miercuri, 11 iulie 2018

Marele Rãzboi de Reîntregire a Neamului si Martirii sãi (II)

miercuri, iulie 11, 2018, 3:00
Stire din categoria Actualitate Comentarii: 0 Comentarii pana acum.


(o evocare din perspectivã medicalã)

«Stim cã prin moartea martirilor Tara cîstigã pe verticalã o transcen dentã, o demnitate, o aureolã mântuitoare la Judecata Mare a istoriei, dar orizontala ei, orizontala noastrã cea de toate zilele rãmâne pustiitã, viata celor rãmasi în veci pustiitã.» – Stefan Fay

«Toamna pîtimirii noastre» si «Triunghiul mortii»continuare din numãrul trecutÎnfrangerile succesive din sudul tãrii suferite de Armata a III-a, in Valea Jiului, Turtucaia, Silistra, Flãmanda, Neajlov-Arges (ultima insemnand pierderea Bucurestiului si Dobrogei), vor conduce la pierderea a 76,3% din teri toriul regatului. Retragerea precipitatã si in dezordine a armatei cãtre Moldova dintre Carpati si Prut, urmatã de coloane nesfarsite de refugiati din calea urgiei cotro pitorilor, va insemna inceputul ‘toamnei patimilor noastre’. ‘În Tara Zimbrului’cum cu durere si optimism canta poetul Vasile Voiculescu in versurile sale acest colt de tarãse vor regãsi ultimele zvacniri ale romanismului acelor vremuri, asediat la randul sãu si aparent lipsit de perspectivã. Acestor neajunsuri aveau sã li se adauge prizonierii de rãzboi, care trebuiau gestionati tot de armatã, si instabilitatea din cadrul trupelor rusesti aflate pe frontul romanesc al Antantei. Capitularea Bulgariei din al II-lea rãzboi balcanic va fi scump plãtitã in a doua parte a Primului Rãzboi Mondial, cand trupe germane de elitã (retrase de pe frontul de vest) sub comanda generalilor Mackenzen, Falkenheym si Morgen, in aliantã cu trupe austroungare, otomane si bulgare, vor ocupa trei sferturi din teritoriul regatului roman, generand imense suferinte populatiei care nu apucase sã se refugieze. Aceasta va face ca, in zonele ocupate de inamic, ‘toamna patimilor noastre’ sã se prelungeascã in chipul cel mai dureros panã la sfarsitul rãzboiului. Retragerea generalã in Moldova se va face in asa zisul ‘triunghi al mortii’, ca ultimã redutã a romanismului, a cãrui bazã se afla pe aliniamentul GalatiSiretFocsaniCarpatii de Curburã, latura esticã, pe Prut, latura vesticã, pe trecãtorile Carpatilor, si varful, in zona Sucevei, triunghi care insemna parte din Moldova istoricã a vechilor voievozi sau Tara Zimbrului, cum o numea Vasile Voiculescu in volumul sãu omonim amintit mai sus, pentru cã ‘Leul Bãniei’, ‘Vulturul Munteniei’ si ‘Delfinul Dobrogei’ isi pierduserã vigoarea si semetia. Afluxul de peste 1,5 milioane refugiati din calea trupelor de ocupatie, indeosebi germane, bulgare si ungare, era motivat de atrocitãtile severe si regimul draconic impus de cotropitori cu scopul declarat de a extermina popu latia bãstinasã. Întarzierea intrãrii Romaniei in rãzboi se datora in bunã mãsurã si profundei sciziuni din societatea romaneascã, in care orientãrile erau diferite: fie spre Antantaantantofilii, care promiteau Romania Mare, fie spre Puterile Centralegermanofilii, datã fiind originea germanã a Casei Regale si existenta unui tratat incã din 1883, pe care l-a denuntat insusi Eminescu la vremea sa. Ultimatumul Înaltului Coman dament Francez din iulie 1916, incheiat cu sintagma ‘acum sau niciodatã’, va determina Romania sã intre in Rãzboi, ceea ce va atrage dupã sine represalii furioase, indeosebi germane, cu scopul evident de exterminare a populatiei autohtone. Dislocarea trupelor germane de elitã de pe frontul de Vest insã va face posibile victoriile Antantei pe Sonne si Isonzo, ceea ce va insemna foarte mult in desfãsurarea viitoare a rãzboiului. Prima conflagratie mondialã a realizat si cea mai largã mobilizare de resurse umane si economice cunoscutã in istoria de panã atunci. Fortele militare si-au crescut foarte mult comba tivitatea si capacitatea de distrugere, in comparatie cu rãzboiul clasic, datoritã noutãtilor tehnice precum utilizarea gazelor toxice, submarinelor, tancurilor si aviatiei. Ca sã nu mai vorbim de mijloacele de propagandã si spionaj, care au reusit sã destabilizeze imperii, cum a fost cazul imperiului rus, compromis de spionajul german. Si punerea in miscare a unor resurse oculte pare sã fi jucat un rol important spre sfarsitul rãzboiului. Armata germanã, care pãrea sã domine Europa, va sucomba subit, intr-un interval record de numai cateva luni, nu numai prin participarea americanã, care va conduce la capitulãri in lant intr-un interval la fel de scurt, dar si prin blocaje financiare, realizate de finanta internationalã. Urmarea va fi incheierea rapidã si neconditionatã a rãzboiului, dupã patru ani de beligerantã neintreruptã. În acest context, diversitatea de opinii va bulversa si factorul politic autohton, de unde ezitãrile si oscilatiile in atitudine. Dezastrul acestei inclestãri dramatice va insemna, in primul rand insã, victime umane, al cãror numãr impresionant il va determina pe Paulescu sã defineascã Primul Rãzboi Mondial ca ‘o adevãratã hecatombã umanã’, iar imensele pierderi materiale vor fi de ordinul triilioanelor de dolari. Vindecarea rãnilor rãzboiului va insemna ani grei de muncã pentru populatia fiecãrui stat, pentru cã, invinsi sau invingãtori, participantii la conflagratie au avut de suferit la modul cel mai dramatic: familii distruse, orfani, rãniti si mutilati, bunuri distruse, sãrãcie, foamete si boli epidemice, intre care cel mai redutabil a fost tifosul exantematic, care a cuprins tãrile si trupele beligerante aproape in totalitatea lor.

