TRADITII DE SF. GHEORGHE

0
19

Patronul tinerilor si al armoniilor familiale, Sfântul Gheorghe este numit în credintele populare românesti «cap de primãvarã» sau «strãjer al timpului», lui fiindu-i încredintate cheile vremii, închizând si se deschizând ciclul vegetational, marcând astfel intrarea în anotimpul cald si începutul anului pastoral care se va încheia la Sf. Dumitru, «Sâmedru».

Nãscut în Cappadocia, din de pãrinti vestiti, Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, a trãit în timpul domniei împãratului Diocletian. S-a înrolat în armata romanã si, parcurgând ierarhia militarã, s-a fãcut remarcat prin îndemânarea cu care mânuia armele. În ciuda decretului împotriva crestinilor, emis de Diocletian în 303, Sf. Gheorghe a ales sã-si mãrturiseascã public credinta crestinã, ridicându-se împotriva idolilor împãratului. Din ordin imperial, sfântul a fost întemnitat si supus torturii pentru a- si renega credinta. Loviturile cu sulita, lespezile de piatrã asezate pe piept, groapa cu var, încãltãmintea cu cuie, bãutura clocotitã si rea la gust, bãtaia cu vâna de bou, trasul pe roatã si toate celelalte torturi îndzrate nu au reusit sã-l facã sã renunte la credinta sa. Martorii suferintelor Sfântului Gheorghe, uimiti de rezistenta la durere, au renuntat la credinta în zeitãti pãgâne, îmbrãtisînd crestinismul. O dovadã a sfinteniei sale o reprezintã o minune sãvârsitã de Sf. Gheorghe în timpul întemnitãrii sale. Atingând trupul unui detinut mort din celula sa, acesta a înviat, convingândo astfel chiar pe împãrãteasa Alexandra, sotia lui Diocletian, sã se crestineze. Întrucât Sf. Gheorghe a respins oferta împãratului de ai acorda înalte onoruri în schimbul renuntãrii la crestinism, Diocletian a ordonat omorârea prin decapitare în ziua de 23 aprilie, a propriei sale sotii cât si a Sf. Gheorghe. În constiinta popularã româneascã, Sf. Gheorghe este unul dintre cei mai prezenti sfinti, numeroase biserici purtând hramul sãu. Existã numeroase orase în România care poartã numele Sfântului Gheorghe si chiar unul dintre cele trei brate ale Dunãrii este denumit astfel. Imaginea Sf. Gheorghe ucigând balaurul este prezentã si pe steagul Moldovei medievale trimis de Stefan cel Mare la Mãnãstirea Zografu de la Muntele Athos. În traditii vechi, populare se spune cã Sfântul Gheorghe este protectorul ciobanilor si i se acordã astfel o atentie sporitã prin ritualuri speciale. Ajunul zilei Sfântului Gheorghe este o perioadã caracterizatã de prezenta spiritelor malefice, strigoi si strigoaice, care umblã noaptea pentru a lua mana laptelui de la vaci si oi. Prevenirea actiunii strigoilor de manã se realizeazã prin intermediul unor practici variate. O metodã eficientã de contracararea a strigoilor, de Sfântul Gheorghe, o reprezintã plantele cu calitãti magice, dintre care cea mai redutabilã este usturoiul. Punctele esentiale care fac legãtura cu exteriorul si pe unde ar putea intra strigoii – pragul usii, cercevelele ferestrelor, hornul sunt unse, de Sfântul Gheorghe, cu usturoi, fãcându-se semnul crucii. Ascunderea sau ungerea cu usturoi a limbilor de melita (cu care acestia obisnuiesc sã se batã si pe care cãlãtoresc strigoaicele) producerea de zgomote de bucium, afumarea vitelor, grajdurilor si stanelor, asezarea ramurilor de rug la ferestrele si usile adãposturilor pentru animale, agãtarea spinilor la poartã sau ungerea ugerului vacilor cu usturoi. În fata usilor se pune peste noapte o greblã cu dintii în sus pentru a alunga strigoii si duhurile rele. La iesirea din staul, se asezau o secure si doi piepteni de cânepã înclestati, ca sã se înclesteze