Marele Rãzboi de Reîntregire a Neamului si Martirii sãi (III)

0
170

(o evocare din perspectivã medicalã)

«Stim cã prin moartea martirilor Tara cîstigã pe verticalã o transcen dentã, o demnitate, o aureolã mântuitoare la Judecata Mare a istoriei, dar orizontala ei, orizontala noastrã cea de toate zilele rãmâne pustiitã, viata celor rãmasi în veci pustiitã.» – Stefan Fay

– continuare din numãrul trecut

O comisie medico-militarã formatã din 10 oameni, care trebuia sã evalueze situatia trupelor, a fost repede decimatã de boalã prin imbolnãvirea a sapte dintre ei, trei sfarsind prin deces. Însãsi Ecaterina Teodoroiu, incartiruitã cu compania sublocotenentului Gheorghe Mãnoiu, pe care il asista ca infirmierã in satul DãnestiVaslui, si-a lãsat in cimitirul satului 11 camarazi doborati de tifosul exantematic. Boala era ea insãsi de un dramatism aparte, incat mãrturiile vremii o prezintã ca o dramã pe care astãzi cu greu ne-o putem imagina. O descriere a suferintei produsã de boalã o avem ca mãrturie in memoriile generalului Radu R. Rosetti: ßTemperaturã foarte inaltã (4042 grade Celsius), migrene teribile insotite de delir, halucinatii si cosmaruri, comã hiperpireticã, agitatie extremã, cu contracturi si convulsii, eruptie cutanatã hemoragicã caracteristicã. Acest calvar dureazã aproximativ douã sãptãmani, dupã care urmeazã o convalescentã de aproximativ o lunã, in care bolnavul este atat de slãbit si epuizat, incat nu este capabil de nici o activitate fizicã’. Generalul va fi ingrijit de doctorii Ioan Cantacuzino, Alexandru Slãtineanu, Grigore Eftimiu, Marius Nasta, medicul francez Vaillet si asistenta Ana Ludwig si, din fericire, va invinge boala. O descriere a stãrilor halucinatorii si delirante din boalã o face Petru Dumitriu cand vorbeste de stãrile prin care a trecut Alexandru Stahl (unul din marii nostri etnografisuccesorul lui Dimitrie Gusti) in timpul bolii, cand totul pare ireal, rãsturnat, fãrã limite si de neatins, ca intro stare de imponderabilitate in care se produc lucruri stranii (Cronica de familie, Ed. ESPLA, Buc. 1956). Provocat de o bacterie din specia rickettsia tipul prowazeki, rickettsia prowazeki (denumitã dupã numele celor doi savanti care cad victimã cercetand boala), al cãrei vector de transmisie este pãduchele de corp (pediculus corporis), boala avea caracter endemic (permanent) in multe tãri din Europa (si nu numai), cu izbucniri epidemice in masã, in conditii de aglomeratie, lipsã de igienã, rãzboi, calamitãti naturale, servicii sanitare ineficiente, sãrãcie extremã, promiscuitate. Pe atunci, ingrijirile erau eminamente empirice: ventuze si lipitori pe ceafã, spãlãturi cu alcool si pudraje cu talc, masaje musculare in timpul crizelor de contracturã si contentie in timpul crizelor halucinatorii si migrenoide; de aici si mortalitatea care varia intre 1480%. Un rol important la acest dezastru l-au avut si trupele rusesti, cuprinse de volbura revolutiei bolsevice. Prin insubordonare (au ajuns sã-si impuste ofiterii), prin dezertãri in masã, vandalisme, violuri si constituire in bande de rãufãcãtori, prin precaritatea incredibilã a stãrii lor de igienã, nu numai cã se constituiau in focare de infectie, dar rãspandeau boala, incat a constituit unul din motivele pentru care li s-a cerut retragerea de pe frontul romanesc, nu fãrã dificultãti si atitudini ostile insã, fortand armata romanã sã actioneze uneori in fortã. De altfel, epidemiile in istoria militarã a Europei si a lumii au fost o realitate care a determinat deopotrivã victorii si infran geri. Cateva exemple pot fi edificatoare. Rãzboiul de 30 de ani, franco-german (1618-1648), s-a soldat cu 10 milioane de morti prin ciumã si tifos exantematic; jumãtate din populatie Germaniei moare de foame si doar 350.000 de soldati mor pe campul de luptã. În 1812, Napoleon Bonaparte pleacã in campania din Rusia cu 650.000 de soldati; 20% mor de tifos exantematic si holerã, jumãtate din efective mor de frig, restul, in lupte, si doar 3.000 se mai intorc acasã in Franta. Rãzboiul Crimeei (1854-1856) sub aspect medical s-a soldat cu 65.000 de soldati francezi si englezi si 38.000 de combatanti rusi rãpusi de holerã. În 1914, Serbia pierde prin tifos exantematic un sfert din armatã (200.000 de oameni), jumãtate din prizonierii austrieci (din cei 60.000 cati cãzuserã in mainile sarbilor) si 126 de medici din cei 400 pe care ii avea armata sarbã. De altfel, intreaga Europã va plãti un tribut greu epidemiei de tifos exantematic, inre gistrandu-se un numãr de 30.000.000 imbolnãviri, cu 3.000.000 de de cese. Armata a II-a francezã a fost efectiv decimatã de epidemia de febrã tifoidã, inaintea introducerii vaccinului specific. Situatia era pierdutã de sub control, pentru cã mase intregi de populatie plecau in bejenie din cauza rãzboiului, mãsurile de sanitatie erau precareprin lipsa autoritãtii generatã de degringolada administratiei publice. Toate acestea au creat conditiile propice propagãrii si rãspandirii epide miilor de tifos exantematic, febrã tifoidã si holerã. Este locul sã subliniem faptul cã, dacã primul rãzboi balcanic a incetat inainte de a incepe, din cauza epidemiei de holerã, al doilea rãzboi balcanic a fost castigat de Ioan Cantacuzino prin vacci narea antiholericã aplicatã de autor intregii armate romane (douã doze a 2 ml si respectiv 5 ml la interval de o sãptãmanã si un rapel la sase luni). Victimele epidemiei de tifos exantematic din iarna si primãvara anului 1917, inregistrate deopotrivã in armatã si popu latia civilã, s-au ridicat la cifra de 300.000 de decese: 125.000 au fost militari si 175.000 civili, intre care 350 medici (din cei 1.929 pe care ii avea Armata Romanã) si peste 1.000 de sanitari.