Anul 1917 si epidemia de tifos exantematic

Dezastrului din toamna anului 1916 avea sã-i urmeze o iarnã nãprasnicã, cu geruri foarte puternice, cu temperaturi ce coborau sub minus 30 grade Celsius, ceea ce a ridicat grele probleme in ceea ce priveste cantonamentul trupelor si adãpostirea refugiatilor. Retragerea armatelor si refugiul in masã cãtre Moldova, a fãcut ca aglomeratia sã fie de neimaginat in majoritatea zonelor urbane si rurale. De pildã, in satul TodirestiVaslui, au fost incartiruiti 3.000 de militari in 96 de case tãrãnesti, ajungandu-se la 5-8 persoane intr-o cãmãrutã tãrãneascã, care, conform traditiei constructiilor tãrãnesti, era si micã, si joasã. S-a ajuns panã acolo incat se construiau bordeie pe jumãtate in pãmant pentru adãpostirea trupelor si refugiatilor, pentru cã toate institutiile statului, inclusiv scolile, au fost transformate in infirmerii sau spitale de contagiosi. În aceste conditii, cu tot eroismul unor medici si eforturile considerabile din partea structurilor sanitare, serviciul sanitar s-a dovedit a fi complet depãsit. Aglomeratia, promiscuitatea si lipsurile de tot felul au creat contextul necesar pentru ca, in ianuarie 1917, sã izbucneascã epidemia de tifos exantematic, ce va cuprinde repede intreaga Moldovã, lovind deopotrivã in armatã si populatia civilã, bãstinasã sau refugiatã. Marele nostru savant Ioan Cantacuzino, care prin Înalt Decret Regal fusese investit cu puteri depline pentru combaterea epidemiei, va nota in lucrãrile sale, cu acuratetea omului de stiintã, inceputul si amploarea dezastrului, dupã ce reusise prin mãsuri antiepidemice severe sã stingã focarele din Dobrogea, Neamt si Suceava. ‘Nu au fost semnalate alte cazuri panã la momentul cand retragerea romaneascã a inceput sã se transforme in dezastru. Epuizatã de marsuri si lupte, abia hrãnitã, insuficient imbrãcatã, partial dispersatã, armata romanã s-a retras pe un frig nãprasnic in Moldova. Învãlmãseala in satele Moldovei a devenit in curand atat de mare, ca urmare a afluxului trupelor extenuate si a exodului populatiei civile care fugea de invazia germanã, incat tifosul exantematic si-a gãsit conditiile cele mai prielnice pentru intinderea lui. În localitãtile in care cãutam regimentele nu rareori puteai vedea 25-30 de oameni inghesuiti intr-o odãitã tãrãneascã. Medicii mobilizati cãdeau ei insisi victimã acestui teribil flagel.’ Peste 350 de medici si peste 1.000 de sanitari, inclusiv parte din medicii misiunii francezeprintre care si doctorul Jean Clounet, conducãtorul Spitalului de campanie de la vila Greerul (astãzi, stationarul pentru copii Jean Clounet) -, au murit in lupta cu boala. Dezastrul era atat de mare, incat presa timpului descria adevãrate scene apocaliptice. ‘Cine ar putea uita tabloul pe care-l prezenta gara Iasilor si mahalalele lui in februarie 1917?! Soldati risipiti si rãmasi in urmã, refugiati de tot felul nãpãdeau de pretutindeni, pe jos sau pe calea feratã, albiti de pãduchi, ei imprãstiind in calea lor boala. Unii dintre ei cãdeau morti in drum, altii, in clipa sosirii lor, zilnic, pe peroanele, pe drumurile spre oras. La usa spitalelor tixite de bolnavi stãteau mormane de cadavre, ingrãmãdite cu sutele unele peste altele, medici si infirmiere cãdeau atinsi de molimã peste tot, nu mai erau nici scanduri pentru sicrie, iar cãrutele tarate de cai ca umbrele purtau cadavrele trantite grãmadã. Imaginile clasice ale ciumei din Atena se impuneau irezistibil in memoria noastrã.’ Realitatea din teren era la fel de dezastruoasã, dacã nu chiar mai grea, dacã se poate imagina ceva mai dramatic. Iatã ce scrie in memoriile sale generalul dr. Ion N. Antoniu, seful Serviciului Sanitar din Marele Cartier General al Armatei Romane, cu ocazia unei inspectii a trupelor in teren: ‘la unul din regimentele de recruti, 900 muriserã, din totalul de 1.200, si toti ofiterii regimentului erau bolnavi. La un alt regiment tocmai murise comandantul, iar intr-un sat nu erau nici mai mult nici mai putin decat 1.000 de morminte proaspete, deopotrivã civile si militare’.continuare in numãrul viitor

