din Pomarla, fundatie a hatmanului Anastasie Basota. Colaborator la „Convorbiri literare” cu productii literare de toate genurile. Publica volume de versuri, tragedii, face traduceri.
Pavel Paicu, profesor si director la Iasi.
Ipolit Irarievici, profesor si director la Brasov.
Ciprian Porumbescu, studii muzicale la Viena, profesor de muzica si dirijor la Brasov. Sute de compozitii muzicale, manual de muzica, opereta „Crai-nou”.
Emil Grigorovita (1857-1916), nascut la Horodnic-Radauti. Dupa studii la Cernauti, profesor de limba germana la Bucuresti.
De aici concluzia lui Ion Nistor, si anume aceea ca autoritatile austriece au evitat promovarea intelectualilor romani, silindu-i sa plece din invatamant, pentru a nu exista opozitie la actiunile lor de germanizare a tarii. Din 1862, la Cernauti se infiinteaza un pension particular in care fetele pot studia in limba romana, inclusiv istoria nationala. Multi tineri bucovineni isi finalizeaza studiile liceale in Transilvania, uneori cu burse de la statul roman. O alta dificultate pentru invatamantul romanesc din Bucovina era lipsa manualelor in limba romana. „Lepturariul Romanesc” al lui Aron Pumnul, aparut in 1862, a fost depasit din start, datorita limbajului greoi si etimologiei hazardate prezente la tot pasul. Mai tarziu, tinerii intelectuali pregatesc manuale considerate destul de bune. O disputa prelungita in timp a fost pendularea intre folosirea alfabetului chirilic si a celui latin. Opozitia se datora asocierii celui chirilic cu ortodoxia, si a celui latin cu catolicismul. Partizan al vechiului alfabet, Eugenie Hacman afirma clar, intr-o apostila pe o cerere scrisa cu litere latine: „Sa caute dascalul, ca va afla pentru pastorul de suflete un circular care spune ca nu cu litere ale bisericii Apusului, ci cu cele ale Rasaritului se cuvine a scrie.”.
Anul 1869 se dovedeste crucial pentru invatamantul din Bucovina. in urma transformarii Imperiului in statul dualist Austro-Ungar, toate legile organice sunt revizuite, inclusiv cele privind invatamantul. Acesta devine, in principiu, de stat si este scos de sub autoritatea Bisericii. Totodata, cel primar este obligatoriu, cuprinzand, cel putin teoretic, pe toti copiii pana la 13 ani. Prerogativele anterioare in dirijarea invatamantului sunt preluate de un Consiliu scolar national, avand in subordine Consilii la nivelul fiecarui judet. Sunt adusi specialisti care sa coordoneze activitatea Consiliilor si, bineinteles, iar avem ghinion, acestia nu stiau limba romana. Progresul parea ca se rasfrange numai asupra celorlalti, nu si asupra romanilor. Preparanda romana este inlocuita, la Cernauti, de o Scoala Normala cu sectii pentru baieti si fete, cu limba de predare germana, avand si scoala de aplicatie in germana, romana, ucraineana. Romanii protesteaza in 1870 dar, ca de obicei, in zadar. Limba romana era predata in scolile satesti, dupa un manual unic, avand si el lipsuri, dar fiind superior celor anterioare. Problemele de ordin etnic isi spun, si acum, cuvantul. in satele cu populatie mixta, romano-ucraineana, apar conflicte privitoare la limba de predare in scoala primara. Si in aceste cazuri, asa cum am mai vazut, autoritatile ii sprijina pe ucraineni, scolile din satele respective trebuin sa foloseasca limba lor, ceea ce va insemna o noua cale de deznationalizare a romanilor. Situatii de genul acesta au fost semnalate la Mihalcea, Calinesti, Danila, Ipotesti etc.. Treptat se ajunge la functionarea a patru licee in Bucovina: doua la Cernauti, cate unul la Suceava si Radauti. Limba de predare era germana, profesorii erau veniti din toate zonele Austriei, existau, insa, intre ei si cativa profesori romani. Religia ortodoxa si limba romana erau discipline facultative. O alta noutate a vermii a fost infiintarea unor scoli de meserii, orientate spre domeniul agriculturii.
