CRISTIAN PÂNTEA – “SCULPTORUL UMANITÃTII DIN NOI”

0
78

Fiind acum, pe undeva, pe dincolo, cu linistea, cu pajistea sa de Ceruri, omul de culturã CRISTIAN PANTEA – incremenit pe crestetul inalt al sufletului sãu – ascultã si acum adierea vantului ce-i cantã trupului eterna sa elegie. Noi, insã – cei care ne-am simtit onorati de cunoasterea cu acest mare artist al Vasluiului – rãmanem aici, pe undeva, incercand sã ne ridicãm tristetile in cer, atunci cand ne amintim cu amãrãciune cum vuietul pãgan i-a tulburat brusc Sculptorului ceasul sãu mãret de rugãciune, cu suieratul sãu pãtrunzãtor, iar acel uliu neprihãnit, ca o sãgeatã neagrã si iute, i-a spintecat vãzduhurile inimii cu croncãnitul sãu ascutit si flãmand. Atunci am simtit cã adevãratul sens al durerii disparitiei unui om drag e o plãcutã nostalgie a orizonturilor ce ne devoreazã fiinta! Doar asa vom spera cã vom putea sã ne eliberãm singurãtatea de pe marea de sange a sufletului nostru! Ne vom purta mereu gandul spre Sculptor, il vom cãuta mereu, desi stim cã nu il vom gãsi decat tot in noi! Astfel, cu mare efort sufletesc, deschidem firul amintirilor toti cei care l-am cunoscut pe omul CRISTIAN PANTEA si ne nãpãdeste imaginea unui mare iubitor de artã adevãratã! Din nefericire, geamãtul inimii sale deja zdruncinate i-a sfãramat existenta si, astfel, am inceput cu totii sã ne simtim desfrunziti in interiorul sufletului nostru. Rãscolind impreunã toate amintirile noastre despre cel ce a slujit cu sfintenie Muzeul Judetean ‘Stefan cel Mare’ Vaslui aproape 40 de ani, am sesizat cã acest pasionat iubitor de istorie vasluianã a scos din uitare valori morale nebãnuite la oamenii din jur, a format caractere puternice, iar prin fermitatea si profesionalismul faptelor sale, le-a inchegat destine! Asadar, vorbim despre un om care a avut devotiunea de a fi reazãm al realizãrii semenilor in viatã! CRISTIAN PANTEA avea acel farmec uman si profesional in fata cãruia nu puteai decat sã- ti ridici pãlãria. Intelectual aparte si de o ironie finã, plãcutã, Sculptorul de dincoace avea intuitia valorii si bogãtia intelepciunii distinse. Numai cei incapabili nu-i puteau deslusi eleganta spiritului! El se dãruia cu nesat vietii urbei VASLUIULUI, se dãruia nouã, tuturor, intãrindu-ne cu fibrele sufletului sãu – prin acele desãvarsite creatii ale sale. Ne-a dat atat de mult, iar noi i-am multumit atat de putin! Prea repede ne-a lãsat mai sãraci cu o zi si mai bogati cu o eternitate: ziua o rãtãcim noi, dar eternitatea deja ii apartine! Pentru a-l intelege si mai bine pe acest’suflet rebel’, trebuie spus incã dintr-un inceput faptul cã CRISTIAN PANTEA a muncit asiduu pentru a pune bazele Muzeului Judetean Vaslui, alãturi de Constantin si Rica Popescu, Ioan Mancas, Nelu Bauman si multi altii. CRISTIAN PANTEA a venit inspre artã dintr-un mediu profund intelectualizat, cum era cel al vechilor membri ai Academiei barlãdene, in care poezia, muzica, arta si stiinta stãteau impreunã la ceas de tainã. De aici a pornit si sensibilitatea artistului pentru frumos, valoare si exigentã, in paralel cu o stimulare accentuatã a afectelor. Tocmai de aceea, intelegerea acestui misterios ‘univers sculptural PANTEA’ nu trebuie sã vinã doar din studierea atentã a modalitãtilor de redare, ci si din iubirea celui de langã tine si din educatia culturalã proprie. La CRISTIAN PANTEA e vorba de o creatie plasticã care cere dialogul cu noi, tocmai pentru a ni se confesa si a-si dezvãlui misterele conceperii sale sub forma unui topos plastic al