VASLUIUL, CAPITALA COMUNICATIILOR ARMATEI ROMÂNE 1916-1918

0
29

Putine orase din Romania pot prezenta o carte de vizitã reflectand un bogat trecut istoric asa cum o poate face Vasluiul. Din pãcate, poate si din constiinta acestei mari bogãtii, nu o punem in valoare asa cum ar trebui si acceptãm, aproape fãrã reactii, glume si ironii de cel mai prost gust la adresa orasului nostru. Este adevãrat cã, din punct de vedere material, nu prea avem ce sã arãtãm, si aceasta din mai multe cauze. Desigur, in primul rand, vicisitudinile istorice, multiplele invazii care au distrus in mai multe randuri orasul. Dar la acestea s-au adãugat si unele distrugeri contemporane, in timpul procesului de urbanizare. În timp ce intreaga tarã pãstra amintirea lui Contantin Tãnase, iar toti copii din Romania invãtau versurile lui Vasile Alecsandri despre Penes Curcanul, casele acestora erau demolate pentru a face loc blocurilor. Sã mai amintim si micul, dar atat de conchetul teatru din perioada interbelicã, acolo unde isi tinea Constantin Tãnase spectacolele, strivit, si el, de blocuri, desi exista proiectul salvãrii sale. În contrast cu aceste aspect, sã rememorãm, in primul rand, faptul cã Vasluiul a fost capitalã a Moldovei intre 1435 si 1442, cand in curtile domnesti de aici, datand incã din vremea lui Alexandru cel Bun, domnea Stefan al II-lea, in acelasi timp cu fratele sãu Ilias de la Suceava, ceea ce stiu prea putini vasluieni. Stefan al II-lea ar fi trebuit sã aibã o statuie in Vaslui, ca o primã datorie de suflet, alãturi de Stefan cel Mare, cel care a considerat tot timpul Vasluiul drept ce-a de-a doua resedintã a sa si de unde a emis aproape jumãtate din documentele cancelariei sale. Este trist pentru Vaslui faptul cã, in loc sã punem in valoare aceste elemente, alãturi de o popularizare mai intensã pe plan national si chiar international a Curtiilor Domnesti, pãstrãm cu indãrãtnicie un fals istoric. La intrarea in Consiliul Judetean troneazã o placã de marmurã care mãrturiseste o falsã atestare a Vasluiului in anul 1375. Am mai scris despre aceasta in mai multe randuri, dar, cum spunea profetul, ßin deserto clamavi, Domine’, nu m-a ascultat nimeni. Eroarea, constientã sau nu, pleacã de la o interpretare gresitã a unei relatãri a cãlãtorului polonez Makie Strykowsky, care a trecut prin Vaslui pe la 1575. Adevãrata primã atestare este din 31 martie 1423, cand, intre dregãtorii Moldovei, este amintit panul Serbea, de la Vaslui. A mai contat si faptul cã era sãrbãtoritã bãtãlia de la Vaslui, din 1475 si atunci, in 1975 s-au fãcut douã sãrbãtoriri deodatã, cum am spune popular, si nunta si cumetria. În schimb, s-a uitat contributia politicã a Vasluiului in timpurile moderne, cand a dat Romaniei trei prim-ministri: Petre P. Carp, Theodor Rosetti si Gheorghe Mironescu, cei trei meritand, si ei, statui. Rãzboiul pentru intregirea neamului, care a dus la Marea Unire, a determinat un mare avant patriotic din care nu a lipsit contributia judetului nostru, aceasta situandu-se, chiar, in prim plan. Sã amintim doar faptul cã 15 generali, inclusiv viitorul maresal Constantin Prezan, au fost originari din judetul nostru, iar regimentele 25 Infanterie Vaslui, 26 Infanterie Husi, 12 Infanterie ßDimitrie Cantemir’ din Barlad, 2 si 3 Rosiori, tot din Barlad, s-au acoperit de glorie. În perioada cea mai grea a rãzboiului, dupã retragerile din Transilvania, Dobrogea, Oltenia si Muntenia, dupã pierderea Bucurestiului, Moldova rãmane speranta unui viitor pentru Romania. Capitala politicã s-a instalat la Iasi, iar Barladul, unde se aflau regele, Marele Stat Major si Cartierul General, devine capitala militarã. În acest context, Vasluiul devine, la randul sãu, capitala Comunicatiilor. Si iatã de ce: În parcul Copou s-a construit o antenã, de foarte mari dimensiuni, pentru ceea ce se numea pe atunci TFF, respectiv telegrafie fãrã fir, de fapt comunicatii radio. De la comandamentele din Barlad, prin telefon, se comunicau ordine pentru toate unitãtile militare romanesti. De aici, deci, era preconizatã fiecare actiune de luptã, de aici se preluau cele care se transmiteau in continuare. Importanta acestui post de emisie s-a inscris in prim-planul comunicatiilor romanesti, el fiind prezentat intr-o Istorie a comunicatiilor din Romania. Dar mai mult conteazã amintirile unor vasluieni legate de acest esential element din desfãsurarea Primului Rãzboi Mondial, intre cei care au cunoscut antena, cu toate functionalitãtile sale, inscriindu-se si domnul Stefan Andriescu. Ultimul moment de glorie al antenei a fost pe 15 noiembrie 1918 cand, prin intermediul sãu, s-a transmis la Paris si la Londra cã Romania reincepe in fortã operatiunile militare care au dus la eliberarea teritoriilor ocupate de inamic si la posibilitatea unirii Transilvaniei cu patria-mamã. Din nefericire, numai niste bucãti de beton, inlãturate, si acelea, in ultima vreme, mai amintesc despre glorioasa antenã. Credem cã, in cinstea centenarului Marii Uniri, dacã nu putem reconstitui constructia de atunci, ceea ce ar insemna un important obiectiv turistic, mãcar sã punem o placã de marmurã sau un alt insemn pe locul unde se transmiteau cele mai importante ordine cãtre armata romanã in perioada 1916-1918.

Dan Ravaru

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.