Dimitrie Bagdasar – între stiintã, onestitate si crez politic (II)

0
62

“La mine, elevii lui Paulescu au totdeauna usa deschisã. ” – Harvey William Cushing

– continuare din numãrul trecut

Mostenirea sa politicã si managerialã va fi preluatã si dusã mai departe de sotia sa, Florica Bagdasar, sub ministeriatul cãreia se va infãptui reforma sanitarã din Romania. În linii mari, aceasta va insemna teritorializarea sistemului pe criterii geografice, depersonalizarea spitalelor, care-si vor pierde identitatea si se vor numi pe criterii teritoriale (comunal, orsenesc, raional, regional, republican etc.), sistemul privat va fi desfiintat, bisericile de incintã vor fi inchise, cu transformarea paracliselor in prosecturi, iar sistemul medical si indeosebi invãtãmantul medical vor fi epurate, in asa zisa ‘marea reparatie’, adicã inlocuirea celor cu alte convingeri si promovarea celor ‘nedreptãtiti’ in vechiul regim, sau prin promovarea celor ‘devotati cauzei’ din esalonul doi. Din nefericire, sau ca o rãzbunare a destinului, aceastã reformã care a lovit atat de drastic in sistem va lovi si in Florica Bagdasar, pentru cã, in perioada 1948-1957, va fi ostracizatã de regimul comunist pentru asa zisul deviationism in educatie si culturã. Motivul ‘demascãrii’ a fost cã, impreunã cu colaboratoarea sa, Florica Niculescu, va concepe un abecedar si un manual de matematicã adaptat copiilor cu deficientã mintalã din centrul de sãnãtate pe care-l coordona dupã principiile moderne in domeniu insusite la Harward. Justificarea oficialã era cã ‘Romania comunistã nu are deficienti mintali’. Dupã reabilitarea poststalinistã, va refuza categoric sã se reintoarcã in randurile partidului comunist. Va fi totusi toleratã ca vicepresedintã a Crucii Rosii Romane si in calitatea sa de medic la Centrul de Sãnãtate Mintalã pe care il infiintase in perioada de ministeriat. Rãmane in istoria medicinei romanesti ca fondatoare specialitãtii de Neuropsihiatrie Infantilã si a Centrelor de Sãnãtate Mintalã atat de actuale astãzi. Remarcabil si demn de subliniat in istoria familiei Bagdasar este devotamentul, afectivitatea si comuniunea deplinã in muncã, in convingeri si in viatã a celor doi. Florica Bagdasar isi va urma sotul pe bursa lui in America, unde, prin muncã, va obtine si ea o bursã, in baza cãreia va studia la Harward. Îsi va ajuta sotul in devenirea lui participand in sala de operatie la interventiile chirurgicale de inceput. Îi va impãrtãsi convingerile si il va urma in tot ceea ce el dorea sã intreprindã si chiar ii va succeda ca ministru, desãvarsindu-i opera. Este un exemplu emotionant de convietuire familialã, pe care fiica lor Alexandra il va ilustra convingãtor si cu delicatete in amintirile sale. Situatia familiei se va complica si mai mult odatã cu plecarea unicei fiice, Alexandra, in SUA, ca matematician astrofizician la Universitatea din New York si cãsãtoriei acesteia cu Saul Below (viitorul laureat al premiului Nobel pentru literaturã din 1976), care va vizita Romania acelor vremuri. Urmarea va fi un roman intitulat ‘The Deanùs December’ (Iarna Decanului), in care Saul Balow descrie realitãtile sumbre ale Romaniei anilor 70 ai secolului trecut. Romanul va fi criticat la modul furios de propaganda comunistã si apoi interzis. Însãsi fiica sa va scrie o serie de douã articole cu caracter biografic, publicate in revista 22, in anul 2004, sub titlul ‘Asklepios versus Hades’, in care, de o manierã pateticã si, desigur, cu o dozã de subiectivism, descrie viata dedicatã si zbuciumatã a pãrintilor sãi.

Etica si echitate în relatia cu Nicolae C. Paulescu

Ca militant activ si om politic agreat de regimul comunist care se instalase la conducerea tãrii, era nevoie, dupã uzanta timpului, de o ‘autobiografie’ curatã, care sã satisfacã exigentele politice si sociale ale vremii. Asa incat, etapa americanã in pregãtirea sa si, mai ales, relatia cu Paulescu si Cushing vor fi eludate cu grijã sau prezentate lapidar si cu interpretarea de rigoare. Originea sa socialã, greutãtile devenirii sale, munca sa neobositã si realizãrile sale il ajutau foarte mult pentru pozitia de leadership a noii nomenclaturi care se infiripa sub supravegherea atentã a ocupantului sovietic. Atitudinea sa prosovieticã era una entuziastã si totalã, atata timp cat va intampina cu flori (impreunã cu sotia sa Florica) intrarea trupelor sovietice in capitalã. Se pare cã insãsi alcãtuirea guvernului Petru Groza sar fi decis in casa Bagdasar, de pe strada Sperantei nr. 13, ca dovadã a marelui credit pe care il avea in fata liderilor comunisti ai vremii. Dovada impãrtãsirii totale a crezului comunist si militantismului activ o constituie si faptul cã la moartea sa au fost funeralii oficiale (primul lider comunist condus pe ultimul drum), iar sotia sa ii va succeda la conducerea Ministerului Sãnãtãtii si va definitiva noua structurã a sãnãtãtii in viziune comunistã. Atitudinea nu era una singularã, de vreme ce obedienta si profesarea noilor idei erau garantia unei ascensiuni sigure in ierarhia vremii. Nume cu rezonantã in stiinta si cultura noastrã au trecut cu arme si bagaje in barca noului sistem, beneficiind de toate privilegiile pozitiei, lovind fãrã jenã si fãrã scrupule in colegii de panã mai ieri, asa cum a fost cazul lui Mihail Sadoveanu, Constantin Parhon, Nicolae Gh. Lupu, Grigore Benetato, Gheorghe Danielopolu, Ion Nitescu, Stefan Milcu, Dimitrie Voinov, George Cãlinescu si multi altii, care au mers panã acolo incat s-au angajat in restructurarea Academiei Romane. Într-un asemenea context, problema eticii si echitãtii in relatiile dintre intelectuali si, indeosebi, dintre discipoli si dascãli erau eludate, privite critic sau aruncate in derizoriu. În cazul nostru, bursa Rockefeler s-ar fi risipit in van dacã nu era recomandarea lui Paulescu cãtre Cushing, care i-a deschis larg portile clinicii maestrului din Boston, porti care rãmaneau inchise pentru majoritatea celor care doreau sã participe sau mãcar sã asiste la o operatie pe creier. ‘La mine, elevii lui Paulescu au totdeauna usa deschisã’, avea sã spunã Harvey Cushing, ca dovadã a pretuirii sale pentru savantul roman. Buna pregãtire a tanãrului Bagdasar in domeniile chirurgiei, neurologiei si endocrinologiei (intre care vedea o stransã legãturã), hãrnicia, inteligenta si determinarea sa il vor impresiona pe Cushing si vor conduce la o relatie specialã intre cei doi. Ca urmare, Bagdasar va intra in echipa operatorie, va prelucra piesele anatomice postoperatorii, va participa activ la elaborarea unor studii stiintifice si, in general, se va incadra in spiritul elaborat al muncii din clinica maestrului. Aprecierea si bunãvointa maestrului Cushing vor depãsi cu mult relatiile strict de ordin profesional si stiintific, ajutand-o efectiv pe Florica Bagdasar in obtinerea bursei Rockefeler in baza cãreia se va initia la Harward in abordarea copilului cu disabilitãti sub aspect neuropsihic, educativ si formativ, pe care le va aplica si profesa la intoarcerea in tarã. De asemenea, Cushing ii va ajuta efectiv atunci cand au fost internati la Sanatoriul Trudeau, pentru tratamentul tuberculozei de care s-au imbolnãvit amandoi. Relatia va rãmane la fel de puternicã si dupã plecarea din America, cand Cushing ii cere elevului sãu sprijinul in a-l aduce pe Paulescu la Congresul American de Fiziologie din 1929 (dorintã neimplinitã, pentru cã Paulescu era deja bolnav si nu risca o asemenea cãlãtorie cu vaporul) si cu ocazia congresului de la Berna (1937), cand Cushing il nominalizeazã printre favoriti, asezandu-l in stanga sa la receptia organizatã in cinstea colaboratorilor sãi. Evocarea acestor douã momente in devenirea familiei Bagdasar va fi omisã cu bunã stiintã, pentru cã convingerile politice si noile realitãti impuneau acest lucru. Întai de toate cã bursa Rockefeler era consideratã un cap de pod pentru propaganda burghezã decadentã si dusmãnoasã. La randul ei, recomandarea lui Paulescu era compromitãtoare pentru o carierã politicã, mai ales cã noul regim il va declara dusman al poporului si il va exclude din Academia Romanã pe motiv cã era antisemit, fanatic religios, avea convingeri burgheze retrograde, atitudini care, in viziunea marxist-comunistã, trebuiau condamnate si chiar infierate cu manie proletarã, asa cum o fãceau Benetato, Danielopolu, Parhon si altii de la tribuna Academiei Romane restructurate. Situatia se va regãsi si in omisiunile altor pactizanti cu regimul, beneficiari ai burselor Paulescu la Spitalul parizian ‘Notre Dame de Perpetuel Secure’, acordate timp de 40 de ani (in amintirea perioadei in care Paulescu lucrase si crease aici) unor tineri medici romani, printre care si Alfred Rusescu (pe nedrept considerat astãzi ca fondator al pediatriei romanesti in dauna marelui Mihail Manicatide). Numai cã, in fata realizãrilor unui om de stiintã de talia lui Paulescu, care a fãcut atat bine umanitãtii, orice alte consideratii, fie ele si de ordin politic, pãlesc, autoritatea lui stiintificã fiind de aceeasi notorietate si astãzi. Vor fi uitate, in egalã mãsurã, si relatia cu profesorul Persival Bailey (1893-1973), si cu marele fiziolog american J. F. Fulton (1899-1960). Cheia paulescianã, asa cum o numeste Radu Iftimovici, ii va deschide drumul si-i va netezi calea pe drumul desãvarsirii sale. Aceastã cheie va functiona la modul desãvarsit, avand la origine douã motive majore. Primul era admiratia nemãrginitã a lui Cushing pentru Paulescu, din motivele expuse mai sus, si al doilea, cã se intalneau doi oameni care cãutau cãile comune intre neurologie, endocrinologie si chirurgia creierului. Din aceastã cheie si relatie se va naste neurochirurgia romaneascã, specialitate de pionierat si pentru sud-estul Europei, spre Romania indreptandu-se pacienti din multe tãri riverane. Pe cat de benefice au fost munca neobositã, talentul si determinarea in fata suferintei umane a familiei Bagdasar (Dimitrie, ca fondator al neurochirurgiei romanesti, si Florica, fondatoarea neuropsihiatriei infantile si centrelor pentru copiii cu deficientã mintalã), pe atat de nedreaptã a fost soarta celor doi. Dimitrie Bagdasar isi va incheia existenta la numai 52 de ani, prin metastaze cerebrale secundare unui cancer pulmonar, in plinã efervescentã creatoare si politicã, iar Florica Bagdasarcontinuatoarea operei manageriale a sotului sãu, va fi compromisã si ostracizatã in stilul comunist al regimului, de ‘lichidare a tovarãsilor de drum’, scãpand totusi de lichidarea fizicã efectivã datoritã stãrii precare a sãnãtãtii (la randul ei, bolnavã de plãmani). Va fi sacrificatã de regimul pe care l-a servit din convingere, atingand totusi venerabila varstã de 82 de ani.

Concluzii

1. Dimitrie Bagdasar este una din marile personalitãti medicale ale Romaniei: fondatorul neurochirurgiei romanesti, creator de scoalã si om de stiintã. 2. A fost elevul lui Gheorghe Marinescu, Nicolae Paulescu si Harwey W Cushing, pe care-i evocã conjunctural in biografia sa. 3. Originea sa modestã (Rosiestii Vasluiului), greutãtile devenirii i-au indus, in plan social, o orientare de stanga activã, de aici si crezul sãu politic. 4. Din nefericire, crezul sãu politic nu a fost validat istoric ca fiind unul progresist, ci ca unul ‘ilegitim si criminal’. 5. Orientarea sistemului sanitar pe care l-a manageriat in calitate de ministru a fost unul sovietic, de tip stalinistcentrat pe culpabilizarea medicului si sistemului medical. 6. Opera sa managerialã va fi continuatã de sotia sa, Florica Bagdasar, la randul ei fondatoare a neuropsihiatriei infantile si creatoare de scoalã, panã la ‘demascare’. 7. Ostracizarea sa a fost in stilul comunist cunoscut, al ‘sacrificãrii tovarãsilor de drum’, incepand cu demascarea, oprobriul public si exterminarea fizicã. 8. Încercãrile fiicei lor Alexandra (cãsãtoritã Below), de reabilitare socio-politicã sunt subiective si de inteles. 9. ‘Iarna Decanului’ (The Deanùs December) scrisã de Saul Below rãmane o mãrturie dureroasã a acelei epoci, servitã din pãcate de asemenea minti luminate cum au fost Dimitrie si Florica Bagdasar.

* Valeriu Lupu doctor în stiinte medicale

Bibliografie;
1. Aldea Hortensiu – Neurochirurgi celebri, Ed. Glasul Romaniei, 1992;
2. Bellow Alexandra – Asklepios versus Hades, ‘Rev. 22’, nr. 755, 2004;
3. Bellow Alexandra – Asklepios versus Hades, ‘Rev. 22’, nr. 756, 2004;
4. Bellow Saul – The Deanùs December, Ed. Harper & Row, New-York,1982;
5. Cushing W.H. – ‘Scrisoare cãtre D. Bagdasar’, mai 1929, Colectia dr. Pavel;
6. Cushing W.H. – ‘Scrisoare cãtre D. Bagdasar’, iulie 1929, Colectia dr. Pavel;
7. Iftimovici R. – Isoria universalã a medicinei si farmaciei, Ed. Acad. 2012;
8. Iftimovici R. – Osmozã ideaticã Paulescu – Cushing, ‘Viata Med’, 42, oct. 2016;
9. Lupu Val. – Paulescu betwen science of life and metaphisic of existence, Ed. TipoMoldova, Iasi 2018;
10. Mãrgineanu Marius – Dimitrie Bagdasar (1893-1946), Portal medfam, 2012;
11. Mihailide M. – Medicii si seductia puterii, Ed. Viata Med., Buc., 2014;
12. Teichman St, Aldea H. – Pioniers of Pituitary Physiology, Harvey Cushing and Nicolae Paulescu, J. Hist. Med, Jan. 1985.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.