gura lupului. De asemenea, se impune consumul usturoiului de cãtre oameni, care se si ung cu el pe corp, pe frunte, în piept, în spate si pe la încheieturi, pentru a protejati de orice actiuni nefaste. Cu trei zile înainte de Sf. Gheorghe, se seamãnã usturoiul si bobul. Ne semãnat pânã la Sf. Gheorghe, nu se mai poate semãna cã va face viermi. În ajunul sau în ziua de Sângeorz, se aprinde Focul viu, dupã metode primitive, pentru ca prin puterea purificatoare a focului, a luminii si a fumului sã se alunge fortele malefice rãmase din timpul iernii, pentru a goni vrãjitoarele, fortele distructive ale naturii (furtunile, grindina, trãsnetul, bolile animalelor, atacul animalelor sãlbatice).Producerea Focului Viu se face de cãtre bãrbatul casei, frecând douã lemne uscate pânã se aprind. El se aprinde în fiecare gospodãrie si la hotarul satelor. Acest foc viu se pãstreazã apoi cu mare bãgare de seamã ca sã nu se stingã niciodatã peste tot anul, crezându-se cã acea casã în care s-ar afla un astfel de foc are mare noroc si nici un rãu nu se poate apropia de ea. La Sf. Gheorghe se cântãresc oamenii pentru a fi sãnãtosi tot anul si pentru a se proteja de farmece. Chiar si cei ai casei, pentru a fi protejati de junghiuri rele si boli necrutãtoare, trec prin fumul si flãcãrile unui foc aprins, iar vitele si casele se afumã, la rândul lor cu tãmâie. Se mai practica în aceastã zi legarea cu tei descântat mâinile si picioarele celor primi nãscuti, fii si fiice, spre a-i feri de rele. Gunoiul adunat în ziua de Sf. Gheorghe se pune la rãdãcina pomilor, ca sã rodeascã bine. Când un pom nu face roade, trebuie gãurit în ziua de Sf. Gheorghe pentru a cãpãta rod. Se spune, din bãtrâni, cã Sfântul Gheorghe, când vine, îsi leagã calul de un stâlp al portii si paste iarbã. A treia zi în care este serbat Calul Sfântul Gheorghe este consideratã a fi una deosebit de importantã, impunând restrictii severe legate de muncã. Dacã în prima zi a sãrbãtorii Sfântului Gheorghe se poate lucra dupã prânz, în aceastã zi nu se lucreazã deloc, pentru ca animalele sãlbatice sã nu atace vitele si gospodãriile. Se tine pentru cã e rãu de animale sãlbatice. Totodatã, în noaptea de Sfântul Gheorghe, fetele nemãritate credeau cã îsi pot vedea ursitul dacã priveau, în aceastã noapte, într-o cofã plinã cu apã de izvor din care nu s-a bãut sau dacã stau goale între lumânãri aprinse, asezate în formã de cruce. Exista si obiceiul ca în dimineata zilei de 23 aprilie, fetele sã punã în mijlocul drumului brazde verzi, împodobite cu coronite, pentru a observa care fecior va cãlca peste ele. Dacã flãcãii ce le erau dragi nu cãlcau pe coronite, fetele credeau cã în acel an se vor cãsãtori. Brazdele si coronitele erau pãstrate peste an, pentru a se face cu ele farmece de dragoste sau pentru a fi folosite ca remediu în ameliorarea diferitelor boli. Se spune cã de ziua Sfântului Gheorghe nu e bine sã se doarmã, pentru cã va lua somnul mieilor si va fi adormit tot anul. Iar cine va vedea de pe malul unei ape un peste are noroc tot anul. Cine aleargã în aceastã zi înainte de rãsãritul soarelui o bucatã bunã de loc, acela va putea alerga cât vrea, fãrã sã oboseascã. Functia apotropaicã a apei a fost preluatã în crestinism ca purificatoare, în ritualurile ecleziastice de la Boboteazã, Haralambie de Ciumã, Joia Mare, Izvorul Tãmãduirii si Rusalii dupã noaptea în care s-au dezlãntuit fortele rãului si în care puterea energiilor sacre putea sã-i contamineze neplãcut pe oameni, a doua zi se impunea scãldatul (stropitul) ritual, al oamenilor, animalelor, chiar al obiectelor din gospodãrie, în vederea purificãrii, a