joi, 22 februarie 2018

REVENIREA BASARABIEI LA VATRA STRÃBUNÃ (XII)

joi, februarie 22, 2018, 3:00
Stire din categoria Actualitate Comentarii: 0 Comentarii pana acum.


PROCLAMAREA REPUBLICII DEMOCRATICE MOLDOVENESTI

Dupã cum am vãzut si din documentele anterioare, cu toate transformãrile locale si organizarea Sfatului Tãrii, Basarabia se afla, totusi, in continuare in componenta fostului Imperiu Rus, devenit republicã. De aici trimiterile la stãpanirea vremelnicã, respectiv guvernul provizoriu de la Petrograd. Totusi, autonomia Basarabiei era un fapt implinit si era bine consolidate, insã nu aceasta era scopul final, ci numai o treaptã cãtre dorinta spre unire. Conducãtorii luptei nationale dãdeau in permanentã dovadã de prudentã, pentru a nu-i starni si mai mult pe adversari, aceasta fiindcã in momentul respectiv, decembrie 1917, conditiile generale interne si externe erau defavorabile unei actiuni mai indrãznete. Agenti bolsevici destul de numerosi si veniti din exterior cãutau punctele slabe ale autoritãtii Sfatului Tãrii si considerau cã acestea s-ar situa in mediul rural. Dupã cum am vãzut si mai sus, in lumea satului, problema pãmantului si problema nationalã erau considerate pe planuri diferite si, in unele zone, predomina dorinta de rezolvare a nevoilor materiale curente in detrimentul promovãrii ideii nationale. Plecand de la acest aspect, bolsevicii cãutau sã transforme evolutia bazatã pe idei nationale intr-o revolutie socialistã, cu punerea in scenã a unor evenimente sangeroase, ca in rãzboiul civil din Rusia. Pentru inceput, agitatia bolsevicã pãrea sã aibã succes. Tãranii tãiau pãdurile, devastau gospodãriile boierilor, se inarmau pe baza cetelor de dezertori rusi care isi vindeau armele, pe bãuturã mai ales, si, prin actele lor de jaf, incurajau dezordinea din sate. Trebuiau luate mãsuri spre normalizare, la inceput pe cale legislativã. La 2 decembrie 1917, Sfatul Tãrii a proclamat Basarabia drept Republicã Democraticã Moldove – neascã. În declaratia Sfatului Tãrii care a promovat proclamarea, se sublinia faptul cã singura cale de iesire din criza generalã si pentru combaterea anarhiei din Basarabia sau din Rusia este ‘ca noroadele ei sã se uneascã si sã-si ieie soarta in mainile lor, alcãtuindu-si stãpaniri nationale in hotarele tãrilor unde locuiesc.’ Tot aici se mai afirma: ‘În puterea temeiului acestuia si avand in vedere asezarea randuielilor obstesti si intãrirea drepturilor castigate prin revolutie, Basarabia, sprijinindu-se pe trecutul sãu istoric, se declarã de astãzi inainte Republicã Democraticã Moldoveneascã.’ Dand dovadã, in continuare, de prudentã, Sfatul Tãrii sustine cã Republica Democraticã Moldoveneascã se considerã o parte componentã a Republicii Federative Democratice Rusesti, avand drepturi egale cu alte formatiuni politice similare. Aceastã declaratie era, de fapt, lipsitã de un temei legal, nu implica niciun fel de consecinte, Rusia incã nu avea un statut clar, trecea de la denumirea de Republicã Federativã la cea de Rusia Sovieticã. Redãm, in continuare, ideile principale dupã care s-a cãlãuzit Sfatul Tãrii pentru realizarea celor ce si le-a propus mai sus: mai intai se impunea ca, prin vot universal direct, egal si secret (ceea ce era o mare noutate pentru Basarabia), sã se facã alegerea unei adunãri constituante a Republicii Moldovenesti, care sã creeze un statut legislativ adecvat, pentru realizarea cãruia sã se intruneascã cat mai rapid. În problema pãmantului, s-a adoptat o mãsurã radicalã, adicã impãrtirea acestuia la tãrani, fãrã nici un fel de despãgubiri, astfel lipsind de obiect agitatiile revolutionare in aceasta chestiune. Ca un corolar firesc, pentru a se evita situatiile nedorite (intre care dezordinea si preluarea necinstitã a unor bunuri), s-au mai stabilit cateva dispozitii. Astfel, pãmantul nelucrat de proprietar si inventarul viu si mort aflat la dispozitia acestuia vor trece in administrarea unor comitete funciare locale reorganizate prin realegerea membrilor pe bazã democraticã. Sfatul Tãrii va elabora instructiuni amãnuntite privind atat actul trecerii pãmantului la dispozitia comitetelor, cat si modul de repartizare a pãmantului de cãtre comitetele funciare. Alte categorii de proprietãti (de genul pãdurilor, apelor si cele subterane, campurile experimentale, serele, plantatiile de sfeclã, viile si livezile mosieresti, manãstiresti, bisericesti, care apartin ca proprietate intregului popor) trec in jurisdictia Comitetului Funciar General al Republicii Moldovenesti, ele devenind, astãzi, proprietatea intregului popor. Productia si aprovizionarea intregii populatii cu produse alimentare si mãrfuri de