* Valeriu Lupudoctor în stiinte medicale

Bibliografie:

1. Antoniu, Ioan N.Organizarea si functionarea serviciului sanitar militar, Tipografia Marelui Stat Major, 1922; 2. Argetoianu, C.Pentru cei de maine, amintiri din vremurile celor de ieri, vol. III, Buc. 1992; 3. Cantacuzino, IoanLùepidemie de typhus exantematique en Roumain pendant la derniere Guerre, Societe de pathologie exotique, Paris, 1920; 4. Drang nach OstenGerman History, Enciclopedia Britanicã, 1998; 5. Dumitriu, PetruCronica de familie, Ed. ESPLA, Buc. 1956; 6. Giurcã, IonGeneralul Henri Mathias Berthelot150 de ani de la nastere, Gandirea Militarã Romanã, nr. 6/2011; 7. Iorga, NicolaeDe ce ne omoarã copiii, Neamul Romanesc, 22 sept. 1916; 8. Kiritescu, ConstantinIstoria Rãzboiului pentru intregirea Neamului, 1916-1919, Ed. Stiintificã si Enciclopedicã, Buc. 1989; 9. Lupu, ValeriuNicolae C. Paulescuintre stiinta vietii si metafizica existentei, Ed. TipoMoldova, 2016; 10. Natham, ErnestUn destin ciudat, J. Breckenridge Bayne, un american pe frontul Romanesc 1916- 1919, Ed. Vremea, Buc. 2016; 11. Paulescu, Nicolae C.Sinagoga si Biserica, fatã cu pacificarea omenirii, Tipografia Steaua Bucuresti, vol I, 1923; 12. Regina MariaPovestea vietii mele, vol. III, Ed. Moldova, Iasi, 1991; 13. Rosetti, RaduMãrturisiri (1914-1919), Ed. Modelom, Buc. 1997; 14. Stoica, LeontinServiciul Sanitar al Armatei Romane 1914-1919, Tezã Doctorat, Chisinãu, 2012; 15. Stefãnescu, Galati I.Amintiri din rãzboi, Ed. Vatra Romaneascã, 1922.

Articol scris de:



Posteaza un comentariu