propriilor trãiri. Dinspre talentul de restaurator al obiectelor de patrimoniu muzeal a venit si voluptatea artistului CRISTIAN PANTEA pentru sculpturã. Extrem de rafinat in ceea ce a fãcut, el a rãmas dincoace vesnicul nostru coleg dintr-o institutie culturalã frumoasã, in care fiecare parcã ne regãseam locul mult mai usor decat astãzi. Frumoasele amintiri despre CRISTIAN PANTEA starnesc in noi mirabilul, producand surpriza din arta sa sculpturalã. Personalitãtile istorice si culturale surprinse sculptural sub ocheada sufletului sãu -ALEXANDRU CEL BUN,STEFAN CEL MARE, Al. I. CUZA, CONSTANTIN PREZAN, MIHAI EMINESCU, MIHAIL SADOVEANU, VENIAMIN COSTACHE, V. I. POPA, VALENTIN CIUCÃ, VAN GOGH – rãman nemuritoare in amintirea noastrã si iau fost artistului un fel de cãlãuze ale propriul destin, dincolo de faptul cã aceste sculpturi ne dezvãluie un ßromantism delicat’ al autorului, dar si o formã de subzistentã a misterului. Personajele din sculpturile acestui artist au acel zambet diafanic al unei maturitãti implinite si chiar al unei umanitãti exersate. În fond, acesti oameni ‘ciopliti in nemurirea artei’ au fost parcã trecuti de autor prin scrijelitul profund al inimii sale. E vorba, asadar, de o cosa mentale profundã si manifestã, dar si de o elegantã si de o sensibilitate a rezonantei sale sufletesti. De altfel, pendularea lui CRISTIAN PANTEA intre Barlad si Vaslui i-a relevat o anumitã complenitudine a vanitãtii umane si l-a determinat sã simtã mereu acel complicat joc al retrãirii vremurilor de altãdatã. Fãrã a trãda maniera clasicã de abordare a sculpturii, CRISTIAN PANTEA avea o anumitã expresivitate in discursul sãu plastic, reusind chiar sã introducã noi dimensiuni spirituale ale transcendentei umane. De aceea, nu trebuie sã ne mire faptul cã sculpturile sale de personalitãti marcante ale spatiului nostru cultural au crescut din florilegiile unei inimi melancolice si au vestit mesajul surazãtor al intrupãrii, in timp ce ßchipurile’ artistului care se zãresc din creatia sa se adapã si acum de la suflul candid al puritãtii sale. Tocmai de aceea, caracterul romantic al operei sale se observã, iar autorul a dorit nu numai sã abordeze ceva anume, ci chiar sã redescopere in opera sa plasticã propriul Eu translucid. Imaginile artistice create de el au meritul cã implinesc cuvantul cu imaginea, chiar dacã sufletul artistului va rãmane un permanent ßlabirint’ pe care alti plasticieni si l-ar dori ca pe o provocare. În fine, avem certitudinea cã sculpturile reprezentative ale lui CRISTI PANTEA vor creste mereu dintr-un cultivat vlãstar al sacralitãtii lor, poate pentru a se opri ireversibil in fantele luminii mesajului sãu revelator in artã. Astãzi, sub fiecare geanã a noastrã e o lacrimã in plus. Totul e cioburi in noi, cãci pentru CRISTIAN PANTEA timpul s-a topit. Provinciile trupului sãu s-au revoltat si ni l-au stins intr-un ocean de amãrãciune. Bunul nostru prieten a ajuns la portile Raiului cu o caleascã din care nu mai poate cobori, sculptand dincolo pentru Dumnezeu! Cu toate acestea, ne apartine mai mult acum decat altãdatã, cãci lipsa sa ne duce cu gandul la dorul de a vorbi cu el! Dupã ce a asteptat lucid ‘intalnirea cu vesnicia’, imbrãcat intr-o superbã ‘cãmasã de eternitate’, el s-a indreptat semet spre lumina fãrã de sfarsit si suntem ai lui pentru cã noi toti suntem altfel de cand l-am avut printre noi.

DUMNEZEU SÃ-L ODIHNEASCÃ ÎN PACE!

* Dr. Laurentiu Chiriac

* Prof. univ. dr. Anton Adîmut

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.