primã necesitate va fi organizatã sub control de stat. La fel, remunerarea muncii, durata zilei de muncã de 8 ore, controlul productiei si al profiturilor. Urma sã fie stabilit un plan detaliat al repartizãrii fostilor membri ai unitãtilor militare, care urmau sã fie desfiintate. Trebuia creat un sistem de coordonare intre demobilizãri si incadrarea in muncã a militarilor deveniti civili. Avand in vedere posibilitatea unor ani slabi in agriculturã, care sã genereze lipsuri sau chiar foamete, se va trece la extinderea muncilor agricole pe terenurile rãmase libere si la crearea unor rezerve de stat. Numirile in organele administratiei publice se vor face pe baza votului universal direct, egal si secret, asigurandu-se desfãsurarea corectã a alegerilor. Libertãtile politice vor fi garantate de stat, la fel, inviolabilitatea persoanei si a locuintei sale, desfãsurarea judecãtilor in public si in mod egal pentru toti cetãtenii. Pedeapsa capitalã se anuleazã pe tot teritoriul republicii. Toti cetãtenii vor avea drepturi libere in mod egal, inclusiv membrii minoritãtilor etnice, care se vor bucura de cea mai lãrgitã autonomia culturalã. Tot pe bazã de autonomie se vor organiza scoli pentru toate minoritãtile din Republica Moldoveneascã. Ca un exemplu de realã autonomie a minoritãtilor, mentionãm si faptul cã se vor forma unitãti militare national-teritoriale, tinand cont de componenta etnicã a fiecãrei zone, rolul acestora fiind sã apere patrimoniul public de distrugere si sã salveze republica de la ruinare sau anarhie. În final, se subliniazã necesitatea incheierii pãcii fãrã anexiuni si contributii pe baza auto-determinãrii. Se alãturã celor de mai sus si un apel adresat popoarelor Rusiei. Aflatã in conditii foarte grele, bantuitã de fel de fel de miscãri, de sãrãcie, foamete si frig, Basarabia se afla la un pas de prãbusire. Sfatul Tãrii considerã cã singura solutie viabilã in acest context nu ar fi, de fapt, decat unirea tuturor fortelor demne si curajoase in jurul sãu. S-au stabilit si directionãri concrete, in sensul reluãrii, la cote inalte, a productiei in toate domeniile, pentru a incepe o viatã nouã pe baza libertãtilor, a dreptãtii si a fraternitãtii. Desigur, datã fiind componenta eterogenã a Sfatului Tãrii, componentã datoratã convingerii cã fiecare minoritate etnicã trebuie reprezentatã, nu toate lucrurile au mers bine de la inceput, nu toatã lumea a fost de acord cu mãsurile luate de Sfatul Tãrii. De exemplu, Stern, reprezentantul evreilor, a propus formarea unei ‘Republici Federative Moldovenesti’, iar deputatul bulgar Misidov a declarat cã bulgarii nu concep sã trãiascã in ‘Republica Poporanã Moldoveneascã’, ci in ‘Republica Basarabeanã’, cãci ei nu se vor face moldoveni. Totodatã, Sfatul Tãrii a trebuit sã infrunte opozitia sovietelor de deputati ai muncitorilor si soldatilor, care se rãspandiserã peste tot si nu acceptau existenta RDM. Sovietele prezentau pericol, deoarece puteau mobiliza forte bine inarmate care sã inlãture autoritãtile moldovenesti. Lucrurile merg, insã, inainte si in numai cateva zile, pe 7 noiembrie 1917, este alcãtuit Consiliul Directorilor Generali. Conform programului pe care l-am redat mai sus, s-au alcãtuit 9 ministere, presedinte al Consiliului Directorilor Generali fiind numit Pantelimon Erhan. Toti membrii acestui guvern erau personalitãti cunoscute in Basarabia, specialisti apreciati in fiecare dintre domeniile pe care trebuiau sã le administreze. Ca scop principal, imediat a fost stabilitã reinstaurarea ordinii in toate domeniile vietii, lichidarea anarhiei, dezastrului, organizarea administratiei Basarabiei, solutionarea problemelor de ordin extern. Fiecare director s-a angajat pentru rezolvarea problemelor sociale, politice, nationale si spirituale ale populatiei. Ca exemplu, Gherman Pantea, director general de rãzboi si marinã, a emis un prim ordin la 15 decembrie 1917, numind mai multi ofiteri pe diferite sectoare: flotã, infanterie etc. La Chisinãu au fost concentrati husarii moldoveni adusi de la Bolgrad si Novogorgievsk, iar numãrul cohortelor a sporit foarte mult. La 25 decembrie 1917, cu prilejul sfintirii drapelelor, la Chisinãu a avut loc o primã paradã militarã. Între cei care sustineau Sfatul Tãrii s-au impus studentii basarabeni, acestia luptand, printre primii, pentru autonomie si pentru organizarea Sfatului Tãrii. Activitãtile lor s-au desfãsurat cu succes din martie panã in decembrie si redãm, spre ilustrare, douã documente din lucrarea cãpitanului Gheorghe Andronache, intitulatã ‘Albumul Basarabiei in jurul marelui eveniment al Unirii’, reeditatã de ‘Elena Cuza’ Barlad, prin presedintele Nicolaie Mihai.