asigurãrii unei stãri bune de sãnãtate si de prosperitate în anul ce vine. Dar si fetele se spalã pe fatã cu rouã pentru ca tot anul sã fi sãnãtoase, mai frumoase si mai atrãgãtoare si fãrã pete pe obraz. În mod asemãnãtor, acum se realizau numeroase practici care trebuia sã asigure recoltei precipitatiile necesare. În scopul de a fi un an bun în ploi, în dimineata ajunului Sângiorzului se practicã împroorul adicã pãsunatul pe rouã, gest menit sã asigure sãnãtatea vitelor în anul respectiv si pentru a asigura o cantitate suficientã de precipitatii. Dacã nu plouã în ziua de Sângeorz, atunci se udã totul în curte, si în locul unde sunt adunate oile. Bãietii le udã pe fete ca sã nu se apropie de ele strigoaicele sau pentru ca fetele sã nu se transforme în strigoaice. Se crede cã udatul se face de bucurie si multumitã lui Dumnezeu. Se mai crede cã datina udatului de Sângeorz este de când pãzea fântâna un balaur cu douãsprezece capete si cãruia atunci când scoteau apã din fântânã, totdeauna trebuia sã-i dea o fatã s-o mãnânce. Potrivit traditiei, în lacul de lângã cetatea Silena din regiunea Capadociei din Asia Minor, trãia o fiarã, care terifia populatia localã, cu suflarea sa cea pierzãtoare umplea vãzduhul de venin purtãtor de moarte ce cerea copile ca hranã si tribut. Când i-a venit rândul fecioarei împãratului, Elisabeta, cea ce urma sã fie sacrificatã, mergând cãtre lac sã-si întâlneascã sfârsitul, a apãrut Sfântul Gheorghe cãlare un cal alb. Sfântul Gheorghe a ucis balaurul cu sulita pe malul lacului. Atunci împãratul cetãtii aceleia si tot poporul au crezut în Hristos si au primit sfântul Botez. Si erau botezati douãzeci si cinci de mii de bãrbati, afarã de femei si de copii. Asemenea traditii au luat nastere dupã multe secole de la moartea muceniceascã a Sfântului Gheorghe. De Sfântul Gheorghe se spune cã ard comorile pãmântului, ele putând fi vãzute, iar cei care le cautã nu trebuie sã sufle niciun cuvânt pentru a le putea descoperi si ca nu cumva duhul comorii sã-i amuteascã. Tot în aceiasi zori de zi, înainte de a se scutura roua, fetele mergeau pe furis în pãdure, în locuri ferite si îndepã rtate, pentru a culege ciuperci, nãvalnic si mãtrãgunã, busuioc, tei, sarpele alb, mulgãtoare, untul vacii, pe care le aduceau acasã si le puneau în pod sau sub streasinã, în credinta cã aceste plante miraculoase le vor aduce petitori bogati. Mãtrãguna recoltatã acum era pãstratã peste an pentru a fi folositã la vindecarea unor bolii sau la practicarea vrãjilor de mãritis pentru fetele urâte sau bãtrâne, a vrãjilor pentru îmbogãtire si cîstigare a faimei sau a celor de înmultire a laptelui la vaci. Mãtrãguna putea sã provoace si nenorocire, sãrãcie, urîtenie, nebunie sau moarte, în functie de modul cum era folositã, de riturile sau vrãjile în care era uzitatã sau în functie de actul care-i declansa puterea. Prin alte locuri, în vechime, dupã miezul noptii sau în dimineata de Sf. Andrei, exista în trecut obiceiul „descântecului sãrii”. Un drob de sare, descântat si îngropat sub pragul grajdului, era dezgropat în primãvarã, de Sf. Gheorghe, când sarea era amestecatã în hrana vitelor pentru a le feri de farmece, boli si de vrãjile pentru „luarea laptelui”. În ziua de Sf. Gheorghe se dã crucea pãstii la vite si se scot vasele pentru lapte la pârâu, pentru a prinde smântânã multã peste an. Dupã ce au stat treze toatã noaptea pentru a fi vioaie si sãnãtoase tot anul, în dimineata ajunului Sfântului Gheorghe, femeile scot sculele de tesut afarã, ca sã rãsarã soarele peste ele, pentru a avea si spor la lucru. Tot acum sãtenii se încing cu ramuri