vineri, 9 martie 2018

Breaking news în trustul de presã: S-a enervat cel mai mare jurnalist vasluian din toate timpurile! (pamflet)

vineri, martie 9, 2018, 3:00
Stire din categoria Editorial Comentarii: 1 Comentarii pana acum.


Pentru cine nu stie ce este ‘Meridianul’, aflati cã este ziarul acela care apare ca incontinenta urinarã. Cand se produce, e deja prea tarziu. Trebuie sã-ti schimbi chilotii. Este ziarul prin care prof. dr. Dumitru V. Marian (DVM, pentru a castiga timp si spatiu) mai stoarce un bãnut de la primarii mai naivi din cateva judete, scotandu-le ochii cu un iluzoriu ‘trust de presã’, ziarul prin care, mai nou, acelasi DVM incearcã sã intimideze si/sau sã punã presiune pe conducerea Primãriei Vaslui si pe functionarii de aici pentru a-si rezolva niscaiva probleme. Iatã un exemplu la indemanã: in ultimul numãr, prof. dr. Dumitru V. Marin scrie un articolas mincinos si plin de parturi calomnioase despre ‘cetãteanul D.M.’, cãruia i s-ar pune niste piedici in obtinerea unor hartii de la Primãria Vaslui. Ati ghicit, cetãteanul D.M. este chiar prof. dr. DVM! Recunoaste, domùle, mãcar atata lucru, nu te ascunde dupã acronime! În fine, ‘Meridianul’ este gazeta care, cand nu face toate cele de mai sus, este menitã sã gãzduiascã pupincuristii care scriu ode adresate aceluiasi DVM. Mai mult, si DVM scrie despre el, de multe ori la persoana a III-a. Cred cã in literatura medicalã gãsim suficiente referinte despre astfel de afectiuni. Iatã, spre exemplu, ce este delirul de grandoare, definit ca o convingere excesivã privind propria superioritate: megalomania are ca origine suficienta, manifestatã de un subiect dotat (dar nu neapãrat, n.n.), dar orgolios, din expansiunea delirantã a eului cu ideile de omnipotentã, de atotstiintã innãscutã etc. Megalomania se intalneste cu caracter episodic in manie, isterie, psihopatie. Ea se observã in stare permanentã in delirele cronice (paranoia, parafrenie) si in demente. Sã ne intelegem, am dat doar o definitie, nu am pus un diagnostic. Dar cum sã nu te-apuce refluxul gastric – ca sã nu spun voma – cand vezi ce contorsiuni face DVM pentru a se pupa singur in cur? Cu sigurantã, nu stiti ce m-a apucat de mã refer in cheia asta severã la ilustrul DVM. În ultimul numãr din ‘Meridianul’, prof. dr. DVM face cateva trimiteri la mine, bineinteles, fãrã sã mã identifice in clar – altã dovadã de ‘bãrbãtie’ (putea, dacã era bãrbat, sã punã mana pe telefon – acelasi telefon prin care mã invita insistent sã contribui cu un text la o carte aflatã in lucru – si sã-mi spunã: ‘Romeo, chit cã e 8 Martie, te bag in mã-ta de cretin!’). A preferat sã mã scrie la gazetutã, iar eu ii intorc favoarea. Asa sunt eu, nu suport bãdãrãnia. Si nici prostia. Iatã ce scrie despre mine: ‘(…) am solicitat unui ziarist o contributie pentru Dictionarul selectiv si m-am trezit cu debitarea unor ineptii, jigniri, denigrãri inacceptabile pentru o carte de autor (…)’. Care autor, domù prof. dr.? Pãi, nu o scriam noi, contributorii? A, cã o publici din fonduri proprii… Evident cã o publici pe banii tãi; altfel, ce editurã se rioasã ar cautiona niste tampenii libi dinoase? Cã doar nu se bãteau Humanitasul si Poliromul sã-ti publice ‘self sucking’-urile. Din nefericire, acum, oricine poate scoate o carte. Absolut oricine. Iar DVM demonstreazã cã am dreptate. Asadar, sunt inept, jignitor si denigrator. De ce? Pentru cã, printre altele, rãspunzand invitatiilor insistente de a contribui cu un text la ‘cartea de autor’, am spus, cu politete si pãstrand distanta, cateva chestiuni de bun simt despre DVM. Printre altele, cã nu detine niciun record mondial si cã nici pomenealã sã fie cel mai mare jurnalist vasluian din toate timpurile. Repet, am fãcut-o cu bun simt si cu o sinceritate necesarã, nu cu pretentia cã ii administrez un dus rece, ci in linia discutiilor pe care, de-a lungul anilor, le-am avut cu el. De asemenea, am fãcut-o rugandu-l sã nu-mi altereze în niciun fel textul. Dacã va decide cã e nepublicabil, sã nu-l publice. Nicio supãrare. Ce e jignitor aici? Vã spun eu ce: nu numai cã nu