Germanizarea invatamantului, ca un corolar negativ al dezvoltarii acestuia, este combatuta astfel in revista „Albina” din Viena: „Pana nu se va indrepta din scoalele noastre tot strainismul si nu se va introduce o metoda de invatamant al carei caracter sa-si aiba radacinile sale in natura si spiritul poporului nostru, in caracterul poporal si individual al tarii, pana atunci vor sta scoalele noastre balta.”. (Ion Nistor, op. cit., p. 189) in paralel, dezbaterile in forurile conducatoare devin tot mai aprige. Deputatul roman in Parlamentul de la Viena, Morariu Andrievici, are o remarcabila interventie la discutarea legii invatamantului. El se opune cu indarjire amestecului altori factori, politici sau ecleziastici, in domeniul educatiei si, foarte modern, ridica problema relatiilor dintre studiul teoretic din scoala si realitatile vietii sociale si economice: „in sfarsit, plangerea a devenit generala, ca nu se mai poate merge inainte cu actualul sistem de instructie si educatie, si ca poporul manifesta fata de scoala un indiferentism regretabil. Caci cum poate poporul imbratisa scoala, cata vreme scoala se sustrage cu toata graba imbratisarii poporului? Cum se poate insufleti poporul de chestiunea invatamantului si educatiei, cata vreme scoala nu corespunde cerintelor materiale, intelectuale si spirituale si cerintelor poporului?” (Ion Nistor, op. cit., p. 191). intr-o noua interventie, acelasi deputat evoca originile atasamentelor confesionale ale scolilor si preponderenta preotilor in randurile intelectualilor bucovineni. Observatiile, acide, uneori, ale deputatului Morariu Andrievici sunt reluate in mai multe sedinte ale Parlamentului, cu referiri precise la numarul de scoli si caracterul acestora. Parerile sale sunt confirmate chiar si in tabara adversa: „Referindu-ne la situatia anormala care domina in scolile din Bucovina, ziarul «Der Patriot» observa cu multa ironie ca romanii sunt supusi dresurii pangermaniste pentru a putea fi dezbracati de particularitatile lor nationale” (Ion Nistor, op. cit., p. 193). in invatamantul romanesc, un prim loc l-a ocupat Suceava. Liceul de aici, sustinut cu fonduri donate de Consistoriul Bisericii ortodoxe, a introdus clase divizionare cu limba de predare romana, desi, oficial, era liceu german. La aceasta situatie s-a ajuns, insa, dupa eforturi care au durat peste 20 de ani si datorita unor interventii de la cel mai inalt rang. in primul rand, diligentele mitropolitului Silvestru, care si-a exprimat in mai multe randuri nedumerirea, apoi revolta, ca un liceu intretinut din fondul bisericesc ortodox ii trateaza drept niste tolerati tocmai pe elevii romani ortodocsi. Pentru clasele divizionare romanesti au fost exclusi profesorii straini, au fost angajati numai romani. Acestia existau, deja, in liceu, erau absolventi de la Cernauti sau Viena, iar pana atunci fusesera obligati sa predea in limba germana. Acum, acesti „dascali nationali” se achita onorabil de sarcinile complexe care le revin – pe de o parte trebuie sa predea disciplinele pentru care erau calificati, pe de alta parte trebuie sa redacteze manuale in limba romana pentru fiecare dintre aceste discipline. De la cadre didactice romanesti pana la directori romani nu a mai durat mult, iar liceul din Suceava va avea astfel de persoane in fruntea sa. Popularea claselor divizionare romanesti a ridicat, in mod firesc, noi probleme. Printr-o colaborare rodnica cu preotii si invatatorii din sate, elevii cei mai buni au fost indrumati spre Suceava. Aici au aparut alte dificultati, legate de hrana si gazduire, totul rezolvandu-se, in final, prin construirea si sustinerea unui internat de catre un filantrop din Vatra Dornei, protopopul Vasile Cocarla. Nevoile erau, insa, multiple, trebuiau achitate taxe scolare, rechizite, manuale, uniforme. Pentru rezolvarea acestor probleme a luat fiinta, in 1881, o societate pentru ajutorarea elevilor, denumita „Scoala romana”, care in scurt timp isi indeplineste obiectivele propuse si obtine rezultate neplanificate initial: intemeiaza o tipografie proprie si o librarie, deschide filiale in mai multe localitati.
invatamantul in limba romana se extinde si in lumea meseriilor. Dupa un asezamant in care se confectionau cosuri la Storojinet, la Campulung se deschide o scoala de prelucrarea lemnului, cu rezultate spectaculoase, chiar. Absolventii devin experti in materie, cultiva cu foarte multa maiestrie arta sculpturii in lemn, dintre ei se ridica adevarati artisti. Se impune un autentic stil romanesc in prelucrarea lemnului, care si-a pus amprenta pe cladirea noua a scolii si pe toate obiectele confectionate. Ceea ce s-a realizat la Suceava prin clasele divizionare cu predare in limba romana se va extinde si la Cernauti, mai tarziu ajungandu-se, chiar, la organizarea unui liceu romanesc. in urma acestei evolutii a romanilor in domeniul educatiei, dar, in paralel, si a ucrainenilor, inspectoratele de invatamant din Bucovina vor fi organizate, din 1906, pe trei sectii: romana, germana si ucraineana. in aceste conditii, scoala romaneasca a luat un mare avant, ca si invatamantul, in general. in toate satele erau scoli primare, la centrele de comune fiintau si scoli aparte pentru fete, din 119.144 de copii de varsta scolara numai 2.525 nu erau scolarizati. Drept tribuna a preocuparilor stiintifice, si in domeniul pedagogic, ale profesorilor romani, a aparut revista „Scoala”, care promova, totodata, si interesele pe plan social ale acestora. in urma acestor transformari, tot mai multi romani, dupa absolvirea liceelor devenite cel putin partial ale lor, vor urma cursurile Universitatii din Cernauti sau Viena si vor ocupa posturi importante in toate domeniile, administratie, justitie etc.. Discriminarea romanilor persista, insa, in cadrul corpului profesoral al Universitatii din Cernauti. Cu exceptia Facultatii de Teologie, unde dominau absolut, prezenta profesorilor romani la celelalte facultati era pur simbolica.
Darzenia romanilor bucovineni s-a manifestat cu prisosinta si in domeniul educatiei, dupa cum am vazut. in scoli se va realiza pregatirea sufleteasca pentru marele act al Unirii.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.