Modernizarea Serviciului Sanitar al Armatei

Desigur, astãzi, boala este istorie; desco perirea vaccinului, in 1940, si mai ales descoperirea antibioticelor din clasa cicli nelor (tetraciclina, doxiciclina, reverin) si cloramfenicolului, in anii 50 ai secolului trecut, aveau sã stãpaneascã si sã vindece boala. În timpul Primului Rãzboi Mondial insã, cand tifosul exantematic fãcea ravagii pe toate fronturile, singurele mãsuri eficiente erau cele de preventie. Asa incat, in baza prerogativelor pe care le avea, Ioan Cantacuzino impreunã cu staful sãu va introduce mãsuri deosebit de severe, care vizau deopotrivã recrutii (tundere, baie si frectie cu petrol), trupele, prin mãsuri de igienã personalã extrem de riguroase, steri lizarea hainelor si uniformelor in cuptoare de brutãrie (devenise o adevã ratã industrie fabricarea acestora), apoi in etuve cu aburi, si cãlcatul cu fierul incins cu cãrbuni, igienizarea riguroasã a locurilor de stationare a trupelor, a vagoanelor de transport etc. Pentru o mai bunã supraveghere, toate spitalele de tifici vor trece sub comanda armatei. Aceste mãsuri, asociate cu cele privind reorganizarea armatei, modernizarea ei si indeosebi modernizarea si eficientizarea serviciului sanitar al armatei sub patronajul reginei Maria, cu ajutorul Misiunii Militare Franceze, vor face posibilã lichidarea epi de miei de tifos, in iunie 1917, urmatã apoi de marile victorii ale Armatei Romane din vara anului 1917. Cele 15 divizii ale Armatei Romane, instruite si dotate conform pro gramului Misiunii Militare Franceze, vor fi grupate in douã armate sub comanda generalilor Alexandru Averescu si Eremia Grigorescu. Patronate de regele Ferdinand, care preluase comanda armatei la sfarsitul anului 1916, trupele romane vor reusi sã dea o replicã hotãratã Germaniei si aliatilor ei, replicã ce va contribui la grãbirea deznodãmantului final al rãzboiului prin capitularea neconditionatã a Puterilor Centrale, ultima fiind Germania, la data de 11 noiembrie 1918. Am convingerea cã a evoca rostul si rolul Misiunii Militare Franceze in aceastã etapã este o datorie de onoare din partea oricui se apleacã asupra realitãtilor acelor vremuri, asa incat, in cateva cuvinte, voi incerca acest demers. Sub comanda generalului Henri Mathias Berthelot, Misiunea Militarã Francezã, formatã din 1.564 militari, vine in Romania pe 15 octombrie 1916, cand arma ta romanã trecea printr-o perioadã criticã iar poporul roman intra intr-o zodie a jertfei fãrã sfarsit (toamna pãtimirii noastre). În structura misiunii intrau 414 ofiteri (277 de infanterie, cavalerie si artilerie, 88 medici, farmacisti si veterinari, 37 piloti si observatori, 4 ofiteri de marinã, 8 ofiteri de interventie) si 1.150 grade inferioare, pentru instruirea trupelor la toate categoriile de arme. Pe langã activitatea practicã de instruire si dotare, misiunea francezã consilia conducerea armatei panã la nivel de commandant de divizie. Însusi comandantul misiunii, generalul Berthelot, era consilierul Regelui Ferdinand, in calitatea sa de comandant al Armatei. În cadrul misiunii, douã sectiuni aveau un statut special: Misiunea Aeronauticã si Misiunea Serviciului Sanitar, condusã de doctorul Claude Coulaud, care va actiona in zonele Galati, Iasi, Botosani, Dorohoi, Vaslui, Roman, Bacãu, Piatra Neamt si Husi. Împreunã cu Regina Maria, care preluase sub inaltul ei patronaj Serviciul Sanitar (intocmai precum sotul ei, Regele Ferdinand, preluase conducerea armatei), al cãrei spirit de sacrificiu si optimism fãceau minuni pe front, se va realiza modernizarea si eficientizarea activitãtii medicosanitare, ridicand astfel si moralul celor care se luptau cu moartea in fiecare moment. Principalele modificãri in cadrul serviciului sanitar au constat in centrarea si dotarea serviciilor sanitare la nivel de divizie. Aceste servicii includeau formatiunile regimentare, ambulantele divizionare si spitalele mobile, care s-au dovedit a fi extrem de eficiente prin faptul cã aveau capacitatea sã rezolve majoritatea proble melor chirurgicale de rãzboi, avand echipe complete. Fiecare divizie din cele 15 (cat aveau cele douã armate romane dupã reorganizare) aveau in structurã serviciile ambulantiere, intr-o alcãtuire modernã (cu coloanele de brancardieri active, coloane de rezervã si coloane de improspãtare). Urma apoi esalonul doi, in care erau formatiunile de etapã. Acestea includeau spitalele de evacuare, spitalele de etapã, centrele de convalescentã, trenurile sani tare si depozitele de medicamente si mate riale sanitare. Al treilea esalon se gãsea sub directa coordonare a Marelui Cartier General al Armatei si cuprindea spitalele de boli contagioase, infirmeriile de garã, tre nurile sanitare de bãi, automobilele sanita re si depozitele centrale. În aceastã formu lã, serviciile sanitare s-au dovedit eficiente nu numai in marile confruntãri ale anului 1917, care au adus gloria armatei romane, dar si in activitatea curentã a armatei.continuare in numãrul viitor