l-am lãudat, l-am criticat. Iatã ce dorea el, sãracul (asta cu ‘sãracul’ e o figurã de stil, v-ati prins), sã fie lãudat. Asta subintelegea el prin textul cu pricina cã trebuie sã fac: sã mã gudur ca un satelit mic si plin de cratere in jurul unei mari planete. Cu niste ani in urmã, tot cersind niste laude (care, evident, nu au venit), DVM imi promitea 100 de kilograme de cartofi pentru o cronicã ‘de bine’. Dacã volumul pe care il pregãteste va fi gros, de bunã seamã, recolta de cartofi de anul trecut va fi fost foarte bunã… Mai departe, iatã ce mai scrie DVM despre mine (cu mentiunea cã semnele de punctuatie ii apartin): ‘Îl intreb, chiar, cine ar putea sã-i publice, pe banii lui, ineptiile unui frustrat cu acest act palpabil?’. Sunt frustrat. Da, recunosc. Am fost toatã viata, dar din cu totul alte motive decat cele pe care le identificã prof. dr. DVM. E drept, o micã frustrare am si cand vãd netalentati care scriu, curve care se dau fete mari, prosti care se cred destepti etc. Dar îmi trece repede. Domù prof. dr. DVM e însã un caz special. Încã o mostrã: ‘Desigur, nu m-astept sã sarã in apãrare (…) vreun ziarist plescar local (i-am cerut cuiva o contributie si-mi trimite un sir de blasfemii, de inconstientã inspãimantãtoare)’. Asadar, sunt si blasfemiator. Evident, ori prof. dr. DVM nu stie ce înseamnã termenul, ori se crede icoana presei locale. Desi e cumva distractiv sã demontez aberatiile atat de deranjatului de sinceritate DVM, demersul este si trist. E trist sã vezi tresãririle isterice ale unui om bãtran care crede cã un mai tanãr se pisã cu insolentã pe universul mincinos pe care cu atata migalã si l-a construit. Un univers in care DVM este, intr-adevãr, detinãtorul unuia sau mai multor recorduri mondiale, pe care, eventual, si le trece si pe cãrtile de vizitã, un univers in care toti il venereazã in calitate de cel mai mare jurnalist vasluian din toate timpurile etc.. Cum sã nu fie trist textul ãsta, catã vreme ii este adresat unui om in varstã, speriat cã posteritatea nu il va retine asa cum vrea el?! Mã opresc aici, nu inainte de a-i promite lui DVM cã, in ziua in care va publica volumul aflat acum in lucru, voi publica ò pe banii mei, evident! -textul care l-a deranjat atat de tare. Va fi dur, vã previn. Veti citi ‘ineptii, jigniri, denigrãri inacceptabile’, din care acum vã ofer doar un fragment: ‘Cu D.V.M. am avut cateva – in orice caz, mai multe decat imi amintesc – dueluri verbale. Cel mai adesea, pe tema modestiei. Nu mi-a plãcut niciodatã felul lui D.V.M. de a se autopropune celorlalti: lipsit de orice urmã de modestie, plin panã la refuz de constiinta propriei valori, insensibil la criticã. Se supãrã cand ii spui toate astea, desi ar trebui sã invete ceva dintr-un astfel de dialog. Nu invatã. Este atat de convins cã e asa cum se descrie, incat vina e automat a noastrã, a celorlalti. Nu-i vedem adevãrata dimensiune sau i-o negãm. Suntem – ordinea o alegeti voi – invidiosi, nepregãtiti, ticãlosi etc. O sleahtã de detrac tori, dar D.V.M., vorba reclamei, rezistã.’

P.S. 1: Sãptãmana viitoare, dupã ce DVM mã va fi infierat corespunzãtor in gazetuta sa, promit sã vã povestesc modul antologic in care am ratat suta de kilograme de cartofi.
P.S. 2: Într-un text explicativ adresat, de bunã seamã, si mie (sau, posibil, numai mie), DVM spune cã pe la grupul lui de presã au trecut peste 500 de persoane. Mai mult, ‘tot ce existã in presa localã, tot pe aici a fãcut primii pasi’. Eu nu mã numãr printre cei ‘peste 500’; mã numãr insã printre elevii care au cerut conducerii LMK sã le fie schimbat profesorul de romanã…

Articol scris de:



Un comentariu to “Breaking news în trustul de presã: S-a enervat cel mai mare jurnalist vasluian din toate timpurile! (pamflet)”

  1. Manix postat sâmbătă, 21 aprilie, 2018, 8:22

    Cine a scris acest articol ? În acest trust de pres? a Vasluiului,din cîte observ sunt ?i ziari?ti analfabe?i care nu ?tiu s? scrie,în afar? de faptul c? nici nu ?tiu ce vor s? scrie.Romeo Cre?u,dac? scrii în felul acesta ai s? afli mai multe .

Posteaza un comentariu