verzi ca sã nu îi doarã mijlocul, în ajunul Sfântului Gheorghe. În ziua de Sf. Gheorghe feciorii aruncã în apã pe cel ce a iesit mai întâi cu plugul în primãvara aceea. Urzicatul sau „Ascunde golul!a este un alt obicei caracter de carnaval pastoral practicat din ce în ce mai rar de Sf. Gheorghe. Lovirea cu crengute de urzicã, pentru a sprinteni, iuti, harnici, îndemânatici la lucru si mai sãnãtosi în decursul anului. Cel ce loveste pe altul cu urzica peste mâna goalã sau peste piciorul gol zice: „Ascunde golul!a. Un alt obicei având drept scop stimularea fortelor creatoare a naturii, a fertilitãtii vitelor si pãmântului cunoscutã sub diferite denumiri, în functie de localitate, si anume: Gheorghe, Gotoi, Bloajã, Pãpãlugã, Mujuc, Plugari, Draci, Pãpãluharã, Burduhoasã. Este de fapt costumarea, a doi flãcãi din sat, cu mãstii din frunze si scoartã de copac, sugerând reînvierea simbolicã a zeului vegetatiei si fecunditãtii. Unul dintre flãcãi se îmbracã din cap pânã-picioare în frunze de fag, iar celãlalt îsi confectiona obrãzar si haine din coji de tei sau cires. Primul, denumit „Sânjorzu” sau „Pãpãluhara”, venea în fruntea alaiului, urmat de cel de-al doilea mascat, denumit „Gotoi”. De la intrarea în sat erau însotiti de muzicanti. Umblau de-a lungul ulitelor si cânta cu cetera si jucau, iar unde erau invitati, intrau si dansau în curte. Oamenii, mai ales tineretul, întâmpinau Sânjorzul aruncând apã asupra lui, în timp ce masca juca si se scuturã stropind pe cei din jur, mai ales pe fete si pe femei. Dacã un gospodar nu reusea sã ude Pãpãluga, deoarece era apãratã de anumiti membrii ai cortegiului, era semn rãu pentru bunul mers al gospodãriei. Ceata Sângiorgiului era apoi cinstitã de cãtre stãpânii casei, cu diferite daruri (alimente, bani) Dezbrãcarea mãstilor si sfârsitul obiceiului aveau loc la un om care îi chema sã lase în ograda lui frunzarul cu care au fost împodobiti, oferindu-le ca rãsplatã un ospãt îmbelsugat. Se credea cã cine-i poate chema, îi merge bine, este cu noroc. Petrecerea se încheia de regulã cu joc, dupã ce, pe banii primiti, feciorii cumpãrau de mâncare si de bãut. Dacã Sfântul-Gheorghe e în zi de post, atunci tot anul rodul este slab la albine, la oi si la vite. Dacã în ziua de Sf. Gheorghe va fi rouã multã ori va fi pâclã, e semn de an bogat. De e brumã între Sân-George si Arminden (1 Mai), va fi brumã si între Sunte-Mãrii. Dacã la Sân-Giorgiu e ploaie se face grâu si fân. Dintre toate obiceiurile si superstitiile descrise, în comunitãtile sãtesti contemporane se mai pãstreazã doar obiceiul împodobirii stâlpilor de la poarta cu ramuri verzi. La 23 aprilie, sãrbãtorim Ziua Fortelor Terestre, cãrora le-a fost hãrãzitã onoarea de a avea drept patron spiritual crestinesc, pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Purtãtorul de Biruintã. Fortele Terestre se constituie în cea mai reprezentativã categorie de forte din ostirea românã, care a avut o contributie decisivã în obtinerea victoriilor pe câmpul de luptã. Militarii din Fortele Terestre dovedesc, prin rezultatele foarte bune pe care le obtin zi de zi la toate categoriile de pregãtire, cã sunt demni continuatori ai glorioaselor traditii de luptã mostenite si cã au capacitatea si forta necesarã pentru a-si îndeplini misiunile ordonate. Totodatã, profesionalismul, curajul si calitãtile morale si de luptã ale militarilor nostri se bucurã de o unanimã recunoastere în teatrele de operatii. Tuturor celor ce poartã numele Marelui Mucenic Gheorghe si al derivatelor sale, un sincer „LA MULTI ANI!”

* Dan Horgan

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.