* Valeriu Lupu doctor în stiinte medicale

Bibliografie:

1. Antoniu, Ioan N. – Organizarea si functionarea serviciului sanitar militar, Tipografia Marelui Stat Major, 1922; 2. Argetoianu, C. – Pentru cei de maine, amintiri din vremurile celor de ieri, vol. III, Buc. 1992; 3. Cantacuzino, Ioan – Lùepidemie de typhus exantematique en Roumain pendant la derniere Guerre, Societe de pathologie exotique, Paris, 1920; 4. Drang nach Osten – German History, Enciclopedia Britanicã, 1998; 5. Dumitriu, Petru – Cronica de familie, Ed. ESPLA, Buc. 1956; 6. Giurcã, Ion – Generalul Henri Mathias Berthelot – 150 de ani de la nastere, Gandirea Militarã Romanã, nr. 6/2011; 7. Iorga, Nicolae – De ce ne omoarã copiii, Neamul Romanesc, 22 sept. 1916; 8. Kiritescu, Constantin – Istoria Rãzboiului pentru intregirea Neamului, 1916-1919, Ed. Stiintificã si Enciclopedicã, Buc. 1989; 9. Lupu, Valeriu – Nicolae C. Paulescu – intre stiinta vietii si metafizica existentei, Ed. TipoMoldova, 2016; 10. Natham, Ernest – Un destin ciudat, J. Breckenridge Bayne, un american pe frontul Romanesc 1916-1919, Ed. Vremea, Buc. 2016; 11. Paulescu, Nicolae C. – Sinagoga si Biserica, fatã cu pacificarea omenirii, Tipografia Steaua Bucuresti, vol I, 1923; 12. Regina Maria – Povestea vietii mele, vol. III, Ed. Moldova, Iasi, 1991; 13. Rosetti, Radu – Mãrturisiri (1914- 1919), Ed. Modelom, Buc. 1997; 14. Stoica, Leontin – Serviciul Sanitar al Armatei Romane 1914-1919, Tezã Doctorat, Chisinãu, 2012; 15. Stefãnescu, Galati I. – Amintiri din rãzboi, Ed. Vatra Romaneascã, 1922.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.