Înfiintarea Cercului Moldovenesc din Kiev

La 26 martie, studentii moldoveni si studentele moldovence din toate scolile inaintate din orasul Kiev s-au adunat la universitatea de acolo si au alcãtuit un Cerc (o uniune). Scopul acestui Cerc va fi sã lupte pentru autonomia Basarabiei. Toti studentii si studentele Cercului si-au dat cuvantul sã propovãduiascã pretutindeni gandul ca invãtãtura in scolile din Basarabia sã se facã in limba moldoveneascã, ca slujbele bisericesti sã fie in limba poporului, ca judecata sã se facã in limba moldovenilor si ca slujbasii din Basarabia sã fie din moldoveni, ca sã se poatã intelege cu oamenii. Afarã de aceasta, studentii si studentele din Kiev au hotãrat sã lupte pentru impãrtirea de pãmanturi la aceia dintre plugarii moldoveni care n-au pãmant, ori au putin.

Strigarea studentilor români

‘Fiindcã starea tãrii noastre e in primejdie din pricina rãspandirii boalei bolsevice care, molipsind neamul nostru, poate sã impiedice miscarea si desteptarea nationalã, noi, studentii romani din toatã Rusia, unindu-ne in obstea noastrã, am hotãrat sã lucrãm mai intens pentru desteptarea simturilor nationale si sã lungim propovãduirea nationalã, luminand pe scolarii, soldatii si tãranii moldoveni. Pentru lucrarea aceasta trebuiesc mijloace mai mari, de aceea rugãm pe toti cui ii este scumpã cauza nationalã sã ne dea sprijinul prin jertfe pe adresa Comitetului Central al Studentilor Romani din toatã Rusia.’

* Dan Ravaru

Articol scris de:



Posteaza un comentariu