Politistii de frontierã huseni, eroi de poveste

0
193

Nicio exagerare în acest titlu. Impresionati de conditiile extrem de grele în care o mamã îsi crestea cei trei copii, într-o încãpere a vechiului sediu al Pichetului de grãniceri Pogãnesti, politistii de frontierã din cadrul Setorului Politiei de Frontierã Husi s-au mobilizat si, în câteva luni, prin contributiile si munca lor, au oferit acestei familii sansa unei vieti civilizate: o casã mobilatã si utilatã.

Povestea a inceput intr-o zi friguroasã din mijlocul lunii februarie, cand doi politisti aflati in timpul alocat refacerii pe timpul misiunii s-au adãpostit in locatia destinatã refacerii, intr-o incãpere din vechiul sediu al Pichetului de grãniceri Pogãnesti. O parte a clãdirii este repartizatã, prin grija Primãriei Stãnilesti, unei familii defavorizate, formatã din mama si trei copii minori, un bãietel, in varstã de 4 ani, si douã fetite de 9, respectiv 10 ani. Practic, din trei incãperi, cei patru foloseau o singurã incãpere, de patru metri pãtrati, care era utilizatã, in functie de nevoi, ca bucãtãrie, dormitor sau baie. Singura sursã de cãldurã o reprezenta o micã sobã improvizatã, unde mama fãcea focul din vreascuri. Hornul fiind infundat, tot fumul intra in camerã, mama fiind nevoitã ca intreaga perioadã in care focul ardea sã tinã usa deschisã, pentru ca aerul din incãpere sã poatã fi respirabil. Umbra de cãldurã datã de mica improvizatie dupã arderea vreascurilor era insuficientã ca cei patru sã se incãlzeascã. Evident, fiind cumplit de ger afarã, cei patru stãteau in locuintã imbrãcati ca afarã. Aceasta este privelistea dezolantã care i-a intampinat pe cei doi politisti de frontierã care au aruncat o privire prin usa dechisã. Prin fumul gros, au reusit sã zãreascã doi ochi mirati si senini de copil si o manutã micã ridicatã cãtre ei, in semn de salut, dar si pentru a le spune cã este totul este in regulã. Pãrinti la randul lor, cei doi au intrat, cu permisiunea mamei, sã vadã dacã pot ajuta la desfundarea hornului. Ideile au venit una dupã alta, si cei doi colegi au inteles cã se pot face lucruri frumoase si cã ar putea fi posibil ca acele camere, aproape insalubre, sã devinã un cãmin adevãrat pentru copii. Era nevoie de multe foduri si de oameni care sã dea o manã de ajutor. Ideile lor au fost impãrtãsite in primul rand colegilor, politisti de frontierã. Ajutorul primit a fost urias si nesperat. Toate persoanele care au ascultat povestea nu au rãmas indiferente, ajutand fiecare, dupã posibilitãti, cu bani, produse alimentare, imbrãcãminte, incãltãminte, obiecte casnice. Au fost donate multe lucruri, de la cateva suruburi a cãror importantã era capitalã pentru continuarea lucrãrilor, panã la usi si geamuri noi, oferite in dar de mici intreprinzãtori. Lista celor care s-au implicat a devenit, astfel, foarte lungã. Un numãr de sapte politisti de frontierã, buni gospodari, prin rotatie, in timpul lor liber, au transformat spatiul intr-o casã locuibilã, netezind si vãruind peretii, montand geamuri, usi si mobilã si punand parchet. Prin intermediul politistilor de frontierã, Primãria Stãnilesti a bransat locuinta la reteaua de energie electricã, iar societatea de cablu localã a oferit serviciile sale in mod gratuit. A fost un efort colectiv urias, dar finalizat cu succes, dupã aproximativ o lunã de lucrãri. În data de 17 martie, exact cand mezinul familiei a implinit 4 ani, politistii de frontierã i-au oferit acestuia o petrecere surprizã, in noua locuintã, acum mobilatã si utilatã cu strictul necesar. Momentul a fost plin de veselie, marcat de sentimentul mandriei lucrului fãcut cu simt de rãspundere. Istoria se scrie in fiecare moment al vietii noastre. Fiecare dintre noi este eroul propriei povesti de viatã. Colegii nostri au demonstrat acum cat de usor poti deveni erou in povestea altora. E nevoie de ganduri bune, dragoste de semeni si dorintã